3,370 matches
-
m-am simțit mai... expusă. Acum știe toată lumea că nu pot să suport chiloții tanga și că nu fac kick-boxing și că n-am citit În viața mea Dickens. Vocea Îmi tremură din ce În ce mai tare și, fără voia mea, scot un suspin uriaș. O, Doamne, Lissy. Ai avut dreptate. Mă simt așa o... cretină totală. N-a făcut decît să se folosească de mine, chiar din prima clipă. Nu l-a interesat nici un gram cu adevărat persoana mea. Pentru el, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta era atît de fascinat de tot ce spuneam. Și nu fiindcă mă iubea. Doar din cauză că a avut revelația faptului că are lîngă el consumatorul țintă. Fata normală, banală, de-pe-stradă, căreia În mod normal nu i-ar da nici bună ziua ! Suspin iar, din rărunchi. Vreau să spun că a zis-o chiar el cu gura lui la televizor, nu ? SÎnt doar o fată care-n-are-nimic-special. — Ba nu-i adevărat, spune Lissy inflamată. Nu ești o fată care-n-are-nimic-special. — Ba da ! Exact asta sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cinci. Din spatele ușii verzi se aude o orăcăială generală. Doamna Brezeanu în sfârșit deschide. E o femeie cât un munte, cu părul castaniu și creț, căreia nu i se cunosc decât două toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Xudura reluă lucrarea cu ochii și cei patru schimbară ușor refrenul. — „El coase ochii mortului...“ „Niciodată nu va mai vedea acest mort...“ - traduse Correcaminos. Când ochii și buzele celui de al doilea cap fură și ele cusute, comunitatea scoase un suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie rulând blând. Când elicea se opri cu un fel de suspin obosit, Sierralta și preotul săriră pe pământ. Încă doi bărbați și pilotul rămaseră la bord, observându-i cu coada ochiului pe yubani, fiind gata să-și reia zborul la cel mai mic semn de pericol. — Nu s-a întâmplat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nimic substanțial, domnule. Patta Îi aruncă o privire peste birou. — Ce-ar trebui să Însemne asta? — N-am aflat nimic despre motivul pentru care ar fi vrut cineva să-l ucidă. Patta Își aruncă mâinile În aer și scoase un suspin puternic de exasperare. — Tocmai asta-i ideea, Brunetti. Nu există un motiv pentru care ar fi vrut cineva să-l ucidă și de-asta nu l-ai aflat. Și, aș putea adăuga, de-asta nu-l vei afla. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fotografia omului care i-a fost arătată era fotografia unui criminal? Putea fi poza oricui, a fiului polițistului, a oricui. — Commissario, poza cui să i-o arate dacă nu aceea a unui criminal? Când Brunetti nu răspunse, Patta Își repetă suspinul de exasperare. — Ești ridicol, Brunetti. Brunetti dădu să vorbească, dar Patta Îl Întrerupse: — Și nu Încerca să le ții partea oamenilor tăi atunci când știi că au greșit. La insistențele lui Patta că ofițerul ofensator era „al său“, În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din el, nu În vreun sens activ. Mai e de asemenea faptul deloc neînsemnat că nu doar guvernul nostru este implicat, dar și cel american. — Ca să nu mai pomenim de domnii din Sud? A, da, mafia, zise contele cu un suspin ostenit. Pare că asta ar fi o plasă țesută de toți trei și că, datorită acestui lucru, e de trei ori mai rezistentă și, dacă pot adăuga ca notă de avertizare, de trei ori mai periculoasă. Se uită la Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl făcu pe Brunetti s-o Întrebe pe Paola: — E ceva În neregulă cu Raffi? Ședeau pe sofaua din camera de zi și liniștea care răzbătea dinspre bucătărie umplea Întreaga Încăpere. Ea zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe pânza lui. Putem observa, în fresca nebuloasă, conacul, undeva departe, un punct negru în această imensitate, stând demn și înfruntând ploaia. Picurii, în pianissimo, pornesc la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
de la spital cu un copil în brațe, oprind apoi, cu prima ocazie, ca să-și refacă stocul de băutură. Odată ajuns în camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care Theo era culcat și învelit era preferatul lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nostru închinarea Treimii s-au arătat...!” Iorgu l-a întâmpinat cu lumânarea aprinsă, de la ușă... așa cum, făcea întotdeauna Vasilica... Acum, a făcut-o el. După plecarea Părintelui, casa a rămas goală și pustie... bătrânul Iorgu a început să plângă cu suspine... ”Unde ești Fata? unde ești?” El își aminti cum Vasilica făcea ”Pelincele Domnului”, cu julfă multă și cu miere... mânca până ce nu mai putea. - Tare bune mai erau!... își zise el. Masa era încărcată cu: chișcă, sărmăluțe în foi de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
departe, parcă din alte lumi... Vasilica cânta ca o vioară vrăjită, cânta și plângea... Era plânsul tânguirilor unei inimi omenești sfâșiată de durere... Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-a trezit din vis, plângând încet-încet, cu suspine. Ceasul arăta orele patru și treizeci de minute... dimineața. Afară, zorile își făceau loc să vină... Se crăpa de ziuă. O geană palidă de soare se ivi în zare. Intre temporalitate și veșnicie De Sf. Cuvioasă Paraschiva, în ajun... Iașii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură... O nălucă cenușie, cine știe de când stătea ea acolo, și, întinse o mână spre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o frumusețe fascinantă, se apropie de el, zâmbind, cu pași rari și largi, și-i întinse frumoasele-i buze trandafirii. El amuțit, închise ochii strâns-strâns... până la durere... Când îi deschise... Vasilica dispăruse. Se trezi din somn plângând încet... încet, cu suspine, murmurând. -Fata. Fata mea dragă!.. Ceasul arăta orele opt și douăzeci dimineața. Isi șterse ochii de lacrimi adevărate, cu dosul palmelor murmurând. Mai către amiază mă duc la cimitir!.. Memento mori!.. Era în ziua de Sf. Dumitru, o zi mohorâtă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se mai rugase niciodată până atunci. ”Sfântă Fecioară... Doamne,Dumnezeule, îndurăTe..!” începu să se roage liniștit, pentru iertarea păcatelor, pentru sufletul ei curat și bun. Din când în când își ștergea lacrimile de pe obraz cu dosul palmelor. Și, câte un suspin în răstimpuri îi scutura umerii. Pe fața-i suferindă, care păstra urmele unor frământări adânci, i se prelungeau, vizibil tulburat, aducerile aminte. Trecutul i se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-si mai amintește decât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii lor semeni. Bunica mai bine și-ar fi adus aminte de tinerețea ei, În care avusese o iubire vinovată, aflase ceva Thomas, dar, cum spusele acesteia erau doar scurte izbucniri - mai mult un suspin, uneori -, amenințarea nu mai era de luat În seamă. Nu se putea trăi sub frică, pronia cerească nu avea decît să vină, pînă atunci viața trebuia trăită, Thomas nu pierdea vremea chiar degeaba. În dimineața aceea, după cele petrecute, era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
părinți. Doresc să știi că, cel puțin pentru moment, este în afara pericolului. Sunt sigur că își va reveni... Îți promit solemn că îl voi ajuta cu tot ce pot... - Doctore...! Mulțumesc, dar... Iartă-mă! reuși fata să spună greu, printre suspine. Nu observ urme de lovitură... Cum l-a lovit mașina? Spuneți, vă rog, ce s-a văzut la tomograf! - Domnișoară... - Iuliana... Iuliana Dobrescu, mă scuzați că... - Nu face nimic, domnișoară Iuliana! Eu sunt doctorul Eugen Tomescu, „vraciul” de la terapie intensivă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Verdeau încercam și eu, în condiții de liniște deplină, să captez cea mai mică vibrație venind dinspre diversele volume aruncate de-a valma. spre disperarea mea, niciodată însă n-am captat nici cel mai mic sunet, nici cel mai mic suspin. într-o zi am deschis însă această discuție cu Domnișoara ri : — Domnișoară ri, știți că în absența dumneavoastră și a domnului Bernard, atunci cînd rămîn eu singur în librărie, vin aici diverși indivizi ca să asculte cărți ? — nu vă cred ! — Ba
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ieșeau să se plimbe sau să se ducă la birou, cînd își făceau cumpărăturile și cînd luau masa. Deși imobilul era bine sonorizat, domnul Busbib era capabil să perceapă enorm de multe sunete și zgomote, voci și fîșîituri, șoapte și suspine, icnete și bufnituri... Probabil că și urechile sale se dezvoltaseră, deveniseră absorbante, două găuri negre colectoare de sunete. Domnul Busbib ar fi putut să spună, între ora 19 și ora unu dimineața, cu o marjă de eroare minimă, cam ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
E imposibil. Eu am iubit fenomenal,așa cum numai o dată un om iubește într-un secol. Am material 1 "Sunt stranii seri în care și florile se-animă Prin aerul sensibil când trec păreri de rău, Și când pe valul unui suspin încet și greu Cuvântul cel mai tainic pe buze-abia se stinge. Sunt stranii seri în care și florile se-animă Și-n serile acelea merg blând ca o femeie" (fr. - n. red.). G. Călinescu sufletesc să fac bucuria unui poet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numite Dina și Gina șoptiseră, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil, să fie rostite către urechea cu pricina. Cuvinte furate, adică. Ori, dacă nu chiar cuvinte explicite, atunci măcar acele piuituri. Clănțănituri de surpriză. Fâșâituri. Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparținând popoarelor de femei adulterine. Și care, cu ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre dânsele povestiri de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI icoana gazdei sale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
merg fiecare la casa lui, fiecare în patul lui. Îl cuprinde o revoltă neînțeleasă, nu-și divulgă gândurile și se concentrează asupra fetei. Flora îl sărută la despărțire și plânge, fuge prin curte și plânge înăbușit, doar Laur îi aude suspinul. Merge încet, mai are doi pași până acasă și, extenuat, abia îi mai străbate, furia a trecut câmpul limită. Era amețit, cei câțiva zeci de metri către casă a plutit obosit în zorii fumurii,totuși clari ai dimineții. Totul s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]