4,882 matches
-
a tristeților, a disperărilor, a prăbușirilor și a deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea ta, așa cum încercam eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au păstrat. Generozitatea lor se revarsă asupra mea ca o pildă a dărniciei. Mi se dăruiesc și îmi dăruiesc mie, risipitorul avar. Scriu și scrisul mă descrie împotriva mea. Nu-i chin, nu-i dramă, nu-i „textualism“. E doar uimire și bucurie. Aproape că simt ce-a vrut să spună Flaubert cu „Madame Bovary, c’est moi“. Doar că-i minciună spusa lui, cel mult o expresie a vanității de a fi „scriitor“, de a putea închipui. Cred că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între acești pereți. Nu credeam, în urmă cu peste treizeci de ani, când am început să mă familiarizez cu Biblioteca, în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mare, ținându-le de urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau, așa, în inima nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l-am întrebat nedumerit. Nu pricep. — Păi, nu v-a dat anșoua? Trebuie să vă fi dat, că am auzit că lu’ toarșu’ îi place la nebunie. Nu știu, i-am răspuns. Nu țin minte. Mai să oprească mașina de uimire. — Cum, bre, nu v-a spus de meniu? Nu v-a lămurit ce mâncați? Nu se poate! La mesele mari așa se face. Mai ales la o așa zi! Încetul cu încetul începusem să pricep unde bătea Paul. Toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în fiecare zi când simți, așa cum simt eu în astfel de dimineți, că revii în textul tău. Că te scrii citindu-te. Că pierzi îmbogățindu-te. Că risipești strângând, de fapt, iarăși în tine toată răspândirea de până nu demult. Uimirea bucuroasă a supunerii tale în fața textului al cărui stăpân ești, el dăruindu-ți, simți aceasta definitiv, fiecare clipă care ți-a mai rămas. Atât de singur te simți în astfel de clipe de deschidere a textului în tine și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă (care nu exclude uimirea în fața ingeniozității „punerii în pagină“) decorul și propria evoluție într-o poveste ce te privește din ce în ce mai puțin. Imaginea naratorului privindu-se din afară este o fantomă bântuind romanul înainte și înapoi. De altfel, scena recurentă a ezitării din pragul cârciumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe cea mai potrivită. Bună ziua, Carax. Noroc În viață. Vei avea nevoie. La vreo treizeci de metri, În curtea cu fîntîni, mai mulți elevi de uitau la el. Unii rîdeau, făcînd cu mîna gesturi de rămas-bun. Alții Îl priveau cu uimire și compătimire. Numai unul Îi zîmbea cu tristețe: prietenul lui Miquel Moliner, care se mărgini să Încuviințeze și să murmure În tăcere niște cuvinte pe care Julián crezu că le aude În văzduh: „Pe duminică“. Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai mare. Efectul psihoterapeutic al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și reflexie. Cu alte cuvinte, conceptul antic al katharsisului estetic presupune din partea contemplatorului o distanțare, echivalentă cu o eliberare exterioară și interioară. Astfel, pe de o parte, identificarea emoțională cu eroul tragediei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
până la suprarealism nu e cale chiar atât de mare. “Procesul care a deformat ceasurile lui Dali este ireversibil: timpul s-a oprit pentru totdeauna pe cadranele gelatioase”, afirma Dan Grigorescu în Prefața “Anamorfozelor”. În Imaginarul medieval, Jacques le Goff numește uimirea admirativă provocată de imaginarul medieval, mirabil. Izbind de la început privirea și implicând ceva de ordinul vizualului (fr. miroir = oglindă; lat. mirari, mirabilia = minune), mirabilul este diferit ca natură și funcție de supranaturalul și miraculosul proprii creștinismului Jaques le Goff vorbește de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate directă: romanticii îl descoperă cu uimire și admirație, Daumier și expresioniștii îl moștenesc, iar Picasso a continuat marile linii ale artei lui Goya. În literatură, iluminismul pozitivează și “secularizează” răul. Binele și răul sunt diminuate, aduse la opoziția estetică dintre ideal și caricatură. Urâtul și grotescul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
educatul Gulliver. Yahoo sunt făpturi dezgustătoare, “dobitoace” degenerate, oglindă a întregii umanități: “legate de gât cu funii trainice prinse de o grindă și-și țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins când am băgat de seamă că acel animal hidos avea o înfățișare întru totul asemenea oamenilor. Este adevărat că obrazul îi era teșit și lătăreț, nasul turtit, buzele groase și gura mare, dar trăsăturile acestea se
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
constituie unul și același adevăr, care poate Îmbrăca, indiferent de anotimp sau oră, două forme: una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe jos masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrându-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește, dar, spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de altceva mai bun Îl mestecă În gură. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vremii, cât și de sentimentele umane. Din această pricină, uneori se Întâmpla ca Însuși masterandul Oliver să fie năpădit de ele. Uneori chiar și duminica, În timp ce asculta Sfânta Liturghie transmisă la difuzor, meditând la Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având imprimate pe față figuri extrem de stranii, care Îl arătau cu degetul strâmbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cinicul. „Prin urmare, aveți Înclinații ciudate. Sunteți mai puțin bărbat și mai mult femeie...” „Iar dumneata?” gâfâia celălalt. „Iar eu sunt invers... Mie-mi plac fustele și rochiile... Atât de mult, Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu uimire spre interlocutorul său și abia atunci observă că acesta Își trăsese peste pijama rochia de seară a Mathildei. Din pricina trupului plinuț, cusuturile rochiei cedau. Penitentul atinsese culmea neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din regimentele cu nume atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele pinului sfâșie mugurii șiroim - să ne-ascundem, iubito, sub un ram de
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
-s vlăguiți ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
miezul unei nuci. Eu nu mănânc astăzi. Deci, tu crezi că omul a fost creat de Dumnezeu? Da! Eu cred ce mi-a spus bunica. Țăranco! o apostrofă George, îmbufnat că nu reușise să o convingă. Angelina îl privi cu uimire, nu-i venea să creadă că vărul său îi spusese așa cu intenția de a o jigni, dar rămase calmă și-i răspunse cu mândrie și demnitate: Mai bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-a întors la luptă. Carol Magnul, aflând că domnița și fratele ei plecaseră, porunci ca jutele (lupta) să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]