2,970 matches
-
societate. Julie se salvează datorită conștiinței ei marcate de religie. Prin renunțare, ea restabilește lealitatea, franchețea în propria sa viață. Dintr-o fată inocentă, devine o femeie virtuoasă și, în lipsa fericirii, regăsește pacea sufletească. În locul bețiilor pasiunii, Julie încearcă sentimentele tandre și profunde ale fidelității conjugale și maternității. Iată cum poate rezista individul în fața răului social care-l înconjoară și caută să pătrundă în el; iată cum poate restaura în el echivalentul inocenței și al fericirii naturale. În Noua Héloïse se
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
sau mari, stilizate cu mare talent, ni se servesc veritabile cocktailuri marca Boris Vian, Raymond Queneau, Eugène Ionesco. Din ultimul, citez: "Ar trebui să nu glumesc. Ba da, trebuie să glumești. Se pot face glume amare, dulci, dezagreabile, agreabile, feroce, tandre, roze, negre, înspăimântătoare, liniștitoare, politicoase, neșlefuite, perverse, cinstite, bine simțite, rău mirositoare, calmante, exasperante, triste, vesele, sărate, fără sare, pipărate, mieroase, măgulitoare, acerbe, banale, originale, nesănătoase, salubre, îndrăznețe, pedante...etc" (Căutarea intermitentă). Un autor cu un discurs poetic natural, relaxant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
e vorba de literatură." Eugen Simion " Și totuși, la o privire mai atentă, care-și va confirma impresiile și mai mult în alte volume, Ovidiu Genaru nu va fi atât poetul mizeriei și banalului cotidian ironizate mai acid ori mai tandru, cât, mai ales, oarecum paradoxal inventatorul unor universuri insolit-compensatoare: ca și incitate de modestia ambianței periferice sub toate aspectele, inclusiv cel al omului marginalizat, care-i oferă solul de plecare, el va compune replici foarte studiate, extracte aproape "gongorice", subtil-livrești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
idolatru, în dimineață te așteaptă Ea, într-un spital și fix la ora patru! !cînd te-ai născut tu, Cerul se-nroșea peste trupșoru-ți firav de leandru, la patru fix-și carnea îți ardea ca roșii flori-și Sufletul tău tandru! !flori albe-toată inocența mea, florii roșii, o! o au pătat cu singe Pământului las crnea mea cea grea și Cerului duc Sufletul ce-mi plânge! ! trezește-te în zori cu Moartea ta, Suflet al meu, divin și idolatru, în dimineață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și relatează în jurnal despre cunoașterea unor clienți de care s-a îndrăgostit, recunoaște că pe unii i-a respectat, că în prezența altora a trăit experiențe șocante, sado-masochiste. Își mărturisește compasiunea față de bărbații timizi, faptul că vibra la gesturile tandre ale unor clienți. Totodată își ironizează eșecurile sentimentale, ironizează proastele maniere ale clienților. Pentru a completa imaginea unei prostituate de lux, autoarea evocă momente în care se afla în postura de damă de companie, mai cu seamă când își petrecea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de sărutări", murmură ea. Doamna Lerat aprobase fiecare frază printr-o mișcare a capului. Privirile ei ardeau, îi plăcea la nebunie să se afle în mijlocul poveștilor de dragoste. De aceea vru să pună ceva și de la ea, luând un aer tandru și gângurind: Mii de sărutări pe frumoșii tăi ochi". Chiar așa: Mii de sărutări pe frumoșii tăi ochi!", repetă Nana, în timp ce o expresie de fericire tâmpă îi trecea peste fețele celor două bătrâne. Sunară la Zoé, ca să dea scrisoarea unui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din ea sânge negru. În fiecare noapte, își spune că ea mai trăiește și că nu-i vedea ochii. Nu uitase nici un cuvânt de-al ei, nici un singur gest. Cei trei ani minunați din Céphalonia. Ea era singura, cea mai tandră, cea mai vie și cea mai nobilă din câte cunoscuse. Et coetera, vechea placă. Viața mea e în mâinile tale. Dacă mă alungi, mor. Eu te iubesc, te iubesc, am suferit așa de mult. Emoționat de toate imaginile astea dureroase
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întrebuințează adjective din pictură ca să descrie impresia provocată de muzică. Însă aceste corespondențe au fost pregătite de text; cu câteva pagini înainte de a introduce "alba sonată", el asocia acestei bucăți muzicale expresii ca "zori liliachii și câmpenești", "uguit de porumbel", "tandră și blândă sonată"... Sunt tot atâtea trăsături semantice care se adună în grupul nominal alba sonată, acolo unde alb și-a pierdut orice funcție de clasificare. Scriind că această muzică "stingea, notă cu notă, clapă cu clapă, colorațiile necunoscute, neprevăzute, ale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
totul și până la capăt. Alt mod și modele nu există și, crede-mă, după victorie, omul salvat va fi alt om: omul cu adevărat matur și puternic, din tine salvat, armonios proporționat, distribuit sufletește echilibrat situațiilor care-l reclamă: copilăros, tandru, serios, direct, intransigent cât e nevoie, în deplină conformitate cu sine, incoruptibil, în afara compromisurilor și fără să urască. Fără să mai poată urî. În treacăt fie spus, î.c. (înainte de cancer) - pentru că așa mi s-a impus să-mi periodizez
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mai este atât de pregnantă, că se ascunde sub vălul sugestiilor. Adesea femeia este doar proiecție a spiritului: "Părelnică, sub braț c-o amuletă/ te-nchipui legănând prin seri cu ceață/ un iceberg de patos și verdeață/ pe-o mare tandră..." (Filigran romantic). Structurile voit oximoronice creează și aici impresia de univers ireal, în care pasiunea pare să fie totuși imposibilă. Interesantă este proiecția eului poetic în această imagine feminină a cărei voce o preia. Se realizează o dedublare fie prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
citești probleme sociale.../ Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?”? Anul nu-l mai știu, dar încă de cînd eram tînăr. Atunci le spuneam - direct, nu prin corespondență- în pauzele de cursuri sau în întîlniri întîmplătoare, mai degrabă ironic decît tandru, cu un interes vag față de dispoziția celei căreia i le adresam, adesea cu subînțelesuri sau cu o nepoliticoasă detașare. Cu trecerea anilor, mi am însușit melancolia lor. Cert, nu teroarea anotimpului m-a determinat ori mă determină să mi le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a doua nu mai poate fi comparată cu acea femeie, necunoscută firava și tandra cu pălărie roz, moartă pe străzile Parisului, al cărei sânge revoluționarul Florent în Le Ventre de Paris de Zola îl va resimți tot timpul pe mâinile sale. Această apariție, despre care el nu știe și nici nu va afla nimic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
contrariilor constituie oximoronul, figură cea mai marcanta care caracterizează Pariziana. Totul se activeaza când se acumulează contradicțiile. Pariziana este ireductibila la o imagine tradițională, ea se plasează sub semnul unei ambivalente absolute, "sous șes aspects variés" [Uzanne, 1910, p.448]: tandra și seducătoare în aparență, ea poate fi, sub influența exceselor sociale, cinica, dominatoare și castratoare când este vorba de interesele sale vitale 128. Foarte delicată și fragilă în aparență, ea ascunde o personalitate puternică și complexă. Ea seduce pentru a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
semblait une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer le piano et la tapisserie, et dont elle disait en riant qu'elles ont débauché plus de femmes qu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-și mai putea lua ochii: el, copilaș ramolit, becisnic și puhav, odraslă de șacal comunist, și ea, tânără cățea, puiuț de maidanez nehalit, cu părul lung și ochii languroși, repede dedulcită la dejunuri cu Pedigree. Lui i s-a spus tandru și respectuos, pentru puterea tatălui său, Muc cel Mare, stăpân mai mult de patru decenii peste pivnițele și averea Zmeului Roșu, simplu și curat: Muc cel Mic. Pe ea au poreclit-o, invidioșii, chiar Moni Hari, deși - naratorul o spune
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
obstinație să acopere cu fond de ten mincinos bubele purulente de pe fața societății noastre și reface, prin intermediul miracolului literaturii, fragmente de realitate ("mici fragmente de neant", cum ar spune cațavencii!) care ar trebui să ne dea de gândit. Coroziv și tandru, de o aparentă ușurătate (care ascunde o tehnică narativă impecabilă, polisată cu finețe), fără însă a fi deloc frivol, textul noului roman editat de Polirom nu va lăsa pe nimeni indiferent. În iad toate becurile sunt arse reușește performanța de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
profesorul Paul Miron ar fi împlinit 85 de ani. În memoria lui, aș cere îngăduința să reiau acest text, intitulat "MIRON și frumoasa fără corp", scris cu trei ani în urmă, la trecerea sa în veșnicie: "Un halou fosforescent și tandru învăluia figura distinsului profesor Paul Miron încă de când l-am întâlnit, fugitiv, prima oară. Era pe la începutul anilor '80, cred, când, în casa familiei Andriescu, am fost martorul unui lucru neobișnuit pentru mine: distinsa doamnă Cornelia, rafinatul Al. Andriescu, ba
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar consecvent armonice între ele, indiferent de structurile din care provin inițial? Dar că poți cânta la pian ca la o harpă - cu mâna stângă îmblânzind, stenic, fundalul ritmic, cu volute aspre în timp ce, în picioare fiind, mângâi cu buricele degetelor, tandru sau ciupit, repezit viril, corzile prelungi ale unui pian cu coadă disecat în văzul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil să pui în dialog o prelucrare unică după Suita Românească de Béla Bartók cu un imn religios armenesc din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rămas bun. Ne-am despărțit prieteni, eu rămânând cu șocul unei formidabile experiențe umane: Moshe zâmbea mereu, se purta ca și cum ne-am fi știut dintotdeauna, era modest, inteligent, adesea profund; și avea un neașteptat simț al umorului negru și uneori tandru, deborda de ironie și autoironie. Inutil să spun, româna lui era formidabilă, amintirile românești pe care le depăna erau fascinante și mă făceau să retrăiesc episoade din propria-mi biografie, iar ușorul lui accent moldovenesc, identic cu al meu, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ani, în 1963, a păstrat în suflet amintirea baștinei. Pe plan literar, memoria lui a fost influențată, poate chiar structurată și în orice caz ajutată, de lirica lui Bacovia și în genere de marea literatură română; printr-un fel de tandră ironie a istoriei, Moshe i-a descoperit abia după aceea, așa cum povestește și în paginile care urmează, pe scriitorii evrei de limbă română care ne-au lăsat o mișcătoare imagine a târgurilor noastre comune de altădată. Așadar, putem învăța din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
influențate și de Bacovia XE "Bacovia, George" . Poate din acest motiv, prin această prismă, am și vorbit de claustrofobie. S.A.: Deci după primele descrieri ale orașului tău, care sună mai mult a Ionel Teodoreanu, cu puritatea idilică a primei copilării - tandră și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia, George" . Să zicem, oarecum schematic, un strat adolescentin al memoriei afective, suprapus retrospectiv peste stratul infantil. Poate că tranziția de la copilărie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Mă alesese pe mine fiindcă avusesem curajul s-o chem. Mai târziu, dar acum eram prin clasa a șaptea, întâlnindu-mă pe coridorul întortocheat ce ducea la cancelarie, mi-a zis răspicat, din mers, o adresă. Să vii, a accentuat tandru... vinerea asta, pe la patru... îți dictez și după aceea corectez... tot mai scrii cu greșeli? Știi unde e strada... Da, am îngânat, dar... Dar ce? m-a întrebat, oprindu-se curioasă, cu sprâncenele negre, late, înălțate a uimire. Dar am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
doar cât auzim jurământul de castitate și credință al femeii dragi; pândirile, aparențele uneori indubitabile reapar, un fleac le Însutește, le Înmiește, le Împodobește cu fantasmagorii formal logice, de fapt deliruri din nopți de insomnie, desfăcute cu un simplu gest tandru, familiar (un vârf roz de limbă plimbăreață, scos hazliu printre buzele strâmbându-se caraghios de pueril: „acum sunt șoricelul!“) al iubitei docile, credincioase, mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]