5,157 matches
-
Cristea, Al. Bilciurescu; proza memorialistica - N. Deculescu; publicistica - L. S. Belciu, Pompiliu Pasăre, Stelian Tudorică. Într-o suită de articole, N. S. Mocanu se oprește asupra operei lui I. Budai-Deleanu, iar R. I. Opran își intitulează grupajul de articole, Un uitat - Alexandru Macedonski. Paul Theodorescu, Gr. Dobrinescu și N. S. Mocanu susțin cronică literară, preferințele acestora oscilând între recent apărutul român al lui E.-M. Remarque, Pe frontul de vest, nimic nou, si Cântecele lui St. O. Iosif. La moartea lui
ACŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285166_a_286495]
-
și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la ură de clasă, sunt Însă apte să Îmbrățișeze cu o tandrețe bărbătească masa muncitorilor. «Măi fraților, măi uitaților, măi tovarăși!», sau să cuprindă torențial colectivitatea activă și peisajul muncii socialiste de la noi sau din Uniunea Sovietică. Cheltuind larg din forța lui verbală, acumulând vorbe care stimulează lupta, afectele sau imperativele omului, Deșliu declamă istoria Uniunii Sovietice, În Cântecul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care a trimis-o în 1865 preotului reformat din București Koós Ferenc, rugându-l să i-o înmâneze lui Al. I. Cuza. Traducerile, ajunse la Dimitrie Bolintineanu, s-au pierdut după moartea acestuia. Contribuția lui Á. a rămas multă vreme uitată. SCRIERI: Virágok a román (oláh) nepkölteszet mezejéröl [Flori alese din câmpia poeziei populare românești], Pesta, 1858; Még három román népballada [Încă trei balade populare românești], Pesta, 1871. Repere bibliografice: At. M. Marienescu, Realizări în domeniul raporturilor literare româno-maghiare, GT, 1858
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
putea alimenta acuza de misoginism adusă lui Raymond Chandler. În realitate, eroul pare a fi victima unei dezamăgiri din trecut, iar faptul că vorbește atât de rar despre sine își poate avea explicația în frica de a nu zgândări suferințe uitate. În afara paginilor finale ale romanului Playback, nu există nici o aluzie consistentă la ideea unui mariaj al lui Marlowe - care, de altfel, mărturisise că nu vrea să se însoare pentru că „nu-i plac nevestele polițiștilor”. Nici atunci, însă, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înghețat”, sub cerul inert și „negru ca un ochi de mort”, căutând cu disperare sensul dispărut al universului și aruncând mecanic pietre colțuroase și lipsite de culoare în lacul ce pare a fi, în diminețile de noiembrie, lingura de argint uitată a zeului (Moartea zeului). De altfel, imaginea pietrei, ce rezumă în structura și răceala sa distanța, indiferența și alteritatea lumii, devine, în viziunea autorului, simbolul poeziei înseși, definită ca formă pură, abstractă și înghețată: „Poezia e o formă de-a
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
ea vorbește, în fața terapeutei sale, despre eventualitatea de a-și ucide copilul când acesta va fi mai mare), își povestește copilăria dramatică. Își amintește bătăile primite de la tatăl vitreg și abandonarea ei de către mamă. Afectul asociat acestor experiențe este însă uitat. Pacienta nu-și amintește nici de teroare, nici de neputința pe care le resimțise fiind maltratatăși abandonată. De altfel, izbucnește de mai multe ori în râs în cursul relatării făcute. Al doilea sens al izolării apare în faptul că tânăra
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
indivizii care au trăit o experiență neplăcută au încercat înlăturarea, fără a-și face însă prea multe iluzii asupra șanselor de reușită. Încă din secolul al XVII-lea, Gracián (1684/ 1972) remarca faptul că tocmai de lucrurile care ar trebui uitate ne aducem cel mai bine aminte și că, dacă remediul durerii constă în uitare, uităm remediul însuși. Janet (1919) a înțeles bine acest lucru. După ce citează, în studiul său despre „moralizarea medicală”, cu un dram de ironie, recomandările făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu îngroparea orașului Pompei. Refularea este o uitare intenționată întrucât joacă, la fel ca și celelalte mecanisme de apărare, un rol protector
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
V.R., îndrăgostită în secret de cumnatul ei, este zguduită de dorința care i-a venit în minte pe când își veghea sora aflată pe patul de moarte: „Acum că e liber, poate să mă ia de soție”. Această scenă pe dată uitată face deci obiectul unei refulări care are drept consecință un simptom de conversie. Dar, mai scrie Freud, „aici este instructiv să vedem pe ce cale încearcă nevroza să regleze conflictul. Ea devalorizează modificarea reală refulând revendicarea pulsională în chestiune, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cuget clar”, „Calendarul”, „Fântâna darurilor”, „Izvorul tămăduirii”, „Porunca vremii” ș.a. În asociere cu preoții Toma Chiriacescu, Grigore Hogea, Aristide Cucu, Claudie Petrovici, redactează publicația „Credința ortodoxă” (1931-1935). A scris povestiri pentru copii (O vorbă de-a bunicului), romane ( Pe drumuri uitate și sfinte..., 1928, Femeia lui Ben-Zohar, 1934), precum și nuvele (Clopotele Învierii, 1935). Într-o broșură cum este Conștiința misiunii preoțești (1923), nu i se poate nega părintelui un dar al persuasiunii. De altfel, și în predicile din volumul La inima
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Iisus, profetul din Nazaret, autorul ambiționa să pună, nici mai mult, nici mai puțin, decât o „piatră de temelie” romanului religios la noi. SCRIERI: Pe care trebuie să iubești?, Fălticeni, 1922; ed. 2 (Patria sau Maria?), Fălticeni, 1923; Pe drumuri uitate și sfinte..., Roman, 1928; Femeia lui Ben-Zohar, București, 1934; Clopotele Învierii, București, 1935; La inima Domnului, București, 1938; Coborâri în adânc, București, 1943; O vorbă de-a bunicului, București, f.a. Traduceri: Evanghelia tălmăcită pentru timpul prezent, București, 1937 (în colaborare
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
producție, apărută aproape în întregime abia postum, egalează ca volum lirica antumă și se ordonează în câteva cicluri: Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul. O iubire târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
clară, motivele comune de reflecție (lumea ca teatru al deșertăciunii ș.a.) alternează cu versul fluid, insinuând în subtext sugestia, vagul morbid, fiorii „răului”. Poezia socială capătă tonuri profetice; alte stihuri reamintesc de spiritul aspru, „verist” al literaturii de la „Contemporanul”. Versuri uitate repede în periodice învecinează propaganda și sloganul, dar nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt - „al lucrătorilor” imita Internaționala (transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
1930, 14 419; I. C. Atanasiu, Mișcarea socialistă (1881-1900), București, [1932], 56, 65, 73, 76, 80, 212, 214, 392; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 29, 51, 287, 321; I. Argintescu, Const. Z. Buzdugan, „Orizonturi”, 1938, 5-7; I. C. Beldie, Un poet uitat, „Orizonturi”, 1938, 5-7; Iorga, Oameni, III, 340-341; G. Demetru-Pan, „Albatrosul” în românește, RML, 1939, 8; Marin Sârbulescu, Constantin Z. Buzdugan, TIL, 1942, 1917; M. Nanu, „Poezii, traduse din poeții moderni francezi”, LU, 1943, 1; Presa muncitorească și socialistă din România
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
8; Marin Sârbulescu, Constantin Z. Buzdugan, TIL, 1942, 1917; M. Nanu, „Poezii, traduse din poeții moderni francezi”, LU, 1943, 1; Presa muncitorească și socialistă din România, I-II, București, 1966-1968, passim; I. Hașeganu, C. Z. Buzdugan, un poet pe nedrept uitat, CNT, 1966, 29; Massoff, Teatr. rom., III, 302-303; Petre Ciureanu, Baudelaire in Romania, Torino, 1970, 31-32, 46-48, 62-72, 74-78, 81-82; Streinu, Pagini, III, 80-81, 88; Z. Ornea, Curentul cultural de la „Contemporanul”, București, 1977, 223-224, passim; [C. Z. Buzdugan], ADLTR, H-44
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975, 75-220. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Un mare fabulist român, „Clipa”, 1925, 99; Al. Lapedatu, Momente culturale și politice, București, 1926, 9-13; Horia Teculescu, Ștefan Cacoveanu, „Anuarul presei române”, 1926, 101-104; Nicolae Albu, Un junimist uitat: Ștefan Cacoveanu, „Lanuri”, 1937, 2; Adrian Fochi, Prefață la I. Urban Jarník și Andrei Bârseanu, Doine și strigături din Ardeal, București, 1968, 63, 85; Ovidiu Bârlea, Prefață la Povești din Transilvania, Cluj-Napoca, 1975, 13-18; M. N. Rusu, Prietenul lui Eminescu
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
Adonis (1916), Patimi (1918), romanul Finci (1920), Ce-a zis Saàdi (1922), romanul Într-un mirador (1922), Nevroză (1924) și „stihurile vesele” din Ca să-ți treacă de urât (1912, tipărite sub semnătura Jorj de Riac). Autor de versuri pe drept uitate, C. e, în schimb, menționabil pentru o parte din proza lui. Schițele satirice, multe apărute mai întâi în revista „Moftul român” a lui I.L. Caragiale și reluate în volume, ca și cele două-trei tentative, rămase în acest stadiu, de roman
CAÏR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
Ștefan Baciu, La moartea lui Alexandru Călinescu, „Front literar”, 1937, 4-6; [Al. Călinescu], „Prepoem”, 1939, 2 (număr omagial); Octav Șuluțiu, Alexandru Călinescu, „Declin” (1934) și „Mări moarte” (1937), F, 1940, 3-4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 854; Al. Protopopescu, Un poet uitat: Alexandru Călinescu, TMS, 1967, 7; Antonescu, Scriitori, 30-37; Dicț. scriit. rom., I, 510-511. C.T.
CALINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]
-
literar nr.6/1993), căci nu suntem deloc în afara subiectului anunțat în titlu: Poezii cuminți și cenușii, Exerciții școlărești mărunte! Crești, începi, deprinzi și tu să scrii... Vine iarna - pletele-s cărunte. Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate, Tânărul cu vată în urechi De la capăt drumul iar străbate. Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
le-ai văzut? Pentru tine nu vor mai apare; Pasărea măiastră, spre trecut N-a zburat nicicând și n-o să zboare. Cântăreț cu vată în urechi, Trece coasa-n ierburi - cine bate? Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate. Dar să încheiem imaginea, fatalmente incompletă, a literaturii „cenușii, monotone”, cu una dintre cele mai cuprinzătoare radiografii pe tema dată, întreprinsă de Eugen Campus 38, sugerând cititorului lectura în note39 și a altor completări, inclusiv din domeniul criticii literare. „Se
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Consiliului redacțional al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. Conducerea editurii ne-a prezentat un vast plan de perspectivă cu privire la traducerea în limba noastră a capodoperelor literaturii universale. Se începea cu Homer și se ajungea la Maupassant. Nu era uitată literatura nici unei limbi. Am plecat încălzit de entuziasm de la această ședință. În sfârșit, îmi spuneam în gând, dacă planul pe care l-am discutat și la întregirea căruia am dat o mână de ajutor va fi dus până la capăt, peste
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Václav Havel și Lech Waße¸sa, care au produs schimbări reale În țările lor, inclusiv unele de mentalitate. Alți lideri, care au tergiversat lucrurile pentru a-și menține popularitatea temporară, vor reprezenta doar puncte obscure În această istorie, pagini șterse, uitate. Mircea Mihăieș: Este o concluzie destul de dură la sfârșitul mandatului său, mai ales că trebuie să spunem că Michael Guest e un om care a ajutat foarte mult România. Vladimir Tismăneanu: Când l-am Întâlnit prima dată, eram la Constanța
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de mărturisit. Într-o seară, ai vorbit despre adevărul vieților noastre. Probabil că te-am înțeles greșit. M-am înșelat, cu siguranță, asupra sensului cuvintelor tale. Și totuși, eroarea asta e cea care a făcut să renască în mine copilul uitat. Mai târziu, aveam să pun acest contrasens pe seama înfrigurării născute de lentele și rapidele primejdii din care se compunea existența noastră de atunci; pe seama dispersării noastre între mai multe țări, între mai multe limbi, pe seama tuturor acelor măști, pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
existența îndepărtată a țării noastre, a acelui imperiu obosit căruia îi recunoșteam, chiar prin noaptea africană, magia care ne magnetiza gândurile. Erau mirosurile și fumul iernilor pe deasupra satelor, zăpezile acelor târguri mute sub biciul viscolelor albe, chipurile marcate de războaiele uitate și de exilul fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o bătălie pierdută. Mai erau, îngropați în zăpadă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și ai șoptit: — N-am de gând să joc rolul țigăncii care-ți prezice viitorul, dar dacă nu vrei să-i slujești pe „noii stăpâni“, e timpul să pleci. Da, să pleci, să te retragi din joc, să te faci uitat, să dispari. La urma urmei, nu va fi decât o schimbare de identitate în plus. Noaptea, aveai să plângi pe ascuns, încercând să nu mă trezești. Nu dormeam, dar stăteam nemișcat, știind că în gândurile tale și în lacrimile acelea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]