3,029 matches
-
pornind mai departe în zborul său. A doua zi, vrăbiuța veni din nou, se așeză pe crenguță și-i spuse cu ton poruncitor: Crenguță, dă-mă huța! Indignată de îndrăzneala vrăbiuței, crenguța îi spuse: Nu vreau! Dacă nu vrei, chem toporul să te taie, spuse răutăcioasă vrăbiuța și porni în zbor grăbit către curtea unui gospodar, intră în magazia de unelte a acestuia și spuse poruncitor: Toporule, hai să tai crenguța! De ce? întrebă toporul nedumerit. Pentru că nu vrea să mă dea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spuse: Nu vreau! Dacă nu vrei, chem toporul să te taie, spuse răutăcioasă vrăbiuța și porni în zbor grăbit către curtea unui gospodar, intră în magazia de unelte a acestuia și spuse poruncitor: Toporule, hai să tai crenguța! De ce? întrebă toporul nedumerit. Pentru că nu vrea să mă dea huța. Nu tai eu o crenguță numai pentru atâta lucru! Atunci o să chem focul să ți ardă coada! și zbură în grădina altui gospodar care începuse curățenia de primăvară și aprinsese focul pentru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o crenguță numai pentru atâta lucru! Atunci o să chem focul să ți ardă coada! și zbură în grădina altui gospodar care începuse curățenia de primăvară și aprinsese focul pentru a arde ierburile uscate din grădină. Focule, hai să arzi coada toporului! strigă vrăbiuța. De ce să ard coada toporului? întrebă focul. Pentru că nu vrea să taie crenguța care nu vrea să mă dea huța. Nu fac eu asemenea ispravă! Acum toți gospodarii au nevoie de unelte pentru a-și curăța și însămânța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o să chem focul să ți ardă coada! și zbură în grădina altui gospodar care începuse curățenia de primăvară și aprinsese focul pentru a arde ierburile uscate din grădină. Focule, hai să arzi coada toporului! strigă vrăbiuța. De ce să ard coada toporului? întrebă focul. Pentru că nu vrea să taie crenguța care nu vrea să mă dea huța. Nu fac eu asemenea ispravă! Acum toți gospodarii au nevoie de unelte pentru a-și curăța și însămânța grădinile. Atunci, am să chem apa să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
curgerea sa tumultuoasă și repezită, nu avea timp să mai stea pe gânduri și urmă zborul vrăbiuței către focul care ardea în grădină. Focul văzu de departe primejdia care îl paște și porni către magazia de unelte, unde-i spuse toporului: Toporule, du-te să tai crenguța, altfel va trebui să îți ard coada, pentru că apa este pe urmele mele, iar viața îmi este în primejdie. Toporul porni în salturi către crenguță și-i spuse: Crenguțo, te rog frumos, dă-o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
departe primejdia care îl paște și porni către magazia de unelte, unde-i spuse toporului: Toporule, du-te să tai crenguța, altfel va trebui să îți ard coada, pentru că apa este pe urmele mele, iar viața îmi este în primejdie. Toporul porni în salturi către crenguță și-i spuse: Crenguțo, te rog frumos, dă-o huța pe vrăbiuță. Vrea să se răzbune pe noi, a pornit apa să stingă focul, care a refuzat să-mi ardă coada pentru că nu am vrut
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bine, am s-o dau huța, răspunse crenguța. Vrăbiuța, care urmărise totul din înaltul zborului său, îi spuse apei că nu mai trebuie să stingă focul, iar aceasta își schimbă cursul curgerii sale și toți scăpară de primejdie. Focul și toporul se întoarseră la locul lor iar vrăbiuța se lăsă din zbor pe crenguță și se lăsă legănată. Ai pornit un adevărat război pentru un capriciu de-al tău, spuse crenguța. Dar să știi că era de ajuns să mă rogi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Iadului, fără a mai aștepta judecata ce urmează după ultima clipă a vieții, ultima gură de aer, ultima imagine din această lume. Există în mine acel sentiment încă acum, când totul e confuzie și haos. E insuportabil să aștepți căderea toporului gâdelui, întrebându-te dacă ești absolvit de greșeli, iertat și liber să-ți continui viața de unde ai lăsat-o sau vei simți în curând tăișul rece al metalului ce va curma șirul gândurilor pe vecie și va pune capăt speranțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în el. Apoi dispăru tot vălul negru de pe ochii mei și mi se înfățișă o cu totul altă imagine. Un om înalt, bine făcut, cu o pălărie de paie și o salopetă nu prea curată stătea în fața mea cu un topor în mână. Afișa un zâmbet mândru, chiar bucuros. Un om al pământului. Tatăl lui era un țăran. Dispăru! Imaginea sa dispăru din fața ochilor mei. În locul său stătea un om în vârstă, cu ochelari fumurii, ce cred că mascau faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A concluzionat că pământul era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat de nemții aflați În retragere) și după câteva zeci de secunde s-a oprit brusc pentru că securea nu mai săpa și lama sa a scos un sunet metalic. Aici nu-i lucru curat! Dacă este un proiectil
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mea să-i pedepsești pe securiști și să desființezi nenorocita de securitate, cea care ucide fără judecată și nu crede În oameni!”. Maria spăla geamul iar mâinile femeii erau roșii și aproape Înghețate când Îl văzu pe bărbatu-său aruncând toporul și În timp ce acesta sărea În sus și făcea niște gesturi de mare bucurie și surpriză, trăgea cea mai dură Înjurătură a sa (eleborată În timpul când era șef de post). Vorbea tare, aproape răcnit: ... mamii lor de lepre ticăloase, acesta vă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kalvträsk, Granträsk, Risliden. Numele sunt aproape incredibil de frumoase, am încercat eu să spun. Dar el nu mi-a răspuns. A numit doar satul următor: Träskliden. Abia la Mellanå, unde Arnold Landin stătea la marginea drumului și tăia surcele cu toporul, am înțeles că ne îndreptam spre Bostället. Arnold Landin părea mult mai bătrân decât ultima dată. Ei bine, am zis, nu pot spune că nu mi-a fost uneori dor de casă. De bună seamă, stau pe propriile mele picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu l-am văzut niciodată, și a fost amuzant, mi-a dat ceva pentru care să merg mai departe, dar acum... acum că am ajuns, sunt atât de speriată. Nu pentru că ar putea fi oricine, adică un criminal cu un topor, un pedofil sau un violator. Deși toate astea mi-au trecut deja prin minte, sunt mai mult speriată că am bătut atâta drum și... dacă nu mă place? Știu că Geraldine ar răspunde că poate n-o să-l plac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un viscol atât de puternic încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate ziduri! Și, cum au plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul lor că locul troienit era la intrarea într-o pădure de brad. Când s-au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rămâi. Am fi recurs la el cu siguranță, a adăugat. Nu știu de ce, dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat Billings. Am reușit să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
realitate și nu numai în minciunile lor lătrate pe posturi antiromânești, de voci românești a unor români vânduți pe mai puțin de treizeci de arginți, ca alde Tismăneanu, Vlad Georgescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Emil Hurezeanu și alte cozi de topor. Dar după ce praful stârnit de buntul acesta s-a mai așezat, au observat că nu pot deschide pe loc taraba și trece direct la vânzarea cu grămada a avuției românești fiindcă cineva a lansat o lozincă de bun simț: „Nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la dispoziție, plus 500 de lei pe zi (cât era plătit un muncitor pe 4 zile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu mai văzuse în viața lui copaci atât de falnici. Fără îndoială că pădurea era bătrână, acolo oamenii nu intraseră cu topoarele niciodată. Bătrânul știa drumul și, deși nu se vedea nici o potecă pe unde mergeau ei, îl conducea hotărât prin locuri în care drumul nu le era stânjenit de vegetație. La un moment dat le ieși în cale un curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș! rosti, încetișor, omul speriat. Și avea de ce să fie așa, pentru că, în fața lui, se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva tone. Spune ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tineri ai stăpânului. Drumul trecea prin pădurea netrezită la viață, în care doar florile galbene ale ulmului se ițeau obraznice din cenușiul codrului. Bărbatul privea copacii cu luare aminte, potrivindu-i pentru căpriori, bârne sau cozi de sapă ori de topor. Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea tatălui, cioban din partea Todireștilor. Din marginea pădurii, se zărea, prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
el cât s-a mai frăsuit, și-a frecat palmele de era să-și frângă degetele, după care s-a oprit locului. Și-a dus palma dreaptă la frunte și a hotărât să se apuce singur de treabă. A luat toporul din car, a scuipat în palme, așa cum văzuse că făcea tatăl lui, și a început să taie un copac, care i s-a părut a fi cel mai potrivit. Dar care avea și semnul făcut de pădurar. Că, pe atunci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am ajuns destul de aproape, am înțeles că era o cruce. O ciopârțise cineva din topor, dintr-un stejar asemeni celui pe care-l văzusem prăvălit lângă lup. Dintr-o parte, rădăcinile lui îți dădeau impresia că e un om în genunchi care se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cărbuni. În iarna lui ’87 ies destul de greu la liman, fiindcă nu sunt deloc pregătită. N-am nici o strategie pusă la punct, darămite o tactică. Acționez haotic, la voia întâmplării, prin incursiuni bruște, milogeli, ba chiar mici furtișaguri. Tai cu toporul și cu un ferăstrău coadă-de-vulpe mobila veche aruncată-n subsol și lăzile goale din pod; strâng de la redacție maldăre de manuscrise vechi, ziare și reviste; adun zeci de cepuri de lemn din sulurile uriașe de hârtie pe care le vânez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]