2,779 matches
-
noiembrie (18,9%), de cea nord-estică în mai (17,8%) și cea nord-vestică în iulie (15,0%). În oraș și împrejurimi se întâlnește vegetația de silvostepă a Câmpiei Aradului, reprezentată de pâlcuri de arbori și păduri de cer, gârniță, gorun, ulm etc, exemplele cele mai concludente putând fi găsite în pădurea Ceala, situată în extremitatea nord-vestică a municipiului și în Pădurice. În luncile din lungul Mureșului se dezvoltă zăvoaie, sălcii, plopi, anini. Flora Municipiului Arad și împrejurimilor sale este reprezentată prin
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România, format din localitățile componente Arioneștii Noi, Arioneștii Vechi, Cherba, Jercălăi, Mărunțiș, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus, Schiau, Ulmi, (reședința), Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Mieilor, Valea Nucetului, Valea Pietrei, Valea Seman și Valea Urloii. La recensământul din 2011 avea o populație de de locuitori. Potrivit "Dicționarului terminologic și de regionalisme" (DTSR) din 1872, numele cel mai vechi atestat
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
din stepă și silvostepă. Stepa este reprezentată prin plante ierboase ca păius, negară, pir crestat, colilie, șofran, maturi trifoi, măzăriche, tufisuri de porumbari, vișini de stepă, migdal pitic, răsură etc. Silvostepa este formată din stejarul pufos, stejarul brumariu, stejarul pedunculat, ulm, păr, păducel, măceș, lemn câinesc, porumbar, smiger, soc, mur. Fauna este reprezentată prin șoarece de câmp, popândău, iepure, prepeliță, potârniche, graur, ciocârlie, dumbrăveancă, cioară de semănătură, porumbel, prigorie, vrabie, guguștiuc, lăcustă, cosași, greieri. Solurile predominante în zona localității Pogoanele sunt
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
ceea ce atestă o regiune liniștită sub aspectul frământărilor din lăuntrul scoarței și un climat cald, favorabil dezvoltării unei vegetații luxuriante, din care s-au putut forma cărbunii. În orizonturile de cărbuni s-au găsit resturi din trunchiri de Sequoia , Nuc, Ulm. Cărbunii de aici s-au mai format și din frunzișurile și trunchiurile unor arbori care cresc azi numai în locurile cu climat cald, precum Scorțișoara și Dafin-ul. Sedimentarea din solul bazinului Petroșani a continuat până la sfârșitul terțiarului. În această
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
Mare era, în 1772, o localitate deja constituită și suficient de puternică să fie cel puțin cea mai influentă a plaiului Blahnița, dacă nu chiar reședința acestuia. Pe aceste meleaguri au existat suprafețe întinse de păduri, detașându-se ca pondere ulmul. Se presupune că însăși denumirea localității ar proveni din limbajul popular din cuvântul "gâju", care, prin latinizare, ar fi devenit "vâjul" și apoi "Vînju Mare". Adjectivul "Vînju" (vânjos) este atribuit unui ulm puternic și foarte înalt care era folosit ca
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
suprafețe întinse de păduri, detașându-se ca pondere ulmul. Se presupune că însăși denumirea localității ar proveni din limbajul popular din cuvântul "gâju", care, prin latinizare, ar fi devenit "vâjul" și apoi "Vînju Mare". Adjectivul "Vînju" (vânjos) este atribuit unui ulm puternic și foarte înalt care era folosit ca punct de observație, de unde se putea anunța trecerea turcilor pe drumurile Vidinului, azi șoseaua Calafat - Drobeta Turnu-Severin. Explicația toponimului Vînju poate fi relativ dificilă deoarece acești arbori puternici, vânjoși, ar fi fost
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
identificați prin apelativul "Gâj" ori prin cuvântul care ar desemna sunetul pe care îl facea vântul prin frunzele acestora. Din bătrâna pădure au fost însă defrișate suprafețe întinse și cultivate cu viță de vie. Se pare că acea specie de ulm ar fi dispărut de prin pădurile noastre, dar existența pădurii "Lunca Vînjului", la o distanță de numai 1500 de metri, dovedește că pe însuși terenul casei de cultură de azi, a existat înainte o pădure. Vechii locuitori ai satului Vînju
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
Ca specie coniferă specifică, pinul macedonean este un al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima oară în Pelister în 1893. Fondul forestier limitat al Macedoniei include și , paltini, salcii plângătoare, salcii albe, arini, plopi, ulmi și frasini. Pe lângă pășunile bogate din Munții Šar și Bistra, Mavrovo, crește o altă specie caracteristică florei Macedoniei—macul. Calitatea extrasului de este măsurată la nivel mondial în unități de morfină; opiul chinezesc conține opt astfel de unități și este
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
intersectat de pante cu diferite grade de înclinare și podișuri, și este situat pe colina de Centru a Republicii Moldova în Zona Codrilor, care atinge o înălțime de 400 metri de la nivelul mării. În păduri preponderent domină speciile: carpenul, fagul, frasinul, ulmul, stejarul, salcîm alb, teiul, etc. În fîșiile forestiere: cornul, păducelul, măcieșul, liliacul, mărăcinele, nucarii, arțarii, etc. În păduri trăiesc: vulpea, pisica sălbatică, jderul de pădure, iepurele, veverița ș.a., iar din lumea păsărilor: mierla, porumbelul de pădure, gaița, cinteza, vulturul, hultanul
Raionul Călărași () [Corola-website/Science/297494_a_298823]
-
râul Prahova, denumire de origine slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn"). - din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn"). - din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
De obicei aceste lumi se împărțeau în 3 trepte principale: Cei dintâi oameni au origine vegetală, fiind sculptați din lemnul a doi copaci de către zeii Odin, Hoenir/Vili și Lodur/Ve. Numele primilor oameni au fost Ask ("frasin") și Embla("ulm"). Odin le-a dat viață, Hoenir le-a oferit rațiune, iar Lodur simțuri și caracter antropomorf. După creația lumii și a omului au apărut și alți zei cum ar fi Sunna (Sol), zeița soarelui, fiica lui Mundilfari și soția lui
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
finalizarea construcțiilor rămase neterminate secole întregi, din varii motive. A fost inițiată restaurarea castelelor și bisericilor. Istoricii artelor au început să studieze stilurile din trecut, însă restauratorii corectau neregularitățile vechilor clădiri, distrugând modificările inițiale. Au fost finalizate catedralele din Köln, Ulm și Berna. S-au ridicat noi edificii, versiuni ale stilurilor antice, ca de exemplu castelul Neuschwanstein, proiectat în stil neoromantic de Christian Jank, la inițiativa lui Ludovic II al Bavariei. Colonialismul european a dus la importul stilurilor orientale, între 1750
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
împărat ereditar al Austriei sub numele de "Francisc I al Austriei". 11 august 1804 este data fondării Imperiului Austriac de către Francisc; capitala este Viena. În 1805, provocată la război datorită anexării Italiei de către Napoleon, Austria este învinsă în Bătălia de la Ulm și cea de la Austerlitz, în urma cărora Viena este ocupată de francezi, iar, un an mai târziu, în 1806, în urma Bătăliei de la Jena Sfântul Imperiu este dizolvat. Prin Tratatul de pace de la Schönbrunn din 1809 (cunoscut și sub numele de "Pacea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de Acrobație Aeriană ("Hawks of Romania"), Lotul Național de Parașutism Român alături de alte echipe din Serbia, Ungaria și Austria. Au evoluat avioane de acrobație de tip Extra 300L, și avioane IAR 46, Zlin 526, Cessna 172N Skyhawk, Ultralight TL96 Star, Ulm Pipistrel Și Festival. Parașutiștii au fost lansați din avioane AN 2, iar planoarele cu un avion PZL 104. Nu s-a ținut, din cauza lipsei fondurilor. Între datele 2-5 septembrie trebuia să se desfășoare Cupa Carpathica la baloane cu aer cald
Aeroportul Utilitar Timișoara () [Corola-website/Science/319738_a_321067]
-
cărăbuș din specia "Carabus variolosus". Flora sitului este una diversă și are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin ("Alnus glutinosa") și răchită ("Salix fragilis"), soc roșu ("Sambucus racemosa") și socul negru ("Sambucus nigra"), salbă moale ("Euonymus europaeus"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
de la Fontainebleau", mai puțin ambițioși și originali decât primii, au evoluat de la aceste proiecte suplimentare. Henric al IV-lea a străpuns parcul împădurit cu un canal de 1200 m (unde se poate pescui astăzi) și a ordonat plantarea de pini, ulmi și pomi fructiferi. Parcul se întinde pe mai mult de 80 de hectare, închis de pereți și străpuns de poteci rectilinii. Grădinarul lui Henric al IV-lea, Claude Mollet, instruit la Castelul d'Anet, a plantat răsaduri de flori cu
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
a comandat forțele adunate în Île-de-France unde a obținut nenumărate succese. În 1619 el a primit ca moștenire ducatul de Angoulême. La scurt timp după ce a fost angajat într-o ambasadă importantă către Sfântul Imperiu Roman, rezultând la Tratatul de la Ulm semnat în iulie 1620. În 1627, el a condus forțele asediului din La Rochelle, iar în 1635, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, a fost general al armatei franceze din Lorraine. În 1636 el a fost făcut locotenent-general al armatei
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
8 ianuarie 1640, Coburg - d. 24 august 1709, Butzbach)</br> 1106. Albrecht al V-lea, Marcgraf de Brandenburg-Ansbach (n. 28 septembrie 1620, Ansbach - d. 22 octombrie 1667, tot acolo)</br> 1107. Sofie Margarete, Contesă de Öttingen-Öttingen (n. 19 decembrie 1634, Ulm - d. 5 august 1664, Ansbach)</br> 1108. Johann Reinhard al II-lea, Conte de Hanau-Lichtenberg (n. 13 ianuarie 1628, Bischwiller - d. 25 aprilie 1666, Bischofsheim)</br> 1109. Anna Magdalene, Contesă Palatină de Birkenfeld-Bischweiler (n. 1640 - d. 1693)</br> 1110. Johann
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Finstingen, astăzi Fénétrange, în departamentul Moselle, Franța - d. 27 iunie 1655, Stuttgart)</br> 1426. Albert, Marcgraf de Brandenburg-Ansbach (n. 16 septembrie 1620, Ansbach - d. 22 octombrie 1667, tot acolo)</br> 1427. Sofie Margarete, Contesă de Öttingen (n. 9 decembrie 1634, Ulm - d. 26 iulie 1664, Ansbach)</br> 1428. Eugen Alexander, Prinț de Thurn și Taxis, Poștaș ereditar general al Imperiului (botezat 11 ianuarie 1652, Bruxelles - d. 21 februarie 1714, Frankfurt am Main)</br> 1429. Anna Adelheid, Prințesă de Fürstenberg (n. 16
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Straßburg, Dortmund, Basel, Regensburg, Memmingen, Kaufbeuren, Ravensburg, Pfullendorf, Bad Wimpfen, Dinkelsbühl, Rothenburg ob der Tauber, Schwäbisch Hall, Mülhausen, Colmar, Weißenburg, Windsheim, Hagenau, Schlettstadt, Annweiler. După Interregnum-ul (perioada dintre domnii) din anul 1273 unele orașe mari ca Dortmund, Frankfurt pe Main, Ulm, Schwäbisch Hall, Rothenburg, Augsburg sau Nürnberg puteau să-și extindă teritoriul peste hotarele orașului. Cele mai întinse teritorii le-au avut orașele din sud-vestul Germaniei, unde nu existau principate mari; astfel unul dintre cele cele mai întinse teritorii le-a
Oraș imperial liber () [Corola-website/Science/318777_a_320106]
-
Perjovschi); “Drawing Institute” Sân Francisco Institute of the Arts, Sân Francisco; “Chalk Reality” Museum of Contemporary Art, Novi Sad; “Lia Perjovschi Knowledge Museum & Time Specific”, Espai d’Art Contemporani Castellon; “Dan Perjovschi Ș.A” CIV Bucharest; “Where are we now?” Ulm Kunstverein; “Central Court” Spencer Museum, Kansas University. “Free style” Galerie Michel Rein Paris; "ring me" Kunstverein Salzburg; “All over” Wiels Center for Contemporary Art Brussel; "Chestii tipărite", Galeria Posibilă, București; I am not Exotic I am Exhausted” Basel Kunsthalle; “States
Dan Perjovschi () [Corola-website/Science/316131_a_317460]
-
Ilie Murgulescu, ajuns ministru al învățământului, a cerut reintegrarea imediată în învățământ a lui Hollinger, la Universitatea din Timișoara. După pensionare Hollinger a emigrat, în 1980, cu toată familia, în Republica Federală Germania, unde a locuit în orașul Langenau (lângă Ulm), până la moartea sa în 1997. În ultimii ani ai vieții și-a pierdut vederea, astfel că a fost obligat să-i dicteze soției sale amintirile. N.B. Aproape toată opera lui Rudolf Hollinge este păstrată în arhivă. Dr. Hans Dama face
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
securitate. Astăzi, Clopotul Libertății cântărește . Metalul său este compus din 70% cupru și 25% cositor, restul constând din plumb, zinc, arsen, aur și argint. El stă suspendat de ceea ce se crede că este jugul său inițial, făcut din lemn de ulm american. Deși crăpătura pare să se termine la prescurtarea „Philad” din ultimul rând al inscripției, aceea este doar crăpătura lărgită din secolul al XIX-lea șlefuită în speranța că clopotul va mai putea să bată; o altă crăpătură îngustă, continuă
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
ape mici și-i permitea să acosteze pe plaje pentru încărcarea și descărcarea mărfii și pentru reparații simple fără a necesita un doc uscat. Coca ei, podelele interioare și picioarele susținătoare erau construite din stejar alb, chila și etamboul din ulm, iar catargele din pin și brad. Planurile navei prezintă și o carlingă dublă care stabilizează chila, podelele și osatura. Nu se cunoaște cu precizie înălțimea catargelor, întrucât diagramele lui "Endeavour" care au mai rămas descriu doar coca vasului, nu și
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]