3,061 matches
-
psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela. Fără a-și deranja o clipă grimasa surâzândă și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o fără niciun fel de comentariu și cu aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și nu altora. De altfel, pomelnicul păcatelor cu care astăzi a apărut în fața părintelui-confesional s-a subțiat considerabil; euforiile ei mentalo-senzuale au luat pentru totdeauna sfârșit. Mama ei se simțea bine, atât că l-a privat pe acel bătrân de umbrela lui. Dar și ea, și părintele au fost de acord că, în definitiv, nu putea fi un păcat atât de mare. Ciclul Anima & Animus Copiii și Îngerul morții Copiii. Parcul La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239 Ciclul Anima & Animus ......................................... 249 Copiii și Îngerul morții ................................................... 251 "Small Talk" cu îngerul meu ....................................... 255 Ultima dilemă a Visătorului visat ............................... 259 Împărăția veșmintelor albe .......................................... 263 Considerații generate de sublimarea fericirii ............ 278 Praznicul sentimentelor (Epilog) ......................... 281 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu mai este unul singur, plus una, sunt cu sutele (a se vedea cei 300 români aflați în fruntea bucatelor), cu zecile de mii, sub oblăduirea democratică a unui guvern ales în „neștiință de cauză”. Ce se întâmplă sub această umbrelă de vreme rea a celor ce și-au cumpărat fotoliu „bunului huzur,” constituie tocmai terenul de vânătoare al epigramiștilor (excluzându-l de la sine pe cel al moșierului Țiriac, tenismanul îmbogățit fiind simbolul speranței „tuturor posibilităților” în societatea privată a întrecerilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel mă prăbușesc, zice el. Dă vina pe război. Zice: Să treci tu Prutul și să te duci până la Stalingrad. Apoi În Tatra. Pe jos... Nu e puțin lucru. Când ajunge la Nistru Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gheretă, nu avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai bune curse pentru șoareci. Om harnic, Wenczel! Toată lumea Îl admira. Chiar și Gheretă. Atâta doar că el Îi comenta În felul său hărnicia: când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să sfarme microfonul pe care o reporteriță imprudentă de la televiziunea locală i-l Încredințase pe timpul interviului. N-o să mai știm pe ce lume suntem, suspină o bătrână sub o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora Londrei. Și a Europei centrale. Ca și Werner Filcz pe vremuri, Dumnezeu să-l odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna, nu vă permit... Gura că Îți iau umbrela! Fără violență. Nu suport culoarea albastră. Liniște. Psst. Și se făcu liniște. Departe, În față, Cain dădea când din cap, când din mâini. Di ce Înțăleg io așa de bine limba lu' domnu' Cain, domnu' Ajan? Întrebă Pipey cu prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Klaus. Dar el cine era? În afară de viitor și prosper vânzător de antene parabolice, așa cum un fost coleg de facultate era un prosper vânzător de umbrele Doppler si proprietar fericit al unei mici galerii de artă lângă Turnul Măcelarilor. Ideea cu umbrelele nu era deloc proastă Într-un oraș În care plouă mai tot timpul. Ar putea spune, la nevoie, că era prietenul lui Grațian, dar cine Își mai aducea aminte de el? Viitor fost mare regizor de film și viitor fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el fursecuri și sticle de șampanie. Cum se Întâmpla adesea, În cazul marilor firme. Ieși din casă doar când auzi claxonul prelung al taxiului. Își sărută părinții În fugă și ieși În stradă ținând antena deasupra capului ca pe o umbrelă peste care zăpada venea În valuri sparte de vânt. 30. Moartea Reginei a lăsat urme la „Vorkuta”. În primul rând a fost schimbat directorul. Apoi, Într-o ședință de partid, s-a propus interzicerea cu desăvârșire a transmiterii de cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai bine să existe orice reprezentare a ei decât nimic. Și totuși, În mare parte o asemenea reprezentare mi se pare că descinde direct din conceptul de menajerie, o altă selecție, tristă În Înstrăinarea ei, sau reducție, din realitate. Vârâtul umbrelelor printre gratiile de fier nu Încetează o dată cu trecerea de la grădina zoologică la ecran. Mult din știința și erudiția secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea reprezintă, În termeni științifici moderni, o absurditate demodată: prin interpolările sale personale, prin judecățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pe celălalt, cu ani În urmă. Și atunci toate astea - Întinse un braț pentru a cuprinde Întinderea vălurită de iarbă verde și suprafața iazurilor clipind printre copaci, oamenii ieșiți la plimbare și câinii lor jucăuși, rochiile de vară pastelate și umbrelele de soare ale femeilor, hăinuțele albe și cotumele de marinar ale copiilor, pe tinerii În cămăși, aruncând de la unul la altul câte o minge de cricket, Întregul peisaj urban, animat și multicolor, care stătea dinaintea lor sub acoperișul albastru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar atât de Îndepărtată, că era greu să-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din Marylebone, o femeie elegant Îmbrăcată era acuzată că furase umbrelele altor două doamne, În timp ce erau ocupate În confesionalele din bisericile romano-catolice din West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore, două fete. Peckham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-și trupurile goale, invulnerabile, atingându-se fără inhibiții, temeri, preocupări. Se întoarse spre casă la fel de curată cum plecase, însă ploaia murdară îi udă papucii, îi ajunse la piele. Și trupul îi rămase unul când se dezbrăcă, acasă, căci merse fără umbrelă, cu mâinile sleite de intenții sau de rost în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
punctul terminus fusese clar identificat ca aflîndu-se în partea stângă. Ieșiră prin dreapta, într-o săliță cu aspect inedit de uscătorie, unde tronau două cazane de rufe murdare. O dată cu întunericul, ele deveneau duhuri ale unor rufe murdare. Depășiră hârburi, troace, umbrele, chiar și-o trotinetă, ce stârnea bănuiala că și ea ar fi putut fi inventată de Robin, în timp ce acesta ieșise să-și cumpere ziarul de la un colț din Paris. "E tot ce-a mai rămas din sărmanul meu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la culcare. Într-o seară, să fie acum șase luni, mă trezesc deodată cu Dina că începe să-și boiască buzele. Firișor de pudră nu atinsese până atunci obrazul acela scump al ei! Apare într-o seară, însoțită de-o umbrelă bărbătească, străină, se trântește în mijlocul casei, pe covor, și răstoarnă un maldăr impresionant de cutiuțe, pline cu pudre și farduri. "Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentă și ai spart o vitrină!" Mi-a răspuns așa cum n-aș fi crezut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt, plus limba ascuțită a cravatei, care i se ridicase și îi spânzura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o fracțiune de secundă. Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că e foarte gustos preparat după rețeta vietnameză? c/ Îți inviți musafirii sus, le umpli Încontinuu paharele cu băutură și le pui un CD cu Burt Bacharach ca să nu se audă zgomotul de jos, unde soțul tău urmărește rozătorul cu umbrela Mary Poppins a fiicei tale? Eu și Richard am optat pentru varianta c. Jos, șobolanul s-a baricadat În țarcul de joacă, sperând probabil să treacă drept un animal de pluș. Nu cu mult Înainte Însă, făcuse tururi zglobii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce companii pretențioase te-ai Învîrtit pînă acum? Eu nu i-aș zice „drăguță“. Am admirat-o cum bătea apa șăgalnic și mi-am dat seama la un moment dat că Crawford privea undeva dincolo de piscină, către o masă cu umbrelă plasată lîngă cel mai apropiat bungalou. Un bărbat subțiratic, cu părul argintiu și cu un profil atrăgător, ca de star adulat de mulțimi de fani, stătea În picioare lîngă umbrar, Înveșmîntat Într-un halat de mătase. Îi făcu cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
schimbe frunza din față. Un bungalou e biroul unde-și primește pacienții. Pe celălalt i l-a Închiriat unei franțuzoaice cu fie-sa - fata din piscină. Pe al treilea Îl Împarte cu protejata lui cea mai nouă. Uită-te sub umbrelă. La adăpostul umbrarului ședea pe un scaun pliant o femeie tînără, Într-o cămașă de noapte din bumbac În genul celor Întîlnite În secțiile de urgență ale spitalelor. Își sprijinea un braț pe un teanc de cărți nerăsfoite, expunîndu-și Înțepăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tango la t’ai chi. Și toate astea, indiferent de Îndoielile mele, păreau să fi prins viață prin abnegația unui singur om. — Bobby, tu ești un soi nou de mesia, Îi spuneam adesea. Un Imam al portului, un Zoroastru al umbrelelor de plajă... — Nu, Charles - eu sînt un mijlocitor. Încă nu-s convins că-i mai mult decît o uriașă coincidență, dar Îmi scot pălăria În fața ta. — Pune-ți-o la loc. Ei au făcut asta, nu eu. Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]