8,428 matches
-
ieșit, înțelegi? Fă drumul, Iselin!!! - Ce e dincolo de poartă? - Dincolo e Răspunsul... Cel pe care-l cauți... - Dar..., nu-mi amintesc poarta, spuse ea cu regret nemărginit. Cum o să aflu Răspunsul la această chemare ce-mi copleșește străfundul și-mi tulbură somnul? - Firește, urmându-mă! În clipa aceea, bărbatul îi strânse umărul cu putere, ca și cum toată siguranța și încrederea din lume s-ar afla contopite în palma sa. - Stai!!! Stai, îți spun! Se întoarse ca trăznită de fulger spre tânăra care
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
să vină, urmată fiind de iudeii care se aflau în casa lor pentru a le mângâia pentru moartea fratelui. Văzând-o plângând, înconjurată de iudeii care și ei plângeau, Iisus Hristos, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Ce imagine! Asta e reprezentarea ta? Două fuioare de ceață răsărind dintr-un lac? Sau dintr-un râu?” Ceața estompează, este un obtacol, care ascunde forme, ca și apele tulburi ce dau un sentiment de neliniște, de neprevăzut al adâncului. „Tulburi apele când apari...” „Le scot din amorțire, din platitudinea, care pare comodă, dar nu e”. „Dai impresia că ești din altă lume. Excentric. Atemporal”. „Caut pe cineva din atemporalitatea mea: pe tine”. (Autodialog I). „Dar ce fel de oameni sunt
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
în bătaia vântului, unul pentru celălalt”. (Autodialog I) Vrea personajul din fragmentul de mai sus să piardă ceva din vraja unui cântec, din splendoarea unei înserări alături de cel drag? Cu certitudine, nu. Și de aici, prudența, grija de a nu tulbura oglinzile apelor. Ideile, însuflețite adesea, poartă cu sine aluzii învăluitoare, de mare reafinament, ironia fină fiind ingredientul care conferă savoarea unor scrieri. În această învăluire de gânduri, de idei, de literatură, suport vital pentru pesonajele din volum - „N-ai încredere
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
De multe ori ne întoarcem în trecut, căutând cel mai frumos moment care s-a încrustat adânc, adânc în suflet. Aș putea afirma că nimic nu poate fi comparat cu momentul în care ne îndrăgostim, când un fior lăuntric ne tulbură întreaga liniște. Dragostea este sentimentul cel mai puternic, cel care te înalță pe cele mai înalte culmi de visare, cel care te motivează, determinându-te ( la un moment dat) să-ți depășești limitele. Cei doi protagoniști ai frumoasei povești de
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
nu mai era animată în pustietatea întunericului deranjat de câteva lămpi agățate în vârful stâlpilor. În întuneric, doar doi căței ce se jucau în vecinătatea unui gard viu neîngrijit, scoteau peisajul dintr-un tablou cu natură moartă. Liniștea mai era tulburată și de șușotelile valurilor Dunării ce se loveau de malul drept mângâind mâlul apărut în unele locuri datorită scăderii drastice a cotelor fluviului. „Unde mă duc la ora asta?” se întrebă tânărul. S-a oprit și-a aruncat privirea de
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Suspină cerul prin fluierele frunzelor, lupoaică albă, luna sângeră pe cușma neagră a nopții. Tu așează-ți visul în brațele femeii din inima mea, veșmânt i-am pus din culorile iubirii tale. Descalță-te și pășește încet, să nu-mi tulburi pacea albastrelor viori. Ascultă, armonica vibrare, rotește-n cercuri lumina, să nască muzica cerului. Ascultă, iubite! iubirea își picură surâsul pe harpele dorului. Știu că poți să asculți despletirea timpului nostru în nemurire Referință Bibliografică: Într-un veșnic prezent de
ÎNTR-UN VEŞNIC PREZENT DE NOI UITAŢI • de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342924_a_344253]
-
Acasă > Strofe > Atașament > VISURI SPULBERATE Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1761 din 27 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului VISURI SPULBERATE Se aud în pădurice pe sub poale de aluni, Zbârnâituri de alice tulburând a ei minuni. Câmpuri verzi cu viorele sunt călcate de hăitași Triluri lungi de pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
picioare’’ ale pământului lor străbun. După câteva momente de ...reculegere am continuat: ‚,Tălmacește, dragomane, Rogu-te, înc-un cuvânt. Spune: că pământul ăsta Nu-i și nu va fi nicicum Al acelor care-l calcă În copite iar, acum. Cei ce tulburară țara Și o tulbură din veac Sunt boierii ce-o sugrumă, Nicidecum omul sărac. Nu-i tulburător poporul, Bun e, blând poporul meu. Dar că își iubește țara, Da. Și-o va iubi mereu ! ’’ Iar momente de tăcere. Oftat și
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
străbun. După câteva momente de ...reculegere am continuat: ‚,Tălmacește, dragomane, Rogu-te, înc-un cuvânt. Spune: că pământul ăsta Nu-i și nu va fi nicicum Al acelor care-l calcă În copite iar, acum. Cei ce tulburară țara Și o tulbură din veac Sunt boierii ce-o sugrumă, Nicidecum omul sărac. Nu-i tulburător poporul, Bun e, blând poporul meu. Dar că își iubește țara, Da. Și-o va iubi mereu ! ’’ Iar momente de tăcere. Oftat și tăcere. Prima care a
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
poate prea tânără, care nu mi-a arătat cum s-o prețuiesc și s-o apăr de orice imixtiune nedorită și neavenită într-un cuplu tânăr de îndrăgostiți. Chiar și atunci, când se găsește doar câte un drăcușor, care ne tulbură puțin apele, aceste sentimente pot fi zdruncinate și distruse, dacă nu există maturitatea gândirii și experiența vieții. Mă gândeam la ce ne va oferi nouă acum viitorul, la faptul că niciunul dintre noi nu putea să prevadă ceva. Eram siguri
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
sale. Pomul schilodit de explozii, pământul ucis de secetă... Mă urmărește, de atunci, din copilărie, un fel de teamă în fața neploii, a nezăpezii... Unele dintre cântecele mele sunt un fel de litanii pentru firul de grâu și de iarbă. Mă tulbură ninsorile albe, tot mai rare azi și mai istovite și ele. Din anii zburdalnici,/ Din anii mei cei copii,/ N-am mai fost atât de/ Aproape de Cer.”/ și, Doamne,/ „Câtă zăpadă curată/ Și câtă țară/ În copilăria mea! Când eram
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
De cerem rezolvare-concretă, răbdare! Fiindcă, acum ne ridicăm altfel din durere, tăcere sau din negurimi zguduitoare. Și este chiar un pas ... Mare! Apoi respirăm cu putere, aducem forța universului fără hotare și din plămâni îndepărtăm, gândind conștient, orice neputință sau tulbure stare! Nu e chiar ... la îndemână, dar prin exercițiu poate deveni o permanen ț ă-folositoare și un ajutor de neignorat - simplu totuși, la o a doua aprofundare! Referință Bibliografică: Respirația / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1834, Anul
RESPIRAȚIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343047_a_344376]
-
sale. Pomul schilodit de explozii, pământul ucis de secetă... Mă urmărește, de atunci, din copilărie, un fel de teamă în fața neploii, a nezăpezii... Unele dintre cântecele mele sunt un fel de litanii pentru firul de grâu și de iarbă. Mă tulbură ninsorile albe, tot mai rare azi și mai istovite și ele. Din anii zburdalnici,/ Din anii mei cei copii,/ N-am mai fost atât de/ Aproape de Cer.”/ și, Doamne,/ „Câtă zăpadă curată/ Și câtă țară/ În copilăria mea! Când eram
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
robinet, pentru a vă menaja gingiile. Această cină voit frugală vă ferește epiderma de ravagii seboreice, vă așezați, deci, pe rogojină pentru a vă proteja coloana și vă lăsați cuprinsă de brațele înmiresmate ale lui Morfeu. Nici o grijă nu vă tulbură visele. Sunteți, pur și simplu, fericită pentru că știți cum să luptați pentru asta. Somn ușor! Referință Bibliografică: DIETA NATURISTĂ / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1276, Anul IV, 29 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai
DIETA NATURISTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343042_a_344371]
-
-te! Și dacă-i fi înstare Să-nvingi vrăjmașul nost’, să știi / Că mare-am să te fac să fii!” Dracul atuncea glonț s-a dus / Pân’ la Dănilă și i-a spus: „Cu șmeceherii, ai căutat, / Drăcimea de ai tulburat! Însă acum se schimbă sorții: / Te vâr eu în spaimele morții! Deci haide să ne blestemăm / Și-atuncea să vedem cum stăm! Iar banii să îi ia apoi / Numai acela dintre noi Cari priceput s-a arătat / Și meșter bun
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Toate Articolele Autorului Știi tu... ce'i iubirea, când lacrima'ți șade căzândă pe'obraz?! Știi tu... ce'i iubirea, când sufletu'ți arde și'n noapte stai treaz?! Știi tu... ce'i iubirea, când dorul te roade și'ți tulbură ape din zori pân' amiaz' ?! Nici poveste de'așa chin, când iubirea'i alb de crin!... Iubirea e floare; ce'ți stă'n cingătoare e roșul de sânge bujor în obraz; E roua, din lacrimi de zâmbet chemare, e darul
ŞTII?! de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343343_a_344672]
-
noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet Referință Bibliografică: Clipa / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CLIPA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343351_a_344680]
-
noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet ... Citește mai mult Clipaîn existența noastră, intervine clipa ... Clipa când
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
vraja existenței noastre,Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse,Presară nisipul toamnelor peste palmele noastreNe umplu gurile cu pumni de cenușăși nu mai putem striga...Întunericul pune stăpânire pe noi,Pe privirile, pe oasele noastre.Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul,Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielorNe târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului.Iată clipa ce ne`nalță prăbușireaînaintea prăbușirii înălțării noastre...sursa foto: internet... VIII. LA ANIVERSARE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1841
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
28 mai 2015. Știi tu... ce'i iubirea, când lacrima'ți șade căzândă pe'obraz?! Știi tu... ce'i iubirea, când sufletu'ți arde și'n noapte stai treaz?! Știi tu... ce'i iubirea, când dorul te roade și'ți tulbură ape din zori pân' amiaz' ?! Nici poveste de'așa chin, când iubirea'i alb de crin!... Iubirea e floare; ce'ți stă'n cingătoare e roșul de sânge bujor în obraz; E roua, din lacrimi de zâmbet chemare, e darul
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
curgeri de ape Citește mai mult Știi tu... ce'i iubirea,când lacrima'ți șadecăzândă pe'obraz?! Știi tu... ce'i iubirea,când sufletu'ți ardeși'n noapte stai treaz?! Știi tu... ce'i iubirea,când dorul te roadeși'ți tulbură apedin zori pân' amiaz' ?! Nici povestede'așa chin,când iubirea'ialb de crin!...Iubirea e floare;ce'ți stă'n cingătoaree roșul de sângebujor în obraz;E roua, din lacrimide zâmbet chemare,e darul ofrandei,e'al clipei răgaz! Lucirea
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
care vor sta pe mal vor pieri. Salvați vor fi doar cei care vor ști să înoate în astfel de ape tulburi, pentru a sparge definitiv barieră Mării Ignorantei a atomilor mulțimii. Îngerii au coborât din înaltul cerului și ne tulbură, chiar în clipa această, Scăldătoarea Betseda, pentru că noi să ne putem scalda intru vindecarea noastră de singurătatea atomică, de toate maladiile creației, si nu în ultimul rând de comunism și de capitalism. O nouă lume se naște acum din temelie
DESPRE REVOLUTIA CONSTIINTEI IN 2012 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343450_a_344779]
-
prețuirii colegiului medical acorda insuliței albe pe lângă care trecea impudica defilare a atâtor bărbați, un aer neverosimil de spectacol având drept protagonistă o școlăriță. Ajuns la câțiva pași de locul unde fiecare suporta, fără apărare, privirile scrutătoare ale specialiștilor, mă tulbură privirea lui Sonneschein, ridicată întâmplător din listele de pe masă. Tresărise și întârziase, luminată ca de o recunoștere, privindu-mă. Încercai grăbit să găsesc în trecut, ca într-un vraf de imagini, justificarea privirii care se ridica, după fiecare însemnare asupra
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
personalitate integră. -Băieți, puteți să vă ciondăniți cât vreți, dar pe doamna s-o lăsați în pace! interveni Doc, umflându-și cavalerește pectoralii și înălțându-se ușor pe vârfuri, să pară mai impunător. -Chiar așa! Ce v-o fi venit, tulburați atmosfera?! mormăi înfundat și Diplomatul. Flower-Power, înviorată de pauză, o porni voinicește înainte: -Hai, hai, lăsați poveștile, să nu ne-apuce vreo ploaie! -Ma fleur, tu as raison... te însoțesc, o sprijini Solitarul. Americanul, însă, nu voia să lase lucrurile
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]