52,672 matches
-
din sală, cu toate că n-aveam mare nădejde de a da cocertul seara. Și chiar așa și fu. Masa o luarăm în grabă cu familia Tripa, iar cu o căruță traversarăm Aradul întreg, spre gara Aradului nou de unde mai pleca ultimul tren spre Timișoara. În acest oraș trebuia să cânt a doua zi, și la Logoj aveam concert. Așa că plecarăm fără a-mi da concertul la Arad, bucuroși de a putea aveaîncă un tren. Plecarea aceasta grăbită avea și o notă foarte
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
spre gara Aradului nou de unde mai pleca ultimul tren spre Timișoara. În acest oraș trebuia să cânt a doua zi, și la Logoj aveam concert. Așa că plecarăm fără a-mi da concertul la Arad, bucuroși de a putea aveaîncă un tren. Plecarea aceasta grăbită avea și o notă foarte caraghioasă, noi în căruță, cu toate bagajele și în grabă mare uitasem rochia de concert în dulap. Noroc că a doua zi mi-o adusese prefecul Timișoarei, împachetată într-o minusculă cutie
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ne-am întors înghețați „toacă” (expresia lui Zirra), acasă, unde ni se pregăti un ceai fierbinte, care ne făcu să ne vie inima la loc. N-am să uit nici pădurea de argint de la Bârnova, văzută a doua zi din trenul care mă ducea spre București. În februarie 17, 1935, cânt la Ateneu în simfonicul dirijat de Ionel Perlea. Concertul d-moll de Brahms (prima audiție în București). Acest concert minunat l-am studiat în șase săptămâni l-am cântat cu entuziasm
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
viața ei atât de bogată și din plin trăită, la Sinaia. Tot aici o mai văzui cu un an înainte, tot suferindă, pentru ultima oară. Sinaia! O revăzui după mulți ani. Era într-o dimineață de iunie, când porni cu trenul înarmatăcu un mare buchet de trandafiri galbeni bine învelit în hârtie udă, ca să nu se ofilească.Erau destinați reginei suferinde. Coborând în gară găsii o trăsură care mă duse la hotel. Nu știu ce tristeță plutea în aer, ca o presimțire de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
și micșorați cum n-au mai fost poate înainte, niciodată. Placai din Varșovia cu inima grea, însă bucuroasă că plec spre casă. În tot drumul, mai ales după ce am trecut frontiera, o mișcare militară neobișnuită și o aglomerație enormă în tren, se puteau constata. Toate culoarele vagoanelor erau tixite de bărbați care plecau pentru concentrări de trupe, iar o invazie de evrei emigranți care păreau că bănuiesc ce o să-i aștepte mai târziu, plecau și ei cu familiile lor spre Palestina
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
pelerinaj la mine, toți vrând să se convingă de aproape că nu m-am lovit. A doua zi am plecat singură la Sebeș Alba unde mă aștepta alt concert, de data aceasta un recital. Acest voiaj a fost ultimul cu trenul, căci nu mult după aceea cu început bombardamentele masive americane asupra noastră. La București urma să mai dau încă două recitaluri, din care unul la 5 aprilie, Arta Fugii de Bach (la două piane la Dalles) cu pianista Maria Streitfeld
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
dificultatea atât tehnică cât și interpretativă, am izbutit s-o cânt perfect. Din când în când mai auzeam clopotele de labiserica noastră care anunțau apropierea avioanelor dușmane, care însă treceau peste comuna noastră cu nepăsare. N-aveau motive de bombardament. Trenurile se auzeau însă de la o distanță mai apropiată. Se dădeau lupte crâncene în direcția Turdei. Ni se cutremurau ferestrele și ușile în urmabubuiturilor artileriei. Eram cu groaza în sân, fiind destul de aproape de locurile de luptă. În seara de 23 august
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
și Dracula Bass-București. Premiul de excelență - Adrian Enescu pentru întreaga activitate componistica și interpretativa, dar mai ales pentru ciclul de compoziții „For” înregistrat anul trecut de Big Band-ul Radio condus de Ionel Tudor. Premiul pentru blues: nominalizări Marcian Petrescu & TRENUL DE NOAPTE, BEGA BLUES BAND, NIGHTLOSERS - Laureat Marcian Petrescu & Trenul de noapte - pentru albumul „desCÂNTECE DE BLUES” realizat de Casă Soft Records, pentru bogată activitate concertistica din anul precedent, dar îndeosebi pentru recitalul de excepție susținut pe scena Festivalului de
Gala Premiilor de jazz pe 2012 by A. ?IPA () [Corola-journal/Journalistic/84246_a_85571]
-
activitate componistica și interpretativa, dar mai ales pentru ciclul de compoziții „For” înregistrat anul trecut de Big Band-ul Radio condus de Ionel Tudor. Premiul pentru blues: nominalizări Marcian Petrescu & TRENUL DE NOAPTE, BEGA BLUES BAND, NIGHTLOSERS - Laureat Marcian Petrescu & Trenul de noapte - pentru albumul „desCÂNTECE DE BLUES” realizat de Casă Soft Records, pentru bogată activitate concertistica din anul precedent, dar îndeosebi pentru recitalul de excepție susținut pe scena Festivalului de jazz- rock de la Câmpina. Premiul special al juriului se acordă
Gala Premiilor de jazz pe 2012 by A. ?IPA () [Corola-journal/Journalistic/84246_a_85571]
-
contestată, utilizarea oțelului moale în locul fierului s-a dovedit până la urmă a fi soluția corectă. Construcția propriu-zisă a durat 5 ani. Podul a fost inaugurat la 14 septembrie 1895, când, scrie Constantin Șt. Noica citând un martor la eveniment, "un tren format din 15 locomotive fluerând înspăimântor a sburat cu 80 km/oră deasupra valurilor Dunării". Materialul, este splendid ilustrat ( ca întregul volum, de altfel) cu imagini din timpul construirii podului și chiar cu un instantaneu luat în istorica zi de
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]
-
lucrării și revine insistent de-a lungul întregului text. În primele două capitole sunt studiate elementele de bază aspectate într-o sumă de conexiuni ca raportul între metru și ritm, timpul ca pulsație care nu se manifestă liniar, ca un tren pe șine ci ca un râu vălurind, raportul dintre sunet și zgomot, dintre tonal și modal, dintre consonanță și disonanță, dintre armonie și dizarmonie. Pornind de la intervalul de cvintă drept primul armonic nou în seria armonicelor naturale ale unui sunet
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
-o, indirect, într-o grilă de "interpretare" a romanului, prin retrospectivă. Așadar, cele două nuvele sunt concepute în replică. Începuturile și finalurile sunt elocvente în acest sens. Fiecare se închide cu evocarea unei crime și debutează cu o călătorie cu trenul. De altfel, fiecare nuvelă în parte este construită contrapunctic, adică prin opunerea a două forțe de configurație diferită, care evoluează un timp în paralel, după care, după logica folosită frecvent în roman, partidei învingătoare i se acordă mai mult spațiu
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
sau una morală, normală, banal amestecată? Nici una, nici alta. Personajul-oglindă, utopie și reprezentare simbolică a destinului interior al scriitorului este Sebastian din romanul Incognito. Oana Soare 8 Bijuterii de familie era concepută după următorul plan: a) descrierea călătoriei țăranilor cu trenul, detașarea treptată a figurii unuia dintre ei, Rizea - proeminență care indică alegerea personajului ca agent al acțiunii; filmare insistentă a lui Rizea, infiltrare prin monolog interior pentru smulgerea gândurilor personajului, în care mijește gândul revoltei (procedeu nespecific prozei lui Petru
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
mai concretă, mai așa zicând palpabilă. Sigur, scriitorii exprimându-se de preferință în cuvinte și în scris, tot despre cuvintele și despre scrisul lor era, la rigoare, vorba. Dovadă că Securitatea îi înregistra, în casă, în camera de hotel, în tren, în discuții la restaurant. Invitat fiind eu la Timișoara de către Ciocârlie să conferențiez în fața studenților, Securitatea locală a întocmit un întreg plan de acțiune menit să mă aibă sub supraveghere non-stop și peste tot. Citiți-l în Cu dinții de
Scriitorii și Securitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/7748_a_9073]
-
de nas! În asemenea clipe - nu că ar mai fi trecut vreodată prin ceva atât de dramatic - se închipuia stând la comenzile unui avion. Piloții reușesc întotdeauna să își păstreze calmul, chiar și când toate motoarele au luat foc și trenul de aterizare s-a înțepenit și pasagerul cu față de arab de pe locul 17B tocmai a scos cuiul de la grenadă. Trase aer în piept, umplându-și plămânii, și îi dădu drumul încet, încet, încet. Asta era. Exerciții de respirație. Și le
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în gura fantasmagoricului personaj Niculae Păunel, pe care memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care, spre încîntarea lui Ghica, îi povestește acestuia o întîmplare din propria copilărie a scriitorului. A doua scrisoare, Polcovnicul Ioniță Ceganu (din iulie același an, 1879), plasează de astă dată povestirea în gura unui prieten mai vîrstnic al lui
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
să contempli tezaurul georgian fără să te gândești și la abnegația acestui custode. Reflectând la toate astea, părăseam Muzeul tezaurului și ne îndreptam spre următorul, Muzeul Ocupației, 1921-1991. Saltul e uriaș. Mai întâi, șocul resimțit la vederea unui vagon de tren ciuruit de gloanțele care ucideau la întâmplare oamenii înghesuiți claie peste grămadă înăuntrul lui: un bec plasat în interior luminează constelația tragică a găurilor. Din loc în loc, grație unor scurte filme, vedem execuțiile: culme a ororii, nu numai că ele
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
Covrig Roxana Gigi Becali a fost închis, mătușa lui a murit și un apropiat al acestuia a fost strivit de tren. "Ține de karma familiei lui, nu de karma lui personală" a spus Carmen Harra. Ea dă două vești: una bună- va ieși curând din închisoare, una proastă: îl mai așteaptă o tragedie. Carmen Harra susține că Gigi Becali a atras
"Pe Gigi Becali îl mai așteaptă o tragedie". Cine spune asta by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77768_a_79093]
-
care încă bântuia războiul civil. În ziua de 27 iulie 1949, bunica, Dr. Xia și prietenele apropiate ale mamei, mai toți oameni suspecți în ochii comuniștilor, au venit la gară pentru a-și lua rămas bun. Așteptând pe peron plecarea trenului, mama se simțea sfâșiată de sentimente contradictorii. O parte din inima ei se simțea ca o pasăre scăpată din colivie și liberă să zboare în înaltul cerului. Dar cealaltă parte se întreba când - sau dacă - le va mai revedea vreodată
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
într-o nouă Chină: compusese chiar și un poem despre o întâlnire în viitor cu "furtuna de nisip". Dar ea avea nevoie și de multă tandrețe și înțelegere pentru frământările ei și tocmai asta nu găsea la tatăl meu. Când trenul a ajuns la Tianjin, la circa douăsute cincizeci de mile spre sud-vest, au trebuit să se oprească deoarece se termina linia ferată. [...] Linia ruptă de cale ferată a fost numai începutul necazurilor. Trebuiau să-și continue drumul pe jos, să
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
pierdută. Unul din ele e un glas de pinguin. Îl cheamă Apolodor. Și cartea, pe care nu știu de ce, mi-o amintesc format mai mare, mai lucios - sau poate a existat o asemenea ediție - e o invitație la călătorie, fără tren, fără bagaj, fără griji și pregătiri. Ușor, plutitor, ca sunetul muzicii. Sînt, de fapt, două cărți, care apar, în 1979, la Editura Ion Creangă, între aceleași coperți, cu ilustrațiile lui Dan Stanciu. Un indicator turistic, din acelea ivite pe cine știe ce
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
Cine nu-l ține minte, cînd "purta perucă bicoloră/ Și împușca un om pe oră/ Tîlharul din Connecticut."? Care, pirat de soi, cum îl arată portretul lui Dan Stanciu, îl dezbracă pe sărmanul pelerin pinguin și-i face vînt din tren pe geam. Povestea, însă, se ridică și merge mai departe. Cu hopuri care iscă mici oftaturi și icnete de spaimă. Destul că le-am trăit, pe toate", spune Apolodor, întorsul din Lună. După o aventură completă, pe coasta golfului Terror
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
Covrig Roxana Realizatorul emisiunii "Lumea lui Banciu" a comentat, miercuri, accidentul în care a murit Nae Nicolae, supranumit "Regele imobiliarelor". Radu Banciu îi sfătuiește pe cei care s-au îmbogățit peste noapte să-și cumpere trenuri, pentru că "riscul zero nu există nici în Bentley". Afaceristul Nae Nicolae conducea o mașină Bentley în momentul accidentului. Radu Banciu a spus "Adi Minune, te-am văzut și pe tine că erai la doi pași să o mierlești și tu
Ce spune Radu Banciu despre Nae Nicolae by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77784_a_79109]
-
accidentului. Radu Banciu a spus "Adi Minune, te-am văzut și pe tine că erai la doi pași să o mierlești și tu în intersecție, cu mașinuța aia a ta de vis, ziceai ca e scoasă din tort. Cumpărați-vă trenuri, vă permiteți, pentru că oricum sunteți deasupra legii. Lăsați-o cu Porsche, cu Ferrari, sunt prea gingașe pentru voi. Sunteti prea cinici, aroganți, ați ajuns de pe o zi pe alta prea bogați, că nu s-a inventat mașina care să vă
Ce spune Radu Banciu despre Nae Nicolae by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77784_a_79109]
-
Covrig Roxana Afaceristul Nae Nicolae a murit, miercuri, după ce mașina sa a fost spulberată de un tren. Bărbatul vorbea la telefon cu soția sa în momentul accidentului. Supranumit "Regele imobiliarelor", Nae Nicolae avea trei copii: două fete și un băiat. Fata cea mare, de 18 ani, s-a născut cu probleme de sănătate. Aceasta a fost marea
Soția "Regelui imobiliarelor" a auzit sunetul morții by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77786_a_79111]