4,810 matches
-
putut fi văzute până la Nipru. Strălucita victorie de la Ștefănești și urmărirea fugarilor în exploatarea succesului a fost comunicată lui Cazimir printr-un sol, deși acesta nu merita. Letopisețul moldovenesc, în prelucrarea lui Grigore Ureche, relatează că moldovenii „apucându-se de tătari și pre lesne bătându-i, i-au gonit până la Nistru”, numai. Din relatările lui Dlugosz, însă, se vede clar, că vitejii călări i-au urmărit pe tătari, pentru a scoate prada, până spre Nipru. De aceea, ei nu s-au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Letopisețul moldovenesc, în prelucrarea lui Grigore Ureche, relatează că moldovenii „apucându-se de tătari și pre lesne bătându-i, i-au gonit până la Nistru”, numai. Din relatările lui Dlugosz, însă, se vede clar, că vitejii călări i-au urmărit pe tătari, pentru a scoate prada, până spre Nipru. De aceea, ei nu s-au mai putut întoarce în timp util să participe, alături de cei 12.000 de curteni, la Războieni. O confirmare a acestor informații o avem și în scrisoarea expediată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cale de Cazimir. Dar, intervenția marelui han ar fi avut o influență hotărâtoare asupra mersului războiului moldo-turc, dacă ea ar fi fost înainte de plecarea hoardelor Hanatului Crimeii asupra Moldovei. Mai mult chiar, nici victoria, așa de desăvârșită a moldovenilor asupra tătarilor lui Mengli-Ghirai și Eminek nu a schimbat în bine eforturile lui Ștefan cel Mare în încleștarea din 26 iulie 1476, de pe Valea Albă. Rămas să lupte numai cu 12.000 de oameni contra a 200.000 de turci, voievodul Moldovei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de turci, voievodul Moldovei a pierdut bătălia și el însuși a spus-o, răspicat și lapidar, în inscripția bisericii de la Războieni. De ea își amintea cu durere și pe patul său de suferință în anul 1502. Căci, de nu erau tătarii, oastea lui Mahomed al II-lea ar fi putut avea soarta aceleia a lui Soliman Hadâmbul. E de mirare cum de nu au înțeles polonii contemporani rolul pe care-l rezerva viitorul Hanatului Crimeii, sub suzeranitatea Înaltei Porți. În ascensiunea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dintre Ivan al III-lea și Mengli-Ghirai, în primăvara anului 1480, Ștefan cel Mare a trebuit să se orienteze în politica sa alături de hanul Crimeii. În octombrie 1480, când a avut loc bătălia de pe Ugra și Oca dintre moscoviți și tătarii Hoardei Mari, urmată în ianuarie 1481 de surprinderea și asasinarea lui Ahmed, marele han, pe Doneț, Mengli Ghirai, pătrunzând în Polonia, a făcut imposibilă o intervenție a lui Cazimir contra Moscovei. Un rol important în apropierea dintre Ivan al III
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cauză s-a indignat sufletul nostru și am pornit contra Moldovei cu toate puterile și forțele noastre”. Cucerirea cetăților Chilia și Cetatea Albă s-a făcut în iulie-august 1484, printr-un dublu atac, dat de turci din sud-est și de tătari dinspre nord și apus. Ștefan cel Mare, care se afla cu oastea sa la Oblucița, ori nu se aștepta la un atac din partea lui Mengli-Ghirai, ori nu a mai putut interveni în stepa Bugeacului, fără a se fi expus unei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
atac din partea lui Mengli-Ghirai, ori nu a mai putut interveni în stepa Bugeacului, fără a se fi expus unei lovituri din flanc și spate, dată de către Baiazid al II-lea. Asediate de pe mare și de pe uscat de turcii străjuiți de tătari, cetățile au căzut repede. Informațiile izvoarelor, cu privire la numărul tătarilor, care au încălcat Moldova, în vara anului 1484, contribuind la smulgerea orașelor-porturi din mâinile moldovenilor, diferă. Unele dau cifra de 15.000 de tătari, altele 30.000, iar altele 50.000
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
interveni în stepa Bugeacului, fără a se fi expus unei lovituri din flanc și spate, dată de către Baiazid al II-lea. Asediate de pe mare și de pe uscat de turcii străjuiți de tătari, cetățile au căzut repede. Informațiile izvoarelor, cu privire la numărul tătarilor, care au încălcat Moldova, în vara anului 1484, contribuind la smulgerea orașelor-porturi din mâinile moldovenilor, diferă. Unele dau cifra de 15.000 de tătari, altele 30.000, iar altele 50.000. Din scrisoarea lui Baiazid al II-lea către Raguza
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și de pe uscat de turcii străjuiți de tătari, cetățile au căzut repede. Informațiile izvoarelor, cu privire la numărul tătarilor, care au încălcat Moldova, în vara anului 1484, contribuind la smulgerea orașelor-porturi din mâinile moldovenilor, diferă. Unele dau cifra de 15.000 de tătari, altele 30.000, iar altele 50.000. Din scrisoarea lui Baiazid al II-lea către Raguza din august, aflăm că numărul tătarilor a fost de 70.000 de luptători (imperator de li Tartari cum septanta milia homini d’arme)... la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vara anului 1484, contribuind la smulgerea orașelor-porturi din mâinile moldovenilor, diferă. Unele dau cifra de 15.000 de tătari, altele 30.000, iar altele 50.000. Din scrisoarea lui Baiazid al II-lea către Raguza din august, aflăm că numărul tătarilor a fost de 70.000 de luptători (imperator de li Tartari cum septanta milia homini d’arme)... la care s-a adăugat oastea Țării Românești (et similiter tutta gente de Vlaquia). Intervenția tătarilor lui Mengli Ghirai din acest an a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
către Raguza din august, aflăm că numărul tătarilor a fost de 70.000 de luptători (imperator de li Tartari cum septanta milia homini d’arme)... la care s-a adăugat oastea Țării Românești (et similiter tutta gente de Vlaquia). Intervenția tătarilor lui Mengli Ghirai din acest an a avut consecințe mult mai mari decât aceea din 1476. Pe lângă ajutorul dat la cucerirea cetăților, ea a dislocat populația românească autohtonă, care a fost dusă în Istanbul și Anatolia în robie, contribuind astfel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prefacerea ținuturilor din sudul țării în raiale turcești. Pentru meritul său deosebit în această operație, hanul a fost răsplătit de către Padișah cu semne rare de distincție, o burca albă și o bonetă aurită. După plecarea lui Mengli Ghirai în Crimeea, tătarii, comandați de Murtaza Mârza, au rămas să se stabilească în jurul cetăților, pentru a le apăra. Ei au pustiit regiunea de jos a Moldovei în așa măsură încât au făcut-o de nelocuit. După vreo patru ani de pustiiri continue, nemaiavând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Nu-i rămânea inimosului voievod decât să înceapă tratativele pentru încheierea unei păci cu turcii, pe care o și făcu, în anul 1487, și la o colaborare cu mongolii, vechii stăpânitori ai Țărilor Românești până la 1359, contra polonilor și lituanilor. Tătarii, cu care a trebuit să colaboreze, erau cei din Hanatul Crimeii. După moartea lui Cazimir, în 7 iunie 1492, când Ioan Albert a trimis soli la Poartă pentru a reînnoi pe încă trei ani pacea încheiată în anul 1489, Ștefan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Papa îi acordă dezlegarea de jurământul depus la Colomeea, motivat fiind de faptul că noul rege nu-l mai poate ajuta să-și recupereze orașele și ținuturile rășluite de turci. De acum înainte, vroia să trateze singur cu turcii și tătarii destinele Moldovei. Și primul lucru, pe care l-a făcut, a fost expedierea imediat a unei solii la Perecop. După primirea acesteia, Mengli-Ghirai îi scria lui Ivan al III-lea următoarele: „Ștefan voievod a trimis la noi un sol, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu noi și va purta dușmănie regelui și fiilor lui Ahmet”. Solul Domnului Moldovei, despre care vorbea Mengli, era Dimitrie Gomza. În fața acestuia a depus hanul jurământul și „dat legământul”. La înapoiere, Dimitrie Gomza a fost însoțit de un emisar tătar la Curtea din Suceava, numit Cazimir. Misiunea lui specială era să obțină de la Ștefan cel Mare depunerea jurământului pe alianță, subliniindu-se în mod deosebit că „să fie prieten prietenului hanului și dușman dușmanului său și să fie una cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dar a spus prin el către voloh că merge la hoardă. La începutul lunii iunie, Mengli-Ghirai se întâlni cu oștile moldovenești pe malul râului Samara, în hăituirea fiilor lui Ahmed han. În 28 iunie 1502, la sfârșitul unor eforturi continui, tătarii lui Mengli-Ghirai și modovenii lui Ștefan cel Mare izbutiseră să încercuiască și să captureze cea mai mare parte din oastea Hoardei Mari. Sih-Ahmed a izbutit să scape doar cu doi frați și numai cu vreo 4.000 de oameni, refugiindu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
predea, împreună cu frații săi, Hoziak și Halek, voievodului Dimitrie Putiatici din Chiev. Sfârșitul lui a însemnat apusul Hoardei de Aur. Gloria de a fi lichidat ultima oaste a Hoardei de Aur, denumită după anul 1423 și Hoarda Mare, aparține deci tătarilor lui Mengli Ghirai și românilor moldoveni ai lui Ștefan cel Mare și nu Moscovei.
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zone ale lumii, iar cronicarul Giordano da Giano a relatat că frații au ajuns în Ungaria, vecină cu Valahia și cu Moldova. Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat Episcopia Cumanilor (sau a Milcovului) în 1227, distrusă însă, de către tătari, chiar în perioada pontificatului său. Sfântul Scaun a încredințat misiunea catolică a Valahilor, franciscanilor conventuali, prin documentul papal „Cum hora undecima” din 11 iunie 1239, prin care se acordă acestora anumite privilegii. Același papă, în 1238, a emis un document
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
dominicanilor și franciscanilor din Valahia să pornească o răscoală împotriva împăratului Asan al II-lea, care îi persecuta pe catolici. Regele Bela al IV-lea a trimis o scrisoare regelui Konrad al Germaniei, în care a descris nenorocirile înfăptuite de către tătari (în 1241) „...măcelărind venerabili arhiepiscopi, episcopi, monarhi, frați minori și predicatori”. De asemenea, episcopul Gerolamo Catalano a relatat că în Cumania, misionarii franciscani au construit peste patruzeci de biserici, într-un răstimp de optzeci de ani, la bulgari, valahi, cumani
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
1241) „...măcelărind venerabili arhiepiscopi, episcopi, monarhi, frați minori și predicatori”. De asemenea, episcopul Gerolamo Catalano a relatat că în Cumania, misionarii franciscani au construit peste patruzeci de biserici, într-un răstimp de optzeci de ani, la bulgari, valahi, cumani și tătari. Cu alte cuvinte, viteza de lucru a misionarilor franciscani se măsura în ridicarea unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu cea Orientală, și, în acest context, papa Inocențiu al IV
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu cea Orientală, și, în acest context, papa Inocențiu al IV-lea a trimis mulți misionari să-i convertească pe bulgari, valahi, cumani și tătari. O statistică a misiunilor franciscane din secolul al XIV-lea este prezentată de către Codicele „Anonimi Minoritae” (pentru 1320), în care se amintește că „În Cetatea Albă fr. Angelo de Spoleto, pe atunci custode, a fost martirizat de către bulgari”. Pentru anul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
împăratul romano-bulgar și împăratul bizantin (în 1235) pentru că astfel se făcea ruptura cu Roma. El i-a îndemnat pe călugării franciscani și dominicani să-i convingă pe credincioși să pornească o cruciadă împotriva lui Asan al II-lea, dar invazia tătarilor din 1241 a pustiit deopotrivă, și teritoriile românești și cele maghiare. Astfel a dispărut și episcopia de Milcov (sau a Cumanilor), ce cuprindea sudul Moldovei și nordul Munteniei. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, Banatul Severinului a fost ocupat de către
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
înălțimea distanței de timp, prima „Bărăție”, care însă, nu a durat prea mult, datorită unui mare incendiu care a mistuit și biserica și mănăstirea celor trei călugări franciscani. Nenorocirea s-a produs în timpul revoltei lui Mihnea al III-lea, atunci când tătarii și turcii au ocupat orașul. Cea de a doua Bărăție a fost începută la inițiativa părintelui franciscan observant Antonio Stefani, care l-a avut de partea sa pe domnitorul Munteniei, Grigore Ghica (un strămoș al Fericitului Vladimir). Construcția a început
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ani a intrat în ordinul franciscanilor; din 1663 a fost misionar în Muntenia și Moldova, dar a cutreierat, predicat și învățat practic întreg teritoriul locuit de români. În mijlocul unor primejdii de nedescris, a fost răpit în mai multe rânduri de către tătari, a servit ca interpret în timp de război, a fost un diplomat de mare calibru, servindu-l pe papa Inocențiu al XI-lea, ca un adevărat cavaler al credinței, prin legăturile ce le stabilea între domnitorii români și împăratul Leopold
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cu seninătate moartea. Stingerea sa a fost exact în spiritul care l-a călăuzit toată viața: „ca toți să fie Una”: un student evreu (T. Levi) l-a îngrijit cu multă dragoste, sutana i-a fost peticită de un hoge tătar și la căpătâiul lui s-a rugat un preot ortodox pravoslavnic din Banat. Profesiunea de credință a fost rostită cu voce tare, pe patul de moarte de Vladimir Ghika, omul lui Dumnezeu: „Mor cu conștiința împăcată că am făcut tot
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]