2,898 matches
-
aberații, apoi profu’ a luat caseta, ia să vedem noi ce și cum. Nu vreți să vă vedeți? De ce, hai să vă vedeți! A lăsat să curgă imaginea, dar la un moment dat a întrerupt-o și am fost toți uimiți să vedem că, din timp în timp, făceam un gest care putea părea dezgustător. Cu o mișcare aproape imperceptibilă a limbii, ca un gest reflex, scoteam limba și ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o sută de glasuri, pentru care Richard Wagner, la ai săi 57 de ani, se cățăra ca un copilandru prin copaci și pe ziduri, de dragul ochilor ei. „Nu vă mai mirați atâta de el - Îi sfătuia Cosima Wagner pe oaspeții uimiți, Judith Gautier, Catulle Medșs și Villiers de L’Isle-Adam -, că nu știți de câte mai este capabil să facă.“ Din mahalaua noastră, a Gorganului și a Brezoianului, deo cheată prin vecinătatea, de neînchipuit astăzi, a prostituatelor de toată mâna (de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
taciturn și de neajuns până la nasul lui, cu aerele lui distante de viitor profesor universitar care se simțea prost În scaunul de director al unuia dintre cele dintâi licee din țară. În vremea asta, vă puteți Închipui cum priveam cu toții uimiți de ceea ce vedeam la liceul real din curtea bisericii Lute rane, unde profesorii se plimbau În recreație printre elevii ne stin gheriți În jocurile lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În tine latura simpatică a firii tale drăgăstoase.“ Erau așa de slabe aceste iubite ale mele, că unele se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor nesigură și paradoxală pe lungi picioare sche letice abia articulate și gata să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totdeauna să mi le smulgă În felul arătat, Înainte de a le fi văzut Îmbătrânind lângă mine, punându-le astfel din vreme sub scutul marilor sale taine neîn țelese, la adăpostul cărora ele Însele Începuseră a râvni. — Cum, adică? - se indigna uimit prietenul meu desenator - Lilica R. preferă, ba chiar insistă, să-ți fie nevastă, În loc ca să rămână mai departe iubita adorată de paisprezece ani până acum? Asta mi-o spunea prietenul desenator, cu nevastă și copii, când Încă mai credeam, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vii și sunt caligrafiate cu o cerneală de aur. Titlul stă mare deasupra, ca soarele pe cer: Invizibilul, descriere amănunțită. Și, pe rândurile următoare: sau Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme. Încep să citesc captivat conținutul. Uimit, observ că totul e redat exact cum se întâmplase, de la primele cuvinte ale istorioarei mele: „Este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu cu sania, cu patinele la derdeluș - așa începe povestea mea. Am împlinit de curând doisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și de efectul intenselor trăiri supranaturale, este condus la mănăstirea de la biserica atât de dragă lui, Sfânta Maria a Îngerilor, în locul numit Porțiuncula. Cei apropiați lui, care-i acordau îngrijirile necesare au descoperit realitatea rănilor, dar au fost atât de uimiți, încât nu au avut îndrăzneala să vorbească și altora, considerând că este o taină divină pe care numai Dumnezeu o poate face cunoscută. Pe lângă toate suferințele, Francisc începe să-și piardă și vederea; la sfatul unor prieteni se supune tratamentelor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de un vânt de nebunie, fără să mai aștept ora stabilită, m-am smuls din culcuș, am adunat, cuprins de turbare, cele câteva cărți ce le aveam de la Dânsul și am alergat până în strada Spătarului... Iar când mi-a deschis, uimit, i-am azvârlit cărțile în brațe și am răcnit că totul, totul se terminase, că nu mai aveam ce să caut acolo, că plec și nu mă voi mai întoarce niciodată! și am plecat cu adevărat. Consternat și totodată mișcat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar am recunoscut-o imediat și am salutat-o cu multă deferență. M-a privit uimită și mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
într-o lume de basm. Aduceri aminte... — O, ce bine că s-a terminat! exclam eu. Ce bine că putem sta în sfârșit de vorbă ca doi vechi și buni prieteni... — Chiar a fost așa de rău? mă întreabă, oarecum uimit. — Groaznic! Dar ce bine că a trecut! Seara am dormit amândoi în aceeași odaie, în paturi sepa rate, bineînțeles... Ce să spun? Mi-era tare dor de el! Simțeam că acum ar fi fost poate momentul să mă scol de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
doilea - Mircic -, cât și a tuturor prietenilor săi... Fapt este însă că, odată mascarada judiciară terminată, Mihai se liniști pe dinăuntru și primi pedeapsa nu cu resemnare, dar cu un fel de sportivitate și sfidare luminoasă. Cel puțin așa susținea uimită Alice, care, intrând după pronunțarea sentinței pentru a cere ceva în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu totul pe neașteptate peste Mihai, care era pregătit pentru transferarea la Văcărești... S-au cuprins în brațe, dar la intervenția grosolană a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de protecție care funcționează ca o barieră de trecere, ce se lasă când sosește un tren cu viteză nebună. Fiindcă și azi mă mai simt rușinată de cât de puțin am priceput pe atunci din adevărata măsură a lucrurilor. Sunt uimită cât de puțin am deslușit în orice prezent bagajul pe care acesta, o dată devenit trecut, mi-l transmitea pe mai departe în viitor. Evenimentele ulterioare nu se sinchisesc de separarea trecutului de prezent. Timpul reamintit de-atunci și timpul de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cum aș fi putut desemna cu un singur cuvânt toată cazna la care mă supunea acel securist. Abia reclama la pâine din metroul berlinez mi-a arătat că „Pech-Brot“ e cuvântul nimerit pentru a descrie zdruncinarea nervilor unui om. Eram uimită, căci propoziția „Am mâncat ghinion pe pâine“ e stupefiant de limpede, nu mai puțin ca aceea a lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“. Propoziția e atât de potrivită să descrie o dictatură, că s-ar putea chiar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și nevăzute. Ceilalți doi frați ai mei Lică și Sandu erau paralizați, galbeni și muți de frică, uitându-se deja la mine ca la un posibil beneficiar al serviciilor de pompe funebre. Boabe mari de lacrimi curgând din ochii lor uimiți și îndurerați atestau faptul că ei nu înțelegeau prea bine ce se întâmplă cu mine. Știau că sunt slăbuț, dar ceea ce vedeau acum depășea puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mergând pe lângă cămila lui răbdătoare, prin soarele ucigător și furtunile orbitoare de nisip, ajunge în cele din urmă la limanul visat, care pune capăt suferințelor sale: OAZA. Antonia, colega ei de muncă și de suferință, la vederea mamei a rămas uimită. Rozalie, Rozalie! Cine te pune să faci acte de vitejie??! Copiii tăi n-au tată; vrei să rămână și fără mamă? De ce faci asemenea prostii? Pe timp de crivăț omul stă cuminte la casa lui. Nu iese nimeni din bârlog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
coama acoperișului, unde ajungea la peste patru metri înălțime. Hornul era complet acoperit de zăpadă, iar tânărul care l-a desfundat a fost obligat să disloce zăpada pe o porțiune mai mare pentru a da de gura hornului. Am rămas uimiți! Câtă zăpadă, Doamne! Câtă zăpadă! Iar echipa asta de tineri inimoși, cât au mai lucrat, Doamne! Cât au mai muncit! Au lopătat un munte de zăpadă. Bună ziua, domnule primar! Bună ziua, oameni buni! Vă mulțumim din suflet că ați avut bunătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aparținând unui deportat sârb, Moma sau Momcico. Ori de câte ori treceam pe acolo mă uitam minute în șir la această minunăție. Cel puțin la început, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: am stat așa pierdut minute în șir, mirat și uimit, ca în fața unui lucru ieșit din comun. Cum, domnule, oare e posibil să fie așa ceva? Vasăzică nu le mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața unui lucru, a unui fapt deosebit. Văzându-ne pe toți frații lângă el pentru prima dată, în mod firesc și-a exprimat plăcerea, bucuria și dragostea spontană față de frățiorii lui mai mari. Uau, fraților, da' frumoși mai sunteți! Stăteam uimiți și ne uitam la minunea îmbrăcată în alb de pe salteaua de paie de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este supusă la cazne de nemilosul Duran Duran în mașina de fabricat orgasme. Teoretic, orgasmotronul ar fi trebuit să o ucidă prin plăcere la sfârșitul experienței. Numai că Barbarella este mai puternică decât mașina. Reușește să o scurcircuiteze, în fața ochilor uimiți ai doctorului celui rău. Fulgere și trăznete și fum ieșeau din mașină, dar buclele blonde ale Barbarellei păreau mai rebele ca niciodată. Filozofie ieftină, efectul celui de-al treilea pahar de vin: condiția necesară (dar nu și suficientă, ca să vorbim
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să păcălească un elvețian autentic pe care îl mirosea plin cu bani. Elvețianul interpelat a dat din umeri pricepând șmecheria. Probabil că mai fusese în România. S-a îndepărtat, iar eu am rămas uimit: capacele erau înlocuite cu trei cutii de tablă așezate pe un preș infect. Băiatul avea putere de convingere, ritm, o demagogie care i-ar fi dat dreptul la un mandat în Parlament, ambiție și sete de câștig. Grupul călătorilor forma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
discret a Chanel 5, vine mereu la cumpărături în jur de ora 11 dimineață) care îmi cere cărți de "dezvoltare spirituală". I-am recomandat... Biblia. S-a uitat uimită la mine. Niciodată nu am mai văzut o privire atât de uimită. Simplă constatare: atunci când sunt obosit, nervos sau prea emoționat vorbesc prost limba franceză. 12 noiembrie 2002 Joi sunt "nocturnele" librăriei, ușile ei rămân deschise până la ora 21.00. Evident, cam după ora 20.00 nu mai găsești înăuntru decât câțiva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
autorul unui astfel de cadou național-suprarealist ! 05 martie 2005 Fragments d'un journal, 1979-1985. Volumul se termină cu o notă de o simplitate absolută, cu atât mai impresionantă. Eliade la Roma, așezat pe o bancă din Piazza di Spagna, observând uimit sfârșitul cursurilor de la un colegiu (liceu) din apropiere. Notează mulțimea ghiozdanelor colorate (suntem în 1985, în plină perioadă a modei fluo, care îmbrăcase Occidentul în ROGVAIV), precum și faptul că aproape fiecare pubero-adolescentă își aprinde o țigară la ieșirea din curtea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice, din rien, prin rien. O știu de mult, o uit zilnic și idiotul din mine rămâne uimit. Eu însumi supraviețuiesc - când și când - din uimire. AUGUST ’69 SINTEZA ZILEI DE 7/8/69 Apariția și evoluția vieții pe Pământ „implică întâlnirea, din întâmplare, a atâtor elemente favorabile și excepționale încât existența lor pe altă planetă poate apărea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]