6,881 matches
-
E-o liniște ce mă-nfioară Ce parcă vine din străfunduri, Purtată de-ale vieții vânturi S-alunge vorbele-ntr-o doară... În doi tăcerea-i mai ușoară. Căprar Florin ... Citește mai mult În doi tăcerea-i mai ușoară,Cănd numărăm tăcute gânduri,Citind iubirea printre rânduriîn ochii tăi...a câtă oară...Pierdut de tot ce mă-nconjoarăPătrund ai ochilor adâncuri, În doi tăcerea-i mai ușoarăCând numărăm tăcute gânduri.E-o liniște ce mă-nfioarăCe parcă vine din străfunduri,Purtată de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Căprar Florin ... Citește mai mult În doi tăcerea-i mai ușoară,Cănd numărăm tăcute gânduri,Citind iubirea printre rânduriîn ochii tăi...a câtă oară...Pierdut de tot ce mă-nconjoarăPătrund ai ochilor adâncuri, În doi tăcerea-i mai ușoarăCând numărăm tăcute gânduri.E-o liniște ce mă-nfioarăCe parcă vine din străfunduri,Purtată de-ale vieții vânturiS-alunge vorbele-ntr-o doară...În doi tăcerea-i mai ușoară.Căprar Florin... ÎI. ZIDUL DIN NOI, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1862
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Eternă speranța!Căprar Florin... III. NOPȚI FĂRĂ VISE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Curg spre-ntuneric râuri de întrebări, Învolburate torente-n apusuri, Ce nu mai aud ale vietii chemări Pierzându-se în tăcute răspunsuri. Curg spre-ntuneric râuri de lumină, Din caldă lumină a inimii mele Și văd cum barcă vieții se înclină, Scufundâdu-se în nopțile acele 'n care cerul m-afundă-n marile moarte, Pierdute-n zadar speranțe și visuri, Stingându-mi ființă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
e-nvăluit de ceață Și iar va rămâne pe cer un mister Al soarelui izvor de dimineață. Căprar Florin ... Citește mai mult Curg spre-ntuneric râuri de întrebări,Învolburate torente-n apusuri, Ce nu mai aud ale vietii chemăriPierzându-se în tăcute răspunsuri.Curg spre-ntuneric râuri de lumină,Din caldă lumină a inimii meleși văd cum barcă vieții se înclină, Scufundâdu-se în nopțile acele'n care cerul m-afundă-n marile moarte,Pierdute-n zadar speranțe și visuri, Stingându-mi ființă în zări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
zâmbet.... VII. RIMĂ ÎMBRĂȚIȘATĂ, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015. Ecou al unei dragoste trecute, Un vers mereu rătăcitor prin stele, Dintr-un poem al nopților pierdute Pătrunde-adânc în gândurile mele. E-un vers tăcut al vremilor în care Ne răscoleau iubirile măiastre, Când amândoi pierduți într-o visare, Noi îl scriam cu trupurile noastre. Un vers ce-i scrijelit în taină nopții În sufletele noastre contopite, Când ne lăsăm purtați în voia sorții Simțind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
deodată, Și adormeam strângând la pieptu-mi nudul, Pe tine, rimă mea... îmbrățișată. Căprar Florin ... Citește mai mult Ecou al unei dragoste trecute,Un vers mereu rătăcitor prin stele,Dintr-un poem al nopților pierdutePătrunde-adânc în gândurile mele.E-un vers tăcut al vremilor în careNe răscoleau iubirile măiastre, Cănd amândoi pierduți într-o visare,Noi îl scriam cu trupurile noastre.Un vers ce-i scrijelit în taină nopțiiIn sufletele noastre contopite,Când ne lăsăm purtați în voia sorțiiSimțind din plin trăiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
-n suflet fi-vom împăcațiAtunci când timpul va veni. Atunci când timpul va veni... XIX. ROLUL VIEȚII, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Noi suntem. Dar oare ce înseamna a fi În terna existența efemera ? Tăcute roluri jucate în puștii De noi, actori în viață pasagera. Suntem actorii unui crud destin Pe-o scenă putredă-n a ei esență Și primadone cu toții vrem să fim Dar nu simțim a rostului absența. Trăim un azi tăcut, indiferent
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
efemera ? Tăcute roluri jucate în puștii De noi, actori în viață pasagera. Suntem actorii unui crud destin Pe-o scenă putredă-n a ei esență Și primadone cu toții vrem să fim Dar nu simțim a rostului absența. Trăim un azi tăcut, indiferent, Și ignorăm un ieri ce l-am pierdut, Iar mâine e eternul repetent C-al nostru rol nicicând nu l-am știut. Și uite așa o ducem viața-ntreagă, Nimic temeinic, nimic original, Și nimeni nu dorește să-nțeleagă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
a fiîn terna existența efemera ?Tăcute roluri jucate în pustiiDe noi, actori în viață pasageră.Suntem actorii unui crud destinPe-o scenă putredă-n a ei esențăși primadone cu toții vrem să fimDar nu simțim a rostului absență.Trăim un azi tăcut, indiferent,Si ignorăm un ieri ce l-am pierdut,Iar mâine e eternul repetentC-al nostru rol nicicând nu l-am știut.Și uite așa o ducem viața-ntreagă,Nimic temeinic, nimic original,Și nimeni nu dorește să-nțeleagăDar toți jucăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri, Albi fluturi răniți cu ace de sare. Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își cară povara Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flămând răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pași rătăciți sau descântă-i, de poți.Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri,Arome neclare, le-nchide-n sertare,În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri,Albi fluturi răniți cu ace de sare.Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara,În turle de gânduri, dar fără vreun rost,Povești nenuntite își cară povaraCăutând primăveri în cuib fără cost.De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flămând răscolesc,Doi ochi de cicoare, cu riduri
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut... La capăt de-așternut veghează chipul Din poza-ngălbenită și tăcută Când șoaptele iubirii doar nisipul Clepsidrelor, încet le mai ascultă... Mai cântă trist un greiere în tindă Povestea unui simplu "a fost o dată" Iar nostalgia încet o să cuprindă Neprihanirea gândului deodată... Căci numai roza scutură-n grădină Petale lacrimi pentru
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
să-l lași a-nflori... Să nu ceri împrumut ce nu poți dărui! ¤¤¤¤ La margine de viață Lunatic dans în muguri de alun Când ochii tăi mirați îngână Luna, În lacrima unui blestem nebun O șoaptă stinge stele câte una. Tăcuții pescăruși sărută valul. Un verde dor vestește primăvara. O doină murmură-ntristat cavalul Căci trenul tău a rătăcit iar gara. Își râde peste umbre-o dimineață C-am pus la vise poante de cuvânt Și te aștept în margine de
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
greoi se cațără-n dimineți cristaline pe ramuri de copaci. Urlă lupii toamnei! Pun stăpânire pe zare! Cântul ciocârliei s-a ascuns după aracul viei, iar ecoul cântului de cuc tremură-n scorburi. Pe trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună odorul, simbria, la iernat între doagele butoaielor primitive
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
sufletului meu, fac această ninsoare albă-răscolitoare, să devină chemare rotitoare. Și asta, în primele zile din anul ales, sub fulgii căzuți din ce în ce mai des, întâlniri priviri în aceeași zare, ascunzându-ne pe noi de noi, în aceeași stare, stau în așteptare. Tăcute, dar grăitoare sentimentele-mișcătoare, aidoma crengilor sub zăpadă își păstrează culoarea nemuritoare. Referință Bibliografică: Alb / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALB de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381014_a_382343]
-
06 noiembrie 2016. Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanță. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamna se duce că-i vremea. Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață, înalță corole
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Citește mai mult Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos,prin câmpul golit de substanță,privește tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta își face popas,iar toamna se duce că-i vremea.Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață,înalță corole pictate,vibrează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-o pun pe rana aleilor pustii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarna ce o fi să vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărână; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
se dezghioacă pe alei castanași cade pe, uscate, frunze reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor pustii, pe care nu mai treci;și melcii se-ascund pe sub pământși-așteaptă iarna ce o fi să vină,rămân tăcută, fără de cuvânt,castana ... se zbârcește, în țărână;se dezghioacă, Doamne, anii meiși eu, ca și castana, mă zbârcesc,iar când mai trec pe tristele alei,ca și-n trecut, la tine mă gândesc...... XI. M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
rezidă în fiecare suflet încolțit de dor, în fiecare crâmpei de stea ce-și scaldă fața în undele lacului albastru. Aflat „pretutindeni și nicăieri”, Din valurile vremii..., suntem cu toții conștienți că Numai poetul ne luminează calea. De aceea, Prin nopți tăcute, Când amintirile... ne dau târcoale, renaște Speranța că Eminescu rămâne viu în sufletele și conștiințele noastre de români, căci, așa cum însuși poetul afirma: Patriotismul... nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară. Noi
ZIUA CULTURII NAŢIONALE, PLOIEŞTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381026_a_382355]
-
cu chip de lut, Papagalii și gușații Își fac zestre neîntrerupt. Znobi, hiene, injectații Prăvălesc fără rușine, Jecmănesc cu toți în haită, Țara este în ruină. Inși bezmetici, Cioflingari, ei lingăii, toată pleava Au o singură pornire, Să rămânem goi, tăcuți cu toții. Fie iarnă, fie vară, Fie joi sau fie marți, Se-nvârtesc în jurul cozi Penele să le boțească. Singuratic, rătăcit, neuronul ofilit Din zona izmenenelor, Nici mai sus și tot mai jos, Mintea pârnăiașilor. Răzmerița tot mocnește, Agitație, tristețe, românii
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
Pășim în gând cu semnul sfintei cruci./ Ne-mproșcă cu ocara și sudalma,/ Cordoanele de cerberi politruci.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ Și tot orașu-i liniște pustie,/ În noaptea asta tristă de Crăciun.../ Strivim tăcuți o lacrimă pe gene./ Ni-i sufletul pustiu și răvășit/ Asemeni unui cuib cu fulgi și pene/ Din care rândunelele-au fugit.// În țară azi dezmățul și urgia/ Domnesc în numele lui Anti-Crist./ Nu se desghioacă-n nimeni bucuria/ Și neamul tot
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZBOR BACOVENIAN Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce mă doare durerea ta Cumplit, de inima-mi zvâcnește, Iubirea noastră tăcut amorțește Ecoul ei anchilozează șoapta. Mângâieri cu vorbe n-au efect Imun mi-e sufletul bolnav, Mai pâlpâie a nebuniei firav Sentiment, grăbește-ți pasul lent! Eu incă-s nebuna care crede Că jertfa este leac suprem, Sacrificând o amăgire în
ZBOR BACOVENIAN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381092_a_382421]
-
-n țara nimănui de pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis. Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu, Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul ce ascundea tăcut, sub lacrimă, nuanțele de alb și azuriu, Eu, mângâiat de dorul meu nemuritor, vorbeam cu malul. De-atunci, am scris cu primăveri prin câmpuri de singurătate și nici un vis n-a mai pășit pe marginea luminilor din mine, Refugiat, prin
NECUNOSCUTUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381097_a_382426]
-
în sat ca-ntr-un cimitir, până mai deunăzi era zarvă mare, astăzi pe la porți lacăte-ncuiate, și pe drum pustiu om nu se năzare. unde s-a dus satul cu oameni cu tot, de-au rămas strigoii pe la cotituri, casele tăcute plâng cu ochii-nchiși, umbre le colindă, umbrele și furi... moare veșnicia din satul pustiu, doar în cimitire stau deschise porți, câte-un rătăcit căutând părinții vine la mormânt, printre cruci și morți. morții risipiți prin păduri de cruci, suflete
SATUL DE-ALTĂDATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381093_a_382422]