3,013 matches
-
suprapusă de o locuire hallstattiană tip Cozia, cu o ceramică decorată cu torți cu buton și cu torques 11 - motive unghiulare, uneori umplute cu alb. În aceeași zonă, la intrarea Cetățuii s-au găsit alte fragmente ceramice hallstattiene, precum și un topor plat din gresie, lustruit pe toate fețele. După opinia lui A. C. Florescu, cele două valuri de pe Cetățuia ar putea să nu fie contemporane, al doilea aparținând unei locuiri prefeudale. - “pe coasta vestică a dealului Burduganul în fața Cetățuii, spre locul numit
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
satul Muncelul de Sus a devenit comună în anul 1471. În această perioadă satul era împărțit în două părți: În afară de documente, mai sunt și alte urme care atestă vechimea acestui sat cum ar fi: materialul arheologic descoperit pe teritoriul satului (topoare, pumnale, răzuitori, ceramică și alte obiecte și arme din silex: vârfuri de săgeți sau sulița), lucru ce atestă vechimea mult mai mare a acestiu sat, ajungându-se până în paleoliticul inferior și se observă o continuitate cu toate fazele de evoluție
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
stâncă, Râul Huda lui Papara a adăpostit omul încă din cele mai vechi timpuri. Au fost găsite urme concludențe din paleolitic iar din epoca bronzului s-a găsit un celt de bronz care este o armă sau unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui Papara are corpul masiv, trapezoidal, lama fiind latița și având tăișul asimetric, datorită probabil uzurii funcționale. Având în vedere contextul descoperirii, celtul de la Huda poate fi considerat drept o depunere cu caracter votiv, el încadrându
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
România. Altitudine medie = 296 m. Din Epoca fierului (epoca hallstattiană, 1150-350 î.C.) datează marele depozit arheologic de la Uioara de Sus, cu 5812 de piese, cântărind în jur de 1100 kg, descoperit în anul 1909. Depozitul cuprinde celturi, dălți, ciocane, topoare cu aripioare, seceri, lame de ferestrău, cuțite, pumnale, lame de săbii, vârfuri de săgeți, pandantive etc, constituind unul din cele mai mari depozite de bronzuri, nu numai din țară, ci și din Europa. La ridicarea topografică din anii 1769-1773 (Harta
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
noastre, lui Toader Cămăraș, drept 280 de zloți tătărăști.” Pe teritoriul comunei Cîndesti au fost descoperite întâmplător, iar mai tarziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin perioadei neolitice și eneolitice, între anii 5660 - 1700 î.e.n. În lucrarea "Cercetări din preistoria județului Neamț" Constantin Mătasă afirmă că localitatea Cîndești face parte dintre cele mai bogate stațiuni preistorice din județ. La sfârșitul secolului al XIX
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
vechi timpuri astfel, pe teritoriul satului s-au descoperit o secure de piatră din neolitic și o brățară de bronz de la începutul epocii fierului. În anul 1875, pe locul numit "Hall", s-au descoperit două vase de lut și un topor de bronz cu gaură de fixare în coadă, datate în epoca bronzului. În hotarul satului, în partea sud-vestică s-au descoperit blocuri de piatră fasonată și urme ale unui strat de cultură provincial roman. Localitatea apare menționată pentru prima oară
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
mai veche localitate din Țara Oașului. Pe domeniul satului a fost găsit în anul 1870 un depozit de materiale din bronz, iar în 1897 un nucleu din jasp, acestea datând din epoca bronzului/neolitic. Printre obiectele găsite se enumeră 13 topoare de luptă și alte bucăți de arme. Satul PRILOG face parte din comuna Orașu-Nou care are în componență 6 localități. În ordine descrescătoare din punct de vedere al mărimii localitățile comunei sunt:Orașu-Nou,Prilog, Remetea, Orașu Nou-Vii, Prilog Vii și
Prilog, Satu Mare () [Corola-website/Science/301770_a_303099]
-
care face legătura Oradea - Deva. Satul este atestat documentar la 1439 sub denumirea de "Brothuna" ce aparținea domeniului cetății Siria. Se pare ca vechimea așezării este mult mai mare deoarece în apropierea localității s-au găsit materiale ceramice și un topor de piatră, perforat, aparținând Culturii Cotofeni. În ceea ce privește toponimia locului există păreri diferite: după Coriolan Suciu, toponimia locului derivă de la ,brod<nowiki>"</nowiki> sau ,brad " , ce ar însemna ,umflatura, vârf", termen de origine preromana; Viorica Goicu, referitor la originea numelor unor
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
găsește pe cursul mijlociu al râului Niraj, la confluența acestuia cu Nirajul Mic, pe drumul județean Târgu Mureș - Miercurea Nirajului - Sovata. Potrivit săpăturilor arheologice orașul a fost locuit încă din epoca neolitică. Pe teritoriul localității Miercurea Nirajului au fost găsite topoare de piatră (2000 - 1700 î.Ch), monezi bizantine din epoca împăratului Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu și Moșuni este traversat de drumul roman spre castrul din Călugăreni. Localitatea a fost atestată documentar în
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
rezervație naturală cu o suprafață de 10000 ha). Satul Stroești este așezat la 37 km depărtare de Pitești și la 20 km de Curtea de Argeș pe DJ703I Merișani - Brădet. Eșantioane de lemn pietrificat au fost găsite pe: Valea Vâlsanului, Valea lui Topor și Valea Frumoasă. Aceste probe confirmă existența vegetației în zonă din neozoic - paleogen. Oase pietrificate adunate din albia Vâlsanului și de pe dealurile din jurul satului atestă prezența în zonă a animalelor preistorice și a omului. Au fost găsite până în prezent: un
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
fiica lui Vasile Lupu și văduva lui Timuș Hmelnițki, care se afla la moșia sa din Preutești. Tâlharii au vrut ca domnița să le arate locul unde erau ascunse averile tatălui său. Polonezii i-au tăiat apoi capul cu un topor, punând mâna pe 19.000 de galbeni. În anul 1691, în timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), oastea poloneză condusă de către regele Ioan al III-lea Sobieski a făcut o incursiune în Principatul Moldovei, asediind cu acest prilej și Cetatea Neamțului
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
atestată documentar din anul 1456, de altfel ca și celelalte sate din raza comunei, dar istoria acestor localități se pierde în negura vremii. Există urme de locuire încă din neolitic după cum se poate vedea în muzeul școlii, unde sunt expuse topoare de piatră. Continuitatea locuirii zonei este dovedită de uneltele din epoca bronzului și a fierului, din zonele: Poduri, Calea Onii, Turcele, Bracila, Valea Pietrei, Coasta Hrbelor, unde s-au găsit și numeroase urne funerare din epoca bronzului. Epoca romana este
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
orașul Beclean, într-o zonă preponderent deluroasă, cu altitudini cuprinse între 450-550 m. Amplasarea localității în zona de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră găurită și ceramică din epoca neolitică. Cel mai vechi document istoric care atestă comunitatea săsească de aici datează din anul 1333, când listele unei conscripții papale înregistrează un "Johannes plebanus de Lekenche". Localitatea făcea parte în acea perioada
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
răzuitor, lame, burine, burin-gratoar, vârf retușat, gratoare, găsite în punctele „În Văiugi“, „Lipoveni“ și „Țărnuica“; un vârf de săgeată de silex de formă triunghiular prelungă, cu baza dreaptă și cu retușe subparalele pe ambele fețe, găsit în punctul „Țărnuica“; fragment topor de șist negru neșlefuit în secțiune rectangulară, găsit în punctul „În Văiugi“; un topor șlefuit de piatră cu gaură transversală, găsit în punctul „Țărnuica“; două dălți de silex mici, alburiu-vinețiu de formă rectangulară sau trapezoidală, șlefuită parțial, găsite în punctele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Țărnuica“; un vârf de săgeată de silex de formă triunghiular prelungă, cu baza dreaptă și cu retușe subparalele pe ambele fețe, găsit în punctul „Țărnuica“; fragment topor de șist negru neșlefuit în secțiune rectangulară, găsit în punctul „În Văiugi“; un topor șlefuit de piatră cu gaură transversală, găsit în punctul „Țărnuica“; două dălți de silex mici, alburiu-vinețiu de formă rectangulară sau trapezoidală, șlefuită parțial, găsite în punctele „Corneț“ și „Țarna Mare “; trei fusaiole de lut, găsite în punctele „Lipoveni“ și „Dealul
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
piatră cu gaură transversală, găsit în punctul „Țărnuica“; două dălți de silex mici, alburiu-vinețiu de formă rectangulară sau trapezoidală, șlefuită parțial, găsite în punctele „Corneț“ și „Țarna Mare “; trei fusaiole de lut, găsite în punctele „Lipoveni“ și „Dealul Viei“; un topor șlefuit de piatră cu gaură centrală pentru coadă, găsit în punctul „Lipoveni“, trei topoare de marnă, șlefuite, de formă trapezoidală, găsite în punctele „La nucăria lui Scutelnicu“ și „La Corneț“; pipe feudale, găsite în vatra satului, în punctul „După Livadă
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
de formă rectangulară sau trapezoidală, șlefuită parțial, găsite în punctele „Corneț“ și „Țarna Mare “; trei fusaiole de lut, găsite în punctele „Lipoveni“ și „Dealul Viei“; un topor șlefuit de piatră cu gaură centrală pentru coadă, găsit în punctul „Lipoveni“, trei topoare de marnă, șlefuite, de formă trapezoidală, găsite în punctele „La nucăria lui Scutelnicu“ și „La Corneț“; pipe feudale, găsite în vatra satului, în punctul „După Livadă“, fragmente ceramice hallstattiene târzii, găsite în punctele „Corneț“; șase toporașe de silex de formă
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
greu accesibil. In legătură cu acest loc, bătrânul Dumitru Bodea povestește o legendă auzită de la bunicul său. Se spune că un crai în trecere pe aici a poposit pe una din stânci. De pe vârful ei și-a zvârlit cu putere toporul care s-a înfipt, foarte departe, într-o zonă de câmpie, cu ,toporâștea” în pământ. Din ,toporâște” a crescut un măr roșu, iar în locul respectiv s-a întemeiat localitatea Oradea Mare-Măr Roșu. După ce a azvârlit toporul, craiul a coborât călare
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
a zvârlit cu putere toporul care s-a înfipt, foarte departe, într-o zonă de câmpie, cu ,toporâștea” în pământ. Din ,toporâște” a crescut un măr roșu, iar în locul respectiv s-a întemeiat localitatea Oradea Mare-Măr Roșu. După ce a azvârlit toporul, craiul a coborât călare de pe stâncă. Se văd și astăzi în piatră urmele calului care a ,răpăgat” adică a alunecat. Spre poale, craiul s-a oprit și a înfipt paloșul într-o stâncă și s-a așezat pe un scaun
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
temelie un cap de găină ca nu cumva, când casa va fi gata să ceară „cap de om”, adică să nu moară cineva din casă. Primul lemn tăiat pentru casă nu e bine să fie atins cu mâna ci cu toporul pentru a nu se face carii în el. Când casa e gata, pe acoperiș este bine să se pună crenguțe de tei, pentru a o feri de tunet. (Dumitru Copil) Ca să aibă noroc în toate și să fie ferit de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
e bine să-și amintească de acest lucru, să bea apă și să-și arunce cu mâna de trei ori peste piept.(Floarea Toderaș) Leagănul copilului se numește belceu și se face din lemn de fag care se atinge cu toporul înainte de a se pune mâna pe el, ca să nu îl mănânce cariul. Nu se leagănă belceul gol, că moare copilul. Dacă copilul nu doarme se zice că somnul lui s-a prins de cineva dinafara casei care a intrat în
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
și Depresiunea Transilvaniei prin Poarta Meseșană la o distanță de 20 km. spre est, în zona în care începe să se formeze lunca văii Crasnei. Localitatea este străbătută de râul Crasna. La sud-est de localitatea Crasna a fost descoperit un topor confecționat din tuf vulcanic de la Mirșid, șlefuit și găurit. Această unealtă a fost apoi corelată cu descoperirea a 6 locuințe neolitice pe terasa a II-a a Crasnei, la 500 metri de ultimele case înspre Vârșolț, așezări aparținând "culturii Tisa
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
lui Cocean, După Grădini, Râpa Nădișanului, Via lui Bulbuc, Dos, Borte, Dealu' Nucilor, Vâlcei, Dogăreana, Lupiște, Din sus de sat, Brazi, Dealu' Barcului, Rilai, Șutăița, Coaste, Izvorul la piatră, Gyugărie, Curătura, Pomi, Râpa Cucului, Părăul lui Nicoară, Dealu’ Budoaiei, Râturi, Toporul, Fântâna Hulpii. Furdulăul Poieni cuprinde următoarele subdiviziuni: Cerâșiori, Capona, Șura lui Janghi, Rupturi, Râpa Șuteului, Râpa lui Lebeș, Arțarii Odeanului, Lac, Sub Druța, Mijlocu’ Poienilor, Valea Poienilor, După Curătură, Via lui Dragoș, Punte, După Pădurea Școlii, La Mărul Jendarului, Viile
Domnin, Sălaj () [Corola-website/Science/301792_a_303121]
-
zona Gura Vlădesei, aflată la N de drumul național. Descoperirea a fost făcută în anul 1902 și obiectul se află în colecția E. Orosz (bibl. Orosz, E., SzDÉ, III, 1902, p.59). În colecția Gh. Mureșan, (Baia Mare) se află un topor de piatră șlefuită din neolitic găsit de verii săi din Gura Vlădesei (Ionac Vasile și Mihai) în Groapa Malului deasupra drumului în anii 1970. Se apreciază că zona este locuită încă din neolitic, o așezare E-neolitică fiind semnalată la
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
prin această stavila dintre Someș și Lăpuș, stăpânita de dihanii și duhuri? Cu vremea, nevoia și îndrăzneala i-au apropiat pe oameni de această minune, durându-și sălașe în preajma ei, cum au făcut-o pe Obcina, de pildă, în epoca topoarelor de piatră, s-au întovărășit pe vecie cu ea. În timp, sălașele încropite în grabă și părăsite repede la primejdie, au devenit statornice. Casele erau din bârne, acoperite cu șindrila sau paie, cu două încăperi cele mai multe, cu târnaț și ferestre
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]