9,583 matches
-
în unde sonore, perturbând existența. Orice vibrație rezultă din melancolie și distruge în poezia bacoviană normalul, transformându-l în regret. Regretul este tocmai taina funerarului pe care îl adâncește în lumesc: O femeie în doliu pe stradă, / O frunză galbenă tremura după ea - („Scântei galbene”, 1965:91). Poetul vrea să creadă că a uitat de trecerea timpului și că Pământul se va adânci într-o beznă pe care el o vede intrând în fiecare noapte: Pierdut, mă duc și eu, cu
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
dar... nu despre asta e vorba. Știi?... Noi ne cunoaștem atât de puțin... - Și? Nu este tot aia? Hai! Întoarce-te și îmbrățișează-mă că mă ia cu frig...! Avea dreptate în felul ei. Simțeam și eu că încep să tremur. Poate din alt motiv, dar ce mai conta? M-am întors, printre brațele ei rămase pe umeri mei, în jurul gâtului. Ne-am îmbrățișat strâns, fără să vorbim, secunde lungi, apoi ne-am sărutat.La început a fost un sărut ușor
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
trenul trece mai departe reptilă intrând în tunelul din care n-a mai ieșit în clipa când în gând îți terminasem o vilă . Doar luna trăgând cortina de nori peste imaginea aceasta de muzică și idei descoperă Luceafărul de Ziuă tremurând în zori de teamă că am fost sacrificați ca niște miei de Muntele ce ne înghițise doar pentru un minut. Deasupra vagoanelor norul luase înfățișarea Unui zeu fără importanță și slut. Eu rămăsesem între coperțile cărții lângă tine Așteptând să
SEMNDE LA LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351435_a_352764]
-
peste tot și capul parcă-i intrase într-un vârtej tulburător de amețitor. A băut ceaiul fierbinte, a luat două aspirine și s-a întins cu grijă lângă Eugen, acoperindu-l atent și protejându-l apoi cu trupul ei ce tremura ușor de sperietura trasă și de emoțiile ce o cuprinseseră când l-a îmbrățișat cu grijă și l-a sărutat pe frunte ca o mamă grijulie. Niciodată nu dormise lângă un bărbat în același pat și gândul acesta și o
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
să se oprească din plânsul nervos ce pusese stăpânire pe ea. Încet, încet, și-a revenit și a ascultat povestea incredibilă pe care Alina i-o spunea cu lacrimi pe obraz. Plângeau amândouă, îmbrățișate strâns, pătrunse de emoție și teamă. Tremurau cu gândul la urmările evenimentelor la care Alina participase direct și care, în mintea lor, luau dimensiuni înfricoșătoare. Nici nu au observat că, între timp, Eugen intrase încet în bucătărie, încă buimac dar, mai ales, năucit și impresionat de tabloul
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
butade. Într-o atmosferă de plictiseală ce domnește peste mahalaua Mihai Vodă cuprinsă de o căldură cotropitoare, locuitorii stând ascunși pe la umbră într-o „moleșeală generală” și unde doar angajații vreunei simigerii mai aveau vreo activitate anume, deodată „zăduful nămiedzii tremură, pătruns de un glas de vitejie: trigova cheamă la arme gvardia națională.” Locuitorii aflați până în momentul acela într-o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
se înființase în 1848 era în permanență cu ochii pe reacciune), aceștia ajung la capul podului. „La un semnal tulumbagii se opresc și în culmea emoției lumii ce se grămădesc de-a-ndărătele cu groază cei doi țigani se apucă să destupe, tremurând, unul dintre butoaie spre a se constata în fața poporului suveran infamia reacțiunii și a generalului Solomon. Pe când toate inimile bat cu putere țiganii ferăstruiesc cu blândețe cercurile de la un căpătâi și apoi, cu un piron ridică dulce fundul de sus
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
Ochii lor privesc înlăuntru, Pentru ca noi să privim. Încotro? Nu te teme, și-a spus, Vântul sorbea din căldura trupului său, Nu te teme, și-a spus, Vântul aluneca peste trupul Sfârtecat de gloanțe. Nu te teme, și-a spus, Tremura ca o stea tot mai înaltă, Deasupra pământului. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Întrebările / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNTREBĂRILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351532_a_352861]
-
dusei degrab' acasă încins cu sabia mea peste jiletcă. Răposata mama era foarte bună, dar o femeie de modă veche, un spirit reacționar, departe de a înțelege importanța politică a formelor democratice. Aflase tot ce se petrecuse în oraș și tremura de grija mea văzând că nu viu la dejun. Mi-a făcut o scenă grozavă - că de ce m-am amestecat cu derbedeii, că doresc s-o fac de râs în mahala, că vreau să grăbesc, poate, sfârșitul lui tata, care
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
de 11 ani. Tatăl meu s-a opus cu toată forța acestui mariaj...dar, ca și copiii răsfățați...l-am vrut tocmai pentru că-mi era interzis. Nu puteam să citesc de lacrimi...eram furioasă...supărată rău...mă simțeam trădată! Îmi tremurau mâinile. Le-am scăpat pe jos. Mi-a trebuit o vreme să le reașez cronologic, ca să înțeleg firul poveștii (el așezase în fiecare plic și ciorna de la răspunsul pe care i l-a dat). Mama îi povestea, la început, despre
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]
-
-Păi... - Bine că am luat pulovăru’! Cald, cald, da’ sara se răcește...Avu dreptate Gigi cînd zise să-l iau...Că eu zâceam că de colea - până colea, și-n mașină pe deasupra, nu e cazu’... -Să fim noi sănătoase de câte ori tremură ei când vin sara de la cârciumă... -Tremură pe dracu’...Beau tărie și se-ncing, zise Rodica. -Știi din experiență, nu... Că-n vremurile bune ce le mai trăgeai la măsea... -La-ntrecere, cum nu, da’ acu’ a-nțărcat Bălana, confirmă Rodica. -Fi-le-ar
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la timp la bărci, riscam să plece ceilalți colegi pescari și să nu am cu cine lansa barca la apă. Am sosit destul de repede, încă nu era ora patru. Majoritatea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se lasă palid pe un fel de pat, către care mai mult s-a târât. Îi tremură mâinile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dumnezeule, Dumnezeule! Cât de cumplit este! Cum de nu m-am gândit (respiră greu, epuizat ) Să trec și peste lovitura
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se lasă palid pe un fel de pat, către care mai mult s-a târât. Îi tremură mâinile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dumnezeule, Dumnezeule! Cât de cumplit este! Cum de nu m-am gândit (respiră greu, epuizat ) Să trec și peste lovitura aceasta. Dacă rezist și trec de ea înseamnă că sunt tare. Și sunt norocos... (acum s-a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
cealaltă, și e rău, zic, că nu există o lume ailaltă, cum zicea credința strămoșilor noștri de pe plaiurile Gorjului. (trist) Că m-aș gândi toată lumea ailaltă, numai la asta m-aș fi gândit, și n-ar fi fericire mai mare... (tremurând, are privirile unui nebun) Nu, nu poate fi fericire mai mare decât aceasta! Și m-aș gândi la ideea aceasta până când s-ar răsturna clepsidra universului și ar veni lava materiei stelare și mi-ar topi mădularele pietrificate. ( amărât) Dar
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
știe că acolo, în pântecele ei, al femeii, se alcătuiește și izvorăște lumea... De aia ea simte bărbatul, îi intuiește geniul. Nu este ea cea care l-a creat ? Și dintre toți cei pe care i-a născut îl întâlnește, (tremurând, emoționată) îl întâlnește pe acela cu har, în care Dumnezeu a pus har... Ea simte lucrul acesta. Căci este altceva decât știa ea...(evocator) Ea nu pusese în trupul acela har, și nebunie, dar pe care ți-l dă Dumnezeu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug! (arată ca un dement, barba îi zboară în vânt, ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de nu mai poți. Ți-o fi dor de-ți vei simți carnea neagră cum e cărbunele. Și m-ai vrea lângă tine, să mă vezi, cine știe, poate nu mai ai mult, și ai vrea să mă vezi. (îi tremură glasul ți mâinile) Înțeleg, înțeleg ce e în mintea ta. Doamne, iartă-mă! (trec câteva momente) Și nu peste mult timp și eu mă voi duce, mamă. Lasă că ne vom întâlni acolo, ne vom întâlni ca doi tovarăși. (își
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
văd și pe mama printre voi. Parcă ești puțin speriată, mamă...dar ești fericită. (ca și cum ar plânge ) Acum știu că ești fericită, mamă, și eu am fost ăla, Costache al tău, copilul care a fugit de acasă...și tu ai tremurat pentru el...(după un timp. Ridicându-și fața și privind departe, ca și cum s-ar trezi dintr-un vis) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (e lac de sudoare) Doamnee, ce reverie a fost asta !? Parcă ar fi fost un vis frumos! (răsuflă greu) Îmi
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
orice înțelepciune, îl smulge, traversează volumul. Spaima se strecoară insidios până devine obsesie: “Frica de om bătrân mă atinge cu degetele ei vâscoase/ o privesc în ochi și caut un șiretlic cu care să o fac/ să nu vadă cum tremură țepii pe spinarea ariciului/ ascuns în poem ca sub o lespede grațioasă”. Poet vital, cunoscut pentru strălucirea lumilor sale imaginare, cu fastuoase combinații retorice, Ion Cocora a cântat viața în plinătatea ei, “întâmplările sufletului”, a scris despre poezie, dar și
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut pe trotuar un câine scuturându-se și tremurând din toate mădularele. Parcă ar fi vrut să vomită, să tușească, îi curgeau bale, de-abia se ținea pe picioare. Un câine care trăgea să moară. A fost otrăvit, mi-a zis cineva. Numai are nimeni ce îi face. Al
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”/ Sunt și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignor/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg”/ Ploaia sau coboară spre tonuri grave: „Împovărați de griji și de nevoi/ Cu sufletul fărâme, trist și gol/ Găsim puterea de-a răzbi în noi,/ Nu facem parte din vreun protocol”/ Al celor care vor să
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
furtună, Sălbatică furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras, Marea în adânc liniștind... Pe gura noastră însetată Un crin virginal a înflorit! Vină, iubite! Odihnește-ți fruntea Plină de gânduri Pe feciorelnicul meu sân, Sublima clipă să o-nchidem, Să nu
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
halva sau un covrig . Ne bucuram . Eram copii Și ne certam între noi, frații, Că nu primeam și jucării Așa cum mai primeau și alții . Ne împăcau bieții părinți Cu ceva fructe din cămară ... Cu câțiva creițari - mărunți, Să nu mai tremurăm pe-afară . Tata-l cinstea cu țuică fiartă, Puțin să se mai dezmorțească Și-l conducea până la poartă, Nu cumva să se amețească . Nu trecuse bine pragul Și noi leșinam de râs ... Moșul uitase toiagul Și se pusese pe nins
MOŞ CRĂCIUN SAU MOŞ GERILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351586_a_352915]
-
primească stăreția la întoarcerea sa. Și astfel luându-și rămas bun de la arhiepiscop, a plecat mergând la muntele Sinai, luând cu el și pe ucenicul sau. După ce au trecut râul Iordan, ca la o milă depărtare, bătrânul a început să tremure și să aibă fierbințeli. Cum nu mai putea să meargă, au intrat într-o mică peșteră întâlnită în cale și ucenicul l-a așezat jos pe bătrân. Pe când era cuprins mereu de fierbințeala și nu putea nici să se miște
LIMONARIUM de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351596_a_352925]