224,754 matches
-
fel și prin această modalitate, ar putea fi puse bazele construirii "omului nou". În pofida tuturor aparențelor, literatura pentru copii (sintagma e în multe feluri discutabilă, stupidă, desigur) a fost zona cea mai expusă (auto)cenzurii, pe de o parte, și teritoriul literar mereu marginalizat de însăși lumea literaturii, pe de altă parte. Alături de Ion Creangă, Emil Gîrleanu, Elena Farago, I. Al. Brătescu-Voinești, Otilia Cazimir, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Agîrbiceanu, Gellu Naum, covîrșind, însă, numeric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
totuși, definitiv, ca și cum preambulul parizian nici nu ar fi existat. Ce rune se descântaseră în inima nopții nu știa, dar aerul dintre ei devenise altul, nu numai cald și intim, dar, de o dată, al lor, recognoscibil și concret ca un teritoriu de acum câștigat, ca un bun cuvenit, în posesia căruia intraseră fără să știe cum sau de ce. Alexandre scria frenetic. Nu numai la marele roman despre, evident, enigmaticul țar care plutea pe mări vrăjind lumea cu mâncărurile lui, dar și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de crezut. Dar Arus și-a trimis lupii tineri să marcheze încă o dată ținuturile care, oricum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
marcheze încă o dată ținuturile care, oricum, erau inspectate zilnic, de cînd cu această nouă împărțire a pădurii. N-ar fi permis pentru nimic în lume ca acum, cînd haitei îi rămăsese în stăpînire o porțiune atît de restrînsă, să împartă teritoriul cu nici un alt doritor. O făcuse o dată, constrîns de criza declanșată la apropierea Omului de pădurea lor dar fusese ultimul compromis pe care el, șeful haitei, avea să-l facă. Mai mult, era decis să se asigure: acela dintre urmașii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de a demonstra celorlalți cît de bine pot să-i facă față. Lupii tineri plecau adesea la vînătoare și nu se întorceau pînă nu aduceau pradă îndestulătoare la masă; tot ei se asigurau că nici un intrus n-a pătruns pe teritoriul haitei și acela care descoperea vreun răuvoitor și-l înfrunta, luptînd sau alergîndu-l pînă dincolo de hotare, cîștiga respectul nedisimulat al celorlalți. Cînd, în după-amiezele tihnite, animalele se relaxau, sătule și dornice de distracție, lupii tineri făceau demonstrații de forță, străduindu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Măcar dacă întîmplarea s-ar fi produs mai devreme... Dacă binecuvîntarea cerească ar fi găsit-o pe lupoaică la începuturile călătoriei lor, poate că altul le-ar fi fost destinul. Atunci, vechea rînduială de pe pămînt, conform căreia fiecare își alegea teritoriul după nevoie și după bunul plac, încă mai era valabilă. Dar armonia dintre viețuitoare avea să se termine curînd. Prea curînd! Înainte ca perechea noastră să-și fi găsit locul ei sub soare... Asta trebuie c-a fost soarta lor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la rîndul, cînd nu i-a trebuit nimănui mai mult decît a avut, animalele ajunseseră acum, dintr-un motiv pe care nu-l înțelegeau încă, să nu mai încapă unele de altele. Cînd tinerii noștri au vrut să-și stabilească teritoriul, au văzut cît de anevoios devenise acest lucru. Pentru prima dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dată a trecut aproape nebăgată în seamă, atît de obișnuiți erau ca puiuțul să pară a fi conștient de tot ce se întîmpla în jurul lui. Și a venit și clipa în care masculul a știut că trebuie să înceapă marcarea teritoriului. Aveau să rămînă aici, la liziera pădurii. Pentru întreaga viață sau numai pentru o perioadă, pînă creștea Lupino îndeajuns ca o călătorie de o mare anvergură să se poată face fără riscuri?!asta nu mai conta. Important era acum, cînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ei trebuia să dovedească că dețin atributele unora care se adaptează și supraviețuiesc. Și lupta a început. Masculul pleca dimineața, făcînd ocoluri curajoase înspre miezul pădurii. În fiecare zi înainta mai mult, și mai mult, mușcînd, puțin cîte puțin, din teritorii ocupate deja, lărgindu-și zona pe care o revendica și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce pentru teritoriu, prețul plătit e
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cîte puțin, din teritorii ocupate deja, lărgindu-și zona pe care o revendica și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce pentru teritoriu, prețul plătit e de atît de multe ori chiar viața combatanților... Masculul înainta condus de-o forță invincibilă, venită de undeva, din adîncurile lui. Avea în fața ochilor imaginea lupoaicei care-l privea cu dragoste; chipul nevinovat al lui Lupino, pui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Îl înconjurau copaci deosebiți de cei pe care-i cunoștea de acasă. Se strădui să-și amintească relatările înțeleptului Arus. Deseori, în ceasurile de tihnă, marele conducător le povestea copiilor despre existența unei vegetații diferite de cea care creștea pe teritoriul haitei lor. "Ăsta trebuie să fie un brad alb, iar ăsta un ulm", își zise Lupino, recunoscîndu-i după descriere. "Frasini, scoruși...", recită puiandrul, ca într-o poezie. Își amintea, vag, cîteva nume de copaci, dar trebui să recunoască: nu-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că tactica de evitare, lecție vitală pe care și-o însușise în haită, nu avea să dea prea multe roade. De data asta, deplasarea fără a-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i priveau personal, pe buzele tuturor se afla
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea să cucerească teritorii și nici poziții, nu era mînat de impulsuri sîngeroase, așa încît își folosea istețimea și agerimea trupului pentru a nu răni și a nu fi rănit. În scurt timp se "specializă" într-o tehnică absolut inedită: reușea să se apere
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe nici unul dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă, și-i învinsesem. Alții nu avuseseră curaj să încerce măcar să-mi țină piept. Dar acum se uniseră toți. Din trei haite diferite se adunaseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
obosit mă gîndesc cînd spun asta... Dar într-o zi m-am trezit. Mi-am dat seama că răspunsul la căutările mele la căutările noastre acum! nu poate fi departe de acel pămînt. De aceea am hotărît să mă întorc. Teritoriul nostru se găsește nu departe de pădurea în care spui că ai crescut. Și-ți mărturisesc că demult n-am mai trăit o emoție așa de mare ca acum, cînd mă întorc acolo împreună cu tine, prețiosul meu copil! În sfîrșit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
doi purceseră la drum. Ploaia redeșteptase pofta de viață și totul în jur renăștea. Se bucurau ca niște copii de veselia semenilor lor și făceau planuri optimiste pentru viitor. Aveau să o regăsească pe mama; aveau să se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile pozitive le ușurau înaintarea, și uneori lupul înțelept reușea chiar să țină pasul cu Lupino. La fel de agil fusese și el, pînă la atacul lupilor. Acum, însă, trebuia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oricînd, simți că acolo aveau să găsească ultimul răspuns. Dar nu-și putea pune în pericol unicul copil. Nu din nou. Își înfrînă pornirea, lăsîndu-și timp să cîntărească mai tîrziu cum era mai bine să procedeze. Vrei să-ți cunoști teritoriul, fiule? Ești sigur, tată?, se interesă Lupino, hotărît să amîne acțiunea dacă s-ar fi dovedit dureroasă pentru părintele său. O, fii fără grijă. A trecut acum. Nimic nu mă face mai mîndru decît să-ți pot arăta ținutul nostru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lips\ -L upino! Copilul meu...! Devenise un plînset fără glas. Acesta-i pierise demult, după ce urlase fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o. De soarta lupilor de afară, nefericiți cu mințile rătăcite, tot Omul e răspunzător. El a alungat animalele de pe cîmpie. Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un pericol care ne va pîndi, de acum înainte, la tot pasul. Nu voi mai permite așa ceva. E timpul ca Omul să plătească pentru tot răul pe care ni l-a provocat. Lupoaica îl privea fix. Arus adăugă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Câmpiei Moldovei, în apropierea graniței cu Republica Moldova, fiind străbătut de râul Bahlui. - Mai la nord de Târgu Frumos, în partea central-nordică a județului, în Câmpia Jijiei Inferioare și la o distanță de circa 45 kilometri de Municipiul Iași, se desfășoară teritoriul comunei Focuri. - Satul Lespezi, care îndeplinește și rolul de reședință a comunei, este situat în nordvestul județului, pe terasele râului Siret, în partea de sud-est a Podișului Sucevei și la distanța de 87 kilometri față de Municipiul Iași și 15 kilometri
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
nume și din care mai fac parte satele Băiceni și Stroești. - În vestul județului, puțin mai la sud de orașul Pașcani, se găsește satul Brătești, desfășurat în lunca și pe terasele Siretului și încadrat administrativ în comuna StolniceniPrăjescu. 2. Geologia Teritoriul județului se desfășoară în întregime în cadrul Platformei Moldovenești. Câmpia Moldovei se găsește în partea de nord-est a acestei platforme și este formată dintr-un soclu cristalin precambrian care pătrunde spre vest - sud-vest sub o cuvertură de sedimente ordovician-siluriene, cretacice și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
183 metri, Galata - 185 metri, Cetățuia - 130 metri, Socola - 130 metri, Căprița - 210 metri, Trelea - 344 metri și Păun - 404 metri. Râul Bahlui a creat prin eroziune o luncă și mai multe terase. Lunca are cea mai mică altitudine de pe teritoriul orașului (circa 50 metri) și se prezintă sub forma unui șes situat de o parte și de alta a Bahluiului. Cea mai importantă terasă este cea de circa 25 metri altitudine relativă, desfășurată în partea centrală a orașului, ocupând zona
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
și a unor unități economice. În același timp, prin lucrări specifice, omul a contribuit la echilibrarea versanților și la păstrarea calității solului (de exemplu, stabilizarea alunecărilor de teren din zona Țicău - Sărărie prin îndiguiri, plantații de salcâm, pin etc.). Relieful teritoriului în care se încadrează orașul Târgu Frumos prezintă diferențe din punct de vedere al genezei, altitudinii, pantelor, atât de la N la S cât și de la V la E, în raport cu situarea în una sau alta din cele trei mari unități naturale
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]