3,383 matches
-
timp. Oare puteam să-l rănesc de moarte cu o furculiță? Oare o judecătoare ar fi fost mai îngăduitoare? Oare cum era mâncarea de la închisoare? Oare ce fel de om avea să devină Kate, dacă maică-sa îl omora pe taică-su? Vocea lui James a plutit până la mine printr-o ceață de furie criminală. —Claire, m-a interpelat îngrijorat. Te simți bine? Mi-am dat seama că înșfăcasem cuțitul de unt cu atâta putere, că mă durea mâna. Și cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să nu începi să plângi, m-am rugat disperată. Nu chiar acum. Chiar vreau să aud chestia asta. E important pentru mami. Și ce să vezi?! Kate s-a liniștit la loc. Era clar că moștenise și ceva bun de la taică-su. Dar acum șșșșșșșș, doamnelor și domnilor, Adam era pe punctul să-mi explice situația. —Eram cu Hannah de... a început el. — Cine e Hannah? l-am întrerupt eu. Întotdeauna e bine să te lămurești cine sunt personajele principale înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Glumesc, a adăugat el când a văzut expresia mea oripilată. Știu că nu e situația perfectă în care să crească un copil. Să fie smulsă de-acasă, maică-sa să dispară pentru un an întreg, iar ea să aterizeze la taică-su, care nici măcar n-o cunoaște. Dar eu o să fac tot posibilul să-i fie bine. Și ce-o să se întâmple când Hannah o să se întoarcă și-o să vrea s-o ia înapoi în Irlanda? am spus sfâșiată de griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În ușă. Cred că pînă și-n cea mai liberă scriere trebuie să existe cîteva reguli minime care, odată nerespectate, duc barca epică la naufragiu, că despre stil nici nu poate fi vorba. Nela, de exemplu, suferă din rărunchi, plînge, taică-su-i pe moarte, pe urmă-i mort complet, ea fumează, vorbește urît la telefon din pricina durerii, din aceeași pricină se tăvălește peste cadavru, Îl ia-n brațe, se simte singură, dă foc la ușă și se duce la institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luni vrei În deșert, pe Arrakis. Îl vedem și pe Picard, căpitanul din Star Treck, la fel de expansiv ca o gălușcă, și pe maistrul nisipar, pe care de fapt nu-l vedem. Privind prin parbrizul rachetei, Paul Îl Întreabă, excitat, pe taică-su: „Vom vedea un vierme ?” Astfel de Întrebări memorabile vor mai fi, deoarece viermii apără mirodenia. Cu toate că nu-i sigur. Și pînă să ne lămurim, se ivește unul, enorm, Își deschide gura În formă de lalea și-nfulecă toată platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vătraiul, cu tot ce găsesc, operator Robert Richardson, filmul Începe pe muzica lui Cohen, sigur nu știți cine e, că ascultați manele preclasice, hip hop, cîntecul coșarului, Waiting for the Miracle, chiar că da, Mallory nu-i fericită-n familie, taică-său o agresează mai mult sau mai puțin patern și are o mutră hotărît antipatică, mai ales În prim-plan, lucru ce s-ar putea constitui În circumstanță atenuantă pentru crimă, pe mama ei n-o mai rețin, mamele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aflăm că Mihăiță cînta la clarinet, Într-o discuție mai aprinsă Flo Încearcă să-i avarieze colonelului imaginea despre armata română la momentul 23 august, Îl pisează, Îl irită, făcîndu-l să se simtă inutil și imbecil, fata Îi scrie lui taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că dacă ai putea să renunți la Exley Construction și la un salariu de cincizeci de mii pe an ca să te Înscrii ca răcan În LAPD, ai face-o! De Spain Își aprinse un trabuc. — Doar dacă ar veni și taică-tău cu mine. — Așa, pur și simplu ? — Așa, pur și simplu. Am fost locotenentul inspectorului lui Preston și sînt făcut să fiu numărul doi În ierarhie. Ar fi plăcut să mă revanșez față de el. — Dacă nu te pricepeai la cherestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ultima săptămînă a lunii: o chestie comică i-a mai descrețit fruntea. Dick Își luase liber și era acum la dezalcoolizare, la o clinică de recuperare din Twenty-nine Palms. Șeful echipei de detectivi crezuse că se dusese la Înmormîntarea lui taică-său, În Nebraska. Băieții chiar făcuseră o chetă ca să trimită flori la o agenție de pompe funebre inexistentă. Două infracțiuni pe 29 ianuarie: doi tipi care Încălcaseră condițiile de eliberare condiționată și pe care-i găbjise tot În urma unui pont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nici din ustensilele folosite pentru droguri. — Duke se purta frumos cu tine? — Nu m-a forțat să o fac cu alți tipi, dacă asta vrei să știi. — Asta Înseamnă că ai făcut-o doar cu el? — Nu, asta Înseamnă că taică-meu mi-a tras-o primul și apoi tipul celălalt m-a obligat să o fac cu alții, dar Duke m-a cumpărat de la el. Intrigi Între pești. — Cum se numea persoana? — Nu! Nu-ți spun și nu mă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
peste cap paharul. S-a aplecat să dea drumul picupului și în încăpere a răsunat vocea lui Armstrong cântând „Blueberry hill“. A întredeschis ușa, scoțându-l afară pe Pisistrate, care se plimba agitat de colo-colo: „Cară-te, du-te la taică-tu“. Și-a strâns peste brațe șalul pe care îl purta pe umeri, ca și cum i-ar fi fost frig. Ochii îi sclipeau, îi scânteiau. S-a legănat un timp în ritmul muzicii. S-au privit unul pe celălalt. „Nu aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu omul acela. Nu-i de glumit, pentru că își pune obrazul în joc. Adică nu se poate întâlni după un timp cu el și ăla să-l întrebe: Ei, ce mai face fiică-ta? Când mă chemi la nuntă? Și taică-meu să trebuiască, eventual, să-i spună că s-a fâsâit totul sau -, hai să nu văd lucrurile chiar în negru - să trebuiască să-i spună că, știi, s-a cam amânat povestea pentru că unul din copii nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tine, dacă asta simți cumva. Pentru că e ca și cum ți-aș cerși ceva sau ți-aș impune ceva sau ți-aș oferi o soluție care arată a șantaj.“ „Știu că nu-i șantaj.“ „Și atunci ce să-i spun? Adică lui taică-meu ce-i spun?“ „Ți-am răspuns. Să vorbească.“ Știau amândoi la fel de bine că ceva nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și va fi nevoie de oameni capabili și nu făcea altceva decât să se cufunde seară de seară în cărțile groase de matematică ale tatălui său și poate moștenise de la el înțelegerea și aplecarea spre cifre. Dar nu-i spusese taică-său, oricum nu prea avusese timp să-l îndemne taică-său la calcule, pentru că au venit odată niște oameni în haine de piele și l-au invitat nu se știe unde și el, Vlad Dumitrescu, nu l-a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altceva decât să se cufunde seară de seară în cărțile groase de matematică ale tatălui său și poate moștenise de la el înțelegerea și aplecarea spre cifre. Dar nu-i spusese taică-său, oricum nu prea avusese timp să-l îndemne taică-său la calcule, pentru că au venit odată niște oameni în haine de piele și l-au invitat nu se știe unde și el, Vlad Dumitrescu, nu l-a mai văzut. I s-a spus doar că a fost închis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ținut din scurt bunicu-său, încât a fost premiant, deși nu-l preocupau decât calculele, apoi a intrat la facultate și după scurtă vreme l-au dat afară cu mare scandal, că nu le-a dezvăluit de la început ce-a fost taică-său. A intrat într-o uzină, la strung, și a prins repede meseria. Dar tot bunicu-său era în spate și l-a ținut din nou din scurt, obligându-l să continue să învețe în vreme ce lucra. Maică-sa parcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot ce știe despre flori, gâze, cer le-a aflat atunci. Nimic n-a fost vreodată mai calm ca verile acelea. A simțit dorința să cânte numai atunci și doar așa a cedat insistențelor maică-sii să învețe pianul. Pentru taică-său avea un alt fel de adorație, dincolo de ceea ce i se pare firesc între un tată și o fiică. El era omul care știa de toate, capabil să răspundă tuturor întrebărilor ei, fără să se arate excedat și să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum merge, strigă, vorbește repede, gesticulează nervos și dezlânat. Ea hohotea gâlgâit. Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și n-a mai râs: purtările maică-sii erau stupide. N-a spus ce gândește, era convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să-l mâhnească. I s-a făcut milă de maică-sa, în momentele acelea ar fi vrut să fie băiat, i se părea că fetele ajung toate femei obsedate de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care a scâncit și a gemut invocând „bunăvoința“ și „subfinanțarea cronică“ până ce am pus-o la locul ei citând câteva date grăitoare. Credeam că n-o s-o mai văd după aceea, dar a venit la mine după emisiune, pretinzând că taică-său mă cunoscuse la Oxford. Parcă o chema Gilliam. Numele ei nu-mi spunea nimic - ba chiar mi se părea că seamănă în mod suspect cu o linie telefonică erotică și pentru că nu mai arăta ca o Gorgonă în afara luminilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ne-am Înșelat și că vestea cea „grozavă“ era că Își construiau o casă nouă, mai mare, În mlaștina aia În care trăiau, sau că, cine știe, Kyle se hotărâse În sfârșit să plece de la firma de avocatură a lui taică-său și că avea s-o ajute pe sora mea să deschidă galeria de artă la care visase dintotdeauna. Poate ajunsesem noi la o concluzie pripită, fiind cu toții prea dornici să auzim cum că e pe cale să vină pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Întrebat Lily În timp ce derula videocaseta cu Ferris Bueller. Păi nu avem decât douăzeci și trei de ani, pentru numele lui Dumnezeu - ce atâta grabă? — Știu, pare foarte ciudat, am zis eu din bucătărie. Dar poate că maică-sa și taică-său nu-l lasă să moștenească imensa avere decât după ce se așază la casa lui. Ei da, ăsta ar fi motiv să-i pună verigheta pe deget. Sau poate se simte și el singur? Lily s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuia să Îl cumperi! Știam că jocul costa peste două sute de dolari. — O! Îmi place la nebunie! — Să‑l folosești sănătoasă, a zis el și m‑a Îmbrățișat la rândul lui. Sau, mai bine, folosește‑l ca să‑l bați pe taică‑tău să‑i meargă fulgii, știu că așa o să faci. Îmi amintesc de vremurile când te lăsam să câștigi. N‑aveam Încotro, altfel băteai din picior și te smiorcăiai toată noaptea. Pe când acum! Ei bine, acum bătrâna mea materie cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Sper doar - ei bine, sper că ești mulțumită de felul În care merg lucrurile. Asta ce mai vrea să Însemne? am Întrebat cu răutate. — Nimic, nimic, s‑a grăbit ea să spună. Nu Înseamnă nimic altceva decât ce am spus: taică‑tău și cu mine nu vrem decât să fii fericită și am impresia că ai muncit din răsputeri În ultima vreme. Sunt toate OK cu tine? M‑am mai Înmuiat puțin, văzând că ea se străduiește atât de mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
despre viața privată a lui Viv erau lucruri puse cap la cap din frînturi, scurte informații pe care le scăpase. Știa, de exemplu, că avea un trecut banal, că maică-sa murise cu mulți ani În urmă, că locuia cu taică-său În sudul Londrei și gătea seara, cînd se Întorcea de la lucru, și mai spăla și rufele. Nu era căsătorită, nici logodită - ceea ce lui Helen i se părea ciudat, pentru o fată atît de frumoasă. Nu-i spusese niciodată c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]