3,283 matches
-
întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-a văzut deodată pe culoarul unui tren. Un tren elegant, ca acelea cu care obișnuia să meargă la Berlin sau la Viena pentru înre- gistrări. Afară era tot întuneric, nu se putea zări nimic prin geamurile mari ale vagonului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te urmărește o viață ca o umbră - necesară și imposibilă În același timp! -, slujitor, martor și judecător, confesor grav, dar și complice al unor giumbușlucuri vesele și care, unele, nici nu se pot povesti!, nu rareori gardian al unei ciudate temnițe În care te „Închid” contemporanii, alteori te Închizi tu singur și arunci, ca În filmele de prost gust, cheia pe fereastră. Odată cu apariția acestui „prim eu”, am devenit cumva conștient-inconștient că mă aflu În zona Posibilului, categorie enormă și eternă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se iscă În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele și coridoarele minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-a interesat și pasionat pe cei din vechime; Grecii, În primul rând, și care le-au exprimat desăvârșit și inegalabil, Într-un fel, prin limbajul lor ce era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deșertăciunea”. Dar Ivasiuc era într-adevăr inteligent, căuta prin forțe proprii originea lucrurilor și a fenomenelor, încerca să înțeleagă legile dincolo de clișeele de gândire și totul era dublat de o largă informație umanistică, de la medicină la filozofie. Deși a făcut temniță grea, două cel puțin au fost motivele pentru care, până la moartea sa tragică survenită în noaptea cutremurului din 4 martie ’77, persoana sa era pusă de unii, mai ales de foști tovarăși de detențiune, sub semnul întrebării (Goma, la adresa lui, necruțând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
său Pilade și, mai știi, poate chiar și cu perechea de semizei, frații frumoasei Elena, Castor și Polux!... Cine știe! Totul sau aproape totul era posibil atunci, în orele acelea, în anii aceia! Cine strigă în gura mare că în temniță nu e posibilă libertatea?! Și, mai ales, forma cea mai înaltă, mai „virilă”, a libertății - Creația?! Ca lectorul meu să-mi înțeleagă surescitarea și spaima, o anume spaimă din acel septembrie însorit când țineam în mână primul exemplar al seriei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la un păhărel de whisky, să aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în temnițele staliniste. Fusese ultimul redactor-șef al Dreptății lui Maniu și se pare că fusese arestat împreună cu acesta la penibila înscenare a securității, prin ’47, a „fugii lui Maniu”. L-am lăsat pe Stancu să-și plângă amicul și am schimbat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eliberează individul”: de sine-însuși, de zgura informă și apăsătoare pe care o poartă cu sine, aidoma atâtora, de falsele și repetatele sale „personalități”. Devine liber chiar dacă e sclav, chiar dacă trăiește într-o tiranie socială, chiar dacă e prizonier undeva într-o temniță; nu avem, și nu numai în literatură, cazul atâtora care „au devenit liberi” astfel, deși orizontul lor era un zid de ciment sau o ușă de metal cu o vizetă și paznicii lor niște ființe rudimentare, fericite de a avea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și „resorturile esențiale” care animă și „construiesc” individul, cu precădere acel individ care o afirmă mai sus, printr-un paradox ce nu va fi înțeles, adică acceptat, de mulți, că „omul poate fi, poate ajunge liber și dacă trăiește în temniță sau într-o „societate-temniță”. (Un gazetar al unui important ziar bucureștean m-a înjurat literalmente când am afirmat cele de mai sus într-o sesiune publică și, evident, într-o formă mai redusă!...Ă 6 Și totul a plecat de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gratii, nu răspund pentru viitorul vostru. Mă angajez pentru eliberarea voastră, dar nu și pe mai departe. Iar din momentul în care veți ieși pe poarta închisorii, nu mai contați pe mine (ca unul care am gustat și din plăcerile temniței, știu ce vorbesc). Cu două zile în urmă, am întâlnit pe o frumoasă plajă din sudul Haifei un diplomat european ros de îndoieli. "Un stat palestinian, ziceți? Păreți a regreta că așa ceva nu mai e posibil. În principiu, era legitim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Hebron H2 și să recitească Facerea (XVIII, 1-15). 4. Ramallah sau ultimul sfanț Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, până ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, și judecătorul slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban. (Matei, V, 25-26) Un bărbat bine de vreo șaizeci de ani. Unul din responsabilii Fatah, cu o reputație mai bună ca a altora
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
escabeau de bois, et disait qu'on pouvait aisément distinguer celle de ces productions qu'il avait élaborées dans un fauteuil. Corpul meu e îndoit, dar nu de vârstă; l-a usat rugina unui repaos josnic, căci a fost prada temniței. Am avut soarta acelor oameni cari n-au niciodată parte de bunătățile pământului și ale aerului! Prisonierul din Chillon. Byron. Suave, mari magno, turbantibus aequora ventis, E terra magnum alterius spectre laborem. Chiar în nenorocirea celor mai buni amici ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avut curajul să critice conducerea pentru neacordarea unei atenții sporite cererilor muncitorești. Cred, că fostul președinte exagerează, la Moscova, nimeni n-avea dreptul să critice poziția forurilor conducătoare, mai ales un obscur membru, cum era Alexandru Iliescu, fără să cunoască temnița stalinistă. Iar, implicarea celei de-a doua sau a treia soție a acestuia în problemele politice ale Partidului Comunist din România, este o altă exagerare a lui Ion Iliescu. Dacă tatăl său, a fost stigmatizat de Gheorghe Gheorghiu Dej și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de activitate - România. S-a afirmat ca poet și luptător împotriva totalitarismului românesc din perioada 1945-1958. În 1950 este condamnat la 4 ani de detenție și dus la execuția la canalul Dunăre-Marea Neagră. În 1958 este condamnat la 18 ani temniță grea, din care ispășește 6 ani, în închisorile de la Jilava, Aiud, Pitesti, Sighet. Este grațiat în 1964. Opera poetică este un protest împotriva opresiunii comunismului românesc. CALEV (Dimov) Lidia Id. S-a născut la 25 decembrie 1920 în com. Cartal
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
zi, dar gândește-te: cel care mă obligă la această experiență este un factor constrângător. De fapt, sub această aparentă libertate stă o teribilă dependență. Libertatea are gratii. Nu-i nimeni obligat să le vadă, pentru că, până la urmă, din ignorarea temniței se naște sentimentul de libertate și chiar de fericire. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Nu. Ce înseamnă moralitate în literatură? Moralitatea decurge din conștiință. Literatura poartă cu sine, în modul cel mai neostentativ și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui astfel de drum iarna și cu patru copii. Nimic nu o convinse. Credeam că nu-i voi mai revedea în viață. Peste un an însă, când totul se îndreptase, mă pomenii cu părintele Greceanu, care, revenit și el din temniță acasă, își regăsise familia în întregime și aflase trista-i odisee. Îmi aducea o caldă amintire de la preoteasă și fotografia copiilor cu părinții lor. Nimic nu putea să-mi fie mai plăcut decât aceste știri bune. reveniți Ai noștri din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe inamicii noștri. Biserica este mare și cu proporții bune, dar absurd decorată cu desenuri de scoarțe românești în loc de chenarele bizantine, care s-ar fi potrivit mai bine. Corul foarte bun, condus de compozitorul Dima, cântă operele lui compuse în temnița din Cluj, unde a fost încarcerat cei doi ani ai războiului. conductul etnografic De acolo, la tribune; conductul etnografic începe. Mai mare, încă mai artistic și mai bine orânduit ca acel de la Alba Iulia. Aici, pe platforme-camioane, erau reprezentate case
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar; era un maldăr. Lumea îi privea cu milă, se închina și comenta cu oroare. Aflând chiar că în fiecare județ același măcel se făcu și că, fără nici un fel de judecată, se împușcau oamenii care își făceau pedepse în temniță, legal judecați deja, precum și membri din familiile lor, ridicați din case după alegerea jandarmilor, fără altă formalitate, preoți, părinți, frați, ne apucă o astfel de indignare, încât am uitat pe Armand Călinescu față de atâtea victime, dintre care majori tatea era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca de altfel întregii lumi ortodoxe și orientului mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare. Ceilalți, a căror boală era ignorată, erau condamnați la temniță. Folosind aceeași sursa ne vom edifica: "Grosurile, adică vechile închisori, cuprindeau, într-un spațiu mic, umed și întunecos, condamnați și preveniți, fără deosebire; de sănătatea lor nu se îngrijea nimeni și trăiau aproape totdeuna numai din ceea ce căpătau de pomană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cazul poetului V. Voiculescu, după cum tipicul a fost repetat și în cazul celorlalți din boxa acuzării, ca și cum nu Statul român ci cel sovietic ar fi fost primejduit de rugăciunile românilor. La pronunțare Voiculescu Vasile a fost condamnat la cinci ani temniță grea și cinci ani degradare civică. S-a dispus confiscarea totală a averii personale. Când s-a dat ultimul cuvânt acuzatului, poetul a cerut ca, în conformitate cu legea, să nu i se confiște unealta de lucru, care pentru el însemnau cărțile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dispus confiscarea totală a averii personale. Când s-a dat ultimul cuvânt acuzatului, poetul a cerut ca, în conformitate cu legea, să nu i se confiște unealta de lucru, care pentru el însemnau cărțile și manuscrisele. Cine să-l asculte ? Condamnat la temniță grea, Voiculescu, om la șaptezeci și patru de ani, deși legea prevedea că celui care a împlinit vârsta de 60 de ani nu i se aplică o astfel de pedeapsă, a cunoscut în chip nemijlocit, timp de patru ani, rigorile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de temniță la care a fost condamnat pe nedrept de dictatura comunistă. Ultimele secvențe biografice urmăresc eliberarea scriitorului și plecarea lui la cele veșnice, în anul 1963. În ceea ce privește analiza operei voiculescuiene (secvența a patra), evidențiem meritul prezentatorului de a-i fi urmărit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sale de călător, și tu, cititorule, vei găsi cu siguranță lumea ta dacă vei îndrăzni pînă la capăt să fii tu însuți fără să te trădezi niciodată. De aceea, împreună cu Montaigne, îndemnul meu este să dai pagina, să ieși din "temnița" ta și să începi călătoria, fără să uiți că ești un mugure și nu o frunză moartă. Altfel vei rămîne, precum călătorul lui Montaigne, pe malul rîului, unde ești acum, căci dacă aștepți să se termine apa nu-l vei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de ani cam 20 de milioane de locuitori iar astăzi are cam tot atâția. E drept că al doilea război mondial a adus României pierderea a 900.000 de tineri pe front, la care s-a mai adăugat uciderea în temnițele comuniste a încă 600.000 de tineri, fii de elite, toți aceștia ne mai lăsând urmași. În plus, situația a fost agravată de o malformare de mentalitate care a luat aproape dimensiuni de generalizare. Familiile instruite din România nu au
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Jijie și mulți alții. În multe locuri din țară au fost înălțate monumente și cruci memoriale în amintirea și spre cinstirea miilor de victime ale regimului comunist din România. În multe edituri au fost publicate cărți scrise de supraviețuitori ai temnițelor comuniste, și toate acestea vor rămâne ca materiale primare, cuprinzând adevăruri de netăgăduit, rezultate din trăiri directe și personale, vor fi toate, parte din patrimoniul memoriei neamului românesc. Se vede că în neamul românesc nu s-a stins nici memoria
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]