3,036 matches
-
lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va voi ea”. Prevedere înțeleaptă, căci, în 1584, în ziua de Paște, capul marelui paharnic va cădea din porunca Domnului. Voievozii întăreau hotărârile cu caracter testamentar luate de boierii lor. Radu de la Afumați confirma un act prin care „nimenea să nu aibă amestec, ci să fie celor rămași dintr-înșii și fiilor lor”, consfințind deciziile luate de logofătul Balaur și de soția sa Ana. Câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Drăghici ban, dacă se va însura după moartea jupaniței lui, Vlădaia, iar această întocmire și frăție să nu fie nicidecum, ci să țină cine ce-a avut moștenire”. Aceste diate ni le recomandă uneori pe văduve în ipostaza de executori testamentari. în afară de înmormântarea („pogribania”) soțului defunct (obligație a văduvei), acești legatari trebuiau să împlinească, în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca. Tot așa cum, cu câțiva ani înainte, în 1698, își redactase diata faimosul și aventurosul (răscoale, pribegii, trădări spectaculoase) serdar și apoi stolnic Mihalcea Hâncu. Beneficiari ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci un fiu - Donie - fusese omorât de Gheorghe Duca. „Avem coconi cu trei femei” scria în testamentul său marele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mințile întregi și sănătoase...”). Antim Ivireanul (în ale cărui Mijlociri, frecvent copiate și chiar reimprimate în 1780, Violeta Barbu - convinsă de faptul că sub privirea mitropolitului s-a aflat un model occidental - identifică șase secvențe, constatând absența - frecventă - în discursul testamentar românesc a invocării registrului divin [Sfânta Treime, patimile lui Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria, sfinții - ca întercesori -, Biserica în genere], lipsă „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești din secolul al XVIII-lea”525) era categoric împotriva dezmoștenirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefănică și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de Elina Cantacuzino în testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică, de forță, de energie, slăbiciune, nevolnicie, stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe”; prin extensie, neputința putea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
carele-i bătrân, carele-i rudă bună și mare și carele-i de rudă proastă? Au nu-s toți lut? Au nu-s toți țărână?” 624. NOTE 1. Vezi Nicolae Mihai, „Ultimul gest. Atitudini și reprezentări față de moarte în sursele testamentare din Oltenia (1700-1860)”, în vol. Cum scriem istoria? Apelul la științe și dezvoltările metodologice contemporane, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003, p. 286. 2. Gândindu-se că pleacă într-o misiune periculoasă la Istanbul, însoțit de alți boieri, „cu trebele țărâi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nr. 141. 527. Violeta Barbu, op. cit., p. 163. 528. „Diata Mariei Diicul Bengescu”, tipărită de N.Al. Boilescu, în Arhivele Olteniei, XX, ianuarie-decembrie 1941, nr. 113-118, p. 81; vezi Nicolae Mihai, „Ultimul gest. Atitudini și reprezentări față de moarte în sursele testamentare din Oltenia (1700-1860)”, în Cum scriem istoria, p. 291. 529. în DIR. B. țara Românească, veacul XVI; vol. IV, p. 302, doc. nr. 306; vezi Șarolta Solcan, Văduva..., p. 246. 530. Vezi Simona Nicoară, Toader Nicoară, Mentalități colective și imaginar social
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nihilismul poate să aibă drept consecințe atăt necredința căt și credința însăși. Cu alte cuvinte, cele două consecințe posibile ale nihilismului sunt fie afirmarea absenței, fie recunoașterea necunoașterii lui Dumnezeu. În acest mod, Heidegger pare să recunoască apofatismul teologiei neo testamentare. Trebuie să devină evident din cele de mai sus că nihilismul heideggerian sau cel nietzscheean care are ca rezultate atăt necredința, căt și creștinismul însuși, diferă esențial de teologia negativă din tradiția Europei Occidentale. În aceasta din urmă, nu ființa
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
ceva nou, ceva distinct de goticul convențional" (2002: 284). Melmoth the Wanderer, care se poate subdiviza în șase mari episoade, prelucrează tema productivă a pactului cu diavolul din Faust al lui Goethe 25. Diferența specifică rezidă în caracterul așa-zis testamentar al contractului demonic semnat de tânărul Melmoth: înțelegerea poate fi transferată în contul unui alt individ, dispus să accepte fără rezerve clauzele necruțătoare. Cavalcada declanșată apoi de personajul central, în căutarea disperată a unui substitut contractual, este redată cu talent
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
condiției umane. Monica Lovinescu revine în Madrid ca într-un spațiu de reculegere, de regăsire, de trăire spirituală. Convorbirile interminabile cu Busuioceanu o determină să-l considere unul dintre cei mai fervenți intelectuali, mereu aflat în căutarea de răspunsuri, mereu testamentar. Un alt intelectual stabilit în Madrid (în 1953) este Vintilă Horia, condamnat "in absentia", printr-un proces politic la muncă silnică pe viață și degradare civică pe 10 ani. Diplomat, filosof, scriitor și profesor cu producții intelectuale atât în limba
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fiica și-au scris sute de scrisori în anii '50, pe când în România domnea teroarea. O nebunie inimaginabilă, pe care numai iubirea dintre ele o poate explica"172, notează Sanda Stolojan. Arhiva personală a soților Lovinescu-Ierunca, aflată sub protecția legatarilor testamentari, domnii Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei, conține un număr impresionant de scrisori, mult mai mare decât cel anticipat de Sanda Stolojan. Pentru cele peste 2500 de scrisori și cărți poștale din arhivă, se intenționează publicarea selectivă, în trei volume. Primul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice între încruntarea gravă a diaristului Mircea Zaciu, revolta pusă în abis a gânditorului și moralistului Cioran și voluptatea expresiei paradoxale întâlnite în textele unor G. Călinescu sau Alexandru Paleologu. În timp ce accepta numiri și posturi importante
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cei ce nu împărtășesc părerile majorității "înțelepte", trebuie să se obișnuiască cu "teroarea canaliilor care profită de libertate". Octavian Paler părea infelexibil, vehement, lipsit de umor, veșnic tensionat și tăios, înhămat la carul de foc al Ideii. Stilul său cvasi testamentar evita frivolitatea, inconsecvența și vocația tranzacției de tip "balcanic". Orator versat, stilist, de o expresivitate exactă, răspicată, solemn-oraculară, riguroas-impersonală. Discursul său era un triumf al logicii. Octavian Paler se temea cel mai mult de lipsa de viitor a prezentei cacofonii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sub prestare de legământ că: "Eminescu mai are, însă, nevoie și de alte monumente. I-ar trebui, mai ales, propriul său monument, cartea sa așa cum a gândit-o și a dus-o până aproape de finisare, lăsând-o, apoi, cu voce testamentară spre tipărire". Dan Alexandru Condeescu Caragiale la puterea a patra Surpriza ce ne-a bucurat și totodată ne-a mirat nu a fost atât apariția unei cărți semnate de cunoscutul critic Dan Alexandru Condeescu, cât precizarea de pe coperta întâi, deasupra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lovinescian. Schimbul de scrisori "deschise" (1943) dintre T. Arghezi, care nu trecuse nicicând pragul "Sburătorului", și E. Lovinescu, criticul care dedicase poetului un întreg capitol în a sa "Istorie a literaturii române contemporane", acum grav bolnav într-un sanatoriu, pecetluiește testamentar profilul spiritual al omului, sporind dramatismul unei vieți și al unei opere guvernate de unul și același principiu artistic și totodată moral. Scrierile romancierului, amplu comentate de Lucian Raicu, ni-l restituie și mai pregnant pe omul Lovinescu, construindu-se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ironic, este un om de atitudine. Franchețea își dă mâna cu gustul infailibil de a aprecia, de pildă, ediția de poezii postume ale lui Ion Caraion, îngrijită de Emil Manu. Criticul discerne "calitatea indubitabilă de material intern al acelor versuri testamentare, mărturie a unui eu sisific, dinăuntru și dinafară martirizat". Referindu-se la recent publicatele "Agende literare" ale lui Eugen Lovinescu, Barbu Cioculescu reface ultimii trei ani de viață ai mentorului "Sburătorului", pe fundalul tot mai primejdioșilor ani '40. Tot mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ar rat-o cineva! Sper că s-a observat că în ciuda evidențelor, sunt fundamental optimist și nu doar din cochetărie sau utopie: utopiile îmi repugnă... ". "Miluta" (2004, Editura Clusium), precum și alte lucrări de mare însemnătate, vor apărea într-adevăr, ilustrând testamentar, vai, mâhnitele, sarcasticele, optimistele afirmații din acel interviu. Lecția sau experiența lui Valentin Tașcu se poate traduce într-un fel de aforism ad-hoc: a rata înseamna a învinge. Dovadă și cele din urmă cărți ale sale: "Dicționarul cronologic al romanului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe rând trei doctorate), exuberantul Miron Kiropol și persiflantul Virgil Mazilescu. De pagini pline de umană înțelegere, reconsiderare și chiar elogii se bucură: Tiberiu Utan (redactor șef la "Gazeta Literară" între 1962 și 1967);Valeriu Cristea (cu a sa carte "testamentară" "Bagaje pentru paradis"); Lucian Raicu (noul coleg venit la "Gazeta literară" din 1962, stins la Paris în 2005, erudit și original eseist și critic empatic, printre altele, al universului ionescian, de unde și aforismul său "nimic din ceea ce este ionescian nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Mircea A. Diaconu Ce a moștenit Cioran de la strămoșii săi?! Pe lîngă nihilism, fatalitatea eșecului. La drept vorbind, totul se însumează în aceste două cuvinte. Într-un loc, invocă vorbele mamei, care, testamentar, i-ar fi spus: "Omul, orice ar face, va regreta întotdeauna". Continuă Cioran: Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie. Onorariul executorului este în funcție de suma pe care o aveți de recuperat de la debitorul dumneavoastră. Dna Lidia Stancu, Jebel. Informațiile respective nu pot fi comunicate, nici măcar atunci când ele privesc chiar persoana solicitantului. În ceea ce privește clauza testamentară la care faceți referire, aceasta este perfect valabilă. Dna Samira, Reșița. 1. Art. 11 alin. 2 din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 84/2003, prevede că „pentru
Agenda2003-48-03-dialog () [Corola-journal/Journalistic/281764_a_283093]
-
de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
călătoriile lui Bodiu însuși, pe rute, de astă dată, terestre, există o mulțime de legături inexplicabile (și cutremurătoare). În ce mă privește, am fost de la bun început pus în dificultate de titlu. Metafora firului alb mi-amintea de cunoscutul poem testamentar al lui Sorescu, Scară la cer („Un fir de păianjen/ Atârnă de tavan./ Exact deasupra patului meu.// În fiecare zi observ/ Cum se lasă tot mai jos./ Mi se trimite și/ Scara la cer - zic,// Mi se arunca de sus
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
unele în elita societății românești interbelice - mărturisesc o surprinzătoare credință religioasă, împinsă la ultimele limite, adică la sacrificiu. A invoca în asemenea împrejurări conformismul ori interesul momentan mi se pare complet deplasat: aflați în situații-limită, redactînd uneori documente cu alură testamentară, acele persoane își exprimau convingerile intime. Mărturii publicate în Memoria atestă un fapt, poate, surprinzător: între 1945 și 1990 a proliferat în societatea românească o religiozitate extrem de tenace, fortificată direct prin politica represivă a autorităților. în ansamblul fenomenului religios, persecuțiile
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
la un moment dat, se întreabă dacă n-ar fi cazul să și le mai înnoiască. Altfel spus, ele nu trebuie identificate sută la sută cu ideile lui J. M. Coetzee. Dincolo de această delimitare, cartea are totuși un caracter aproape testamentar. Iată textul integral al celui mai scurt dintre capitolele ei: „«Sub semnul morții.» De ce oare nu ne însoțim fiecare enunț de o atenționare care să ne aducă aminte că nu peste multă vreme va trebui să ne luăm rămas-bun de la
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]