3,608 matches
-
cititorului s-ar spulbera sub acuza de pleonasm. Și totuși, un singur cuvînt, abominabilul verb, rătăcit Între patru substantive, este resortul poemului. Frumusețea lui constă Într-o anume discreție necăutată. Pe de-o parte, geamul cît palma, o deschidere realmente umilă, este locul prin care cel ce locuiește În bojdeucă are acces la cer În toată adîncimea lui. Pe de alta, forța liliacului este hiperbolizată În sensul că Înflorirea nu acoperă doar o bucățică de geam ci dintr-o dată cerul Întreg
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cîntec de lebădă. Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Maria Tirenescu Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la Înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Fulgi pe banca de lemn așteptând trenulfulgii de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
destul de serioasă pentru profesioniștii domeniului. Prea, am văzut, fiindcă, născută din moarte, imaginea are sens deplin numai în timpul cvasi-imobil al religiilor, foarte departe de dramaturgia scurtă a stilurilor și școlilor. Nu destul, fiindcă devenirea ei se clarifică printr-o foarte umilă istorie a materialelor, mecanismelor și procedeelor de creație, expunere și difuzare, nedemnă de un estet. Într-adevăr, e de ajuns să se schimbe dispozitivul pentru a se schimba conceptul. Benjamin: "S-a irosit multă energie în subtilități inutile pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Imaginea argintică, apare odată cu calea ferată, autorizarea camerelor sindicale și magazinul universal. În partea stângă, este primită destul de bine de liberali. Vom vedea curând frumoasele stampe pe care nu le găseam decât în saloanele amatorilor bogați împodobind până și locuințele umile ale muncitorilor și țăranilor" (La Revue française, 1839). În partea clericală, lumea e mai rezervată. "Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea sa și nicio mașină omenească nu poate fixa imaginea lui Dumnezeu" (Leipziger Anzeiger, 1839). "În pictură, spune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o înclinație către poduri și mansarde și că îl atrăgea tipul de cameră monahală, care se rezumă la obiectele esențiale ale locuirii, 7 patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care consta într-o pedanterie a organizării pe spații mici, începând cu propria persoană și terminând cu cei câțiva metri din jurul său. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de zi cu zi putea pendula fără încetare pe un spectru ce acoperea condiția umană în toată amploarea ei, nelăsându-te să știi niciodată dacă în clipa următoare te vei întâlni cu un clochard sau cu un prinț, cu cel umil sau cu semețul din el, cu cel hârșit prin catacombele vieții sau cu spiritul înalt, apt de severe geometrii morale? Dacă, în acest etern travesti, purtarea lui nu putea fi dinainte ghicită, judecata, în schimb, rămânea totdeauna neclintită și mergea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este trimis s-aducă rouă de dincolo de zare, de foarte de departe, tocmai din furtunoasele Bermude. Toate aceste misiuni sunt legate, firește, de îndeletnicirile magice ale ducelui de Milan. Pe care Ariel îl slujește de altfel și în treburi mai umile: aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau să-i ispitească pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
avea o înclinație către poduri și mansarde și că îl atrăgea tipul de cameră monahală, care se rezumă la obiectele esențiale ale locuirii, patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care consta într-o pedanterie a organizării pe spații mici, începând cu propria persoană și terminând cu cei câțiva metri din jurul său. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de zi cu zi putea pendula fără încetare pe un spectru ce acoperea condiția umană în toată amploarea ei, nelăsându-te să știi niciodată dacă în clipa următoare te vei întâlni cu un clochard sau cu un prinț, cu cel umil sau cu semețul din el, cu cel hârșit prin catacombele vieții sau cu spiritul înalt, apt de severe geometrii morale? Dacă, în acest etern travesti, purtarea lui nu putea fi dinainte ghicită, judecata, în schimb, rămânea totdeauna neclintită și mergea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este trimis s-aducă rouă de dincolo de zare, de foarte de departe, tocmai din furtunoasele Bermude. Toate aceste misiuni sunt legate, firește, de îndeletnicirile magice ale ducelui de Milan. Pe care Ariel îl slujește de altfel și în treburi mai umile: aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau să-i ispitească pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele jansenismului, virtuțile creștinești nu ar trebui utilizate în teatru, căci adevăratul creștin este un om umil care, neieșind niciodată în față, rămâne tăcut. Un autor dramatic nu poate deci, după părerea lui, să reprezinte un sfânt altfel decât în starea păcatului mândriei. "Totuși luând în considerare Comediile celor care au demonstrat această aparență de cinste, vom
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oricum nu au nici șolduri, nici piept, nici brațe, nici ten proaspăt, nici culori sănătoase: rămân femei de la oraș. Fiecare cu ce i se potrivește, la teatru ca și în lumea largă." Concepând teatrul ca pe o pledoarie în favoarea celor umili, Mercier are de gând chiar să plaseze acțiunea dramelor sale la spital, în închisoare, chiar la azil. "Un spital! o să se zică, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică. Da, și dacă mă vor supăra, voi muta scena la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zugrăvi condițiile". Neguțătorul, care este un stâlp al societății venețiene, apare în majoritatea pieselor sale. Toate meseriile meșteșugărești sunt reprezentate, cizmari, tapițeri, limonagii sunt prinși la treabă, în activitățile lor cotidiene. Mult înaintea lui Zola, Goldoni le dă cuvântul celor umili, meșteșugarilor, pescarilor din Chioggia, gondolierilor din Veneția. Aceștia au fost primii surprinși să se vadă reprezentați pe o scenă de teatru, în Fata cinstită, în 1748. "Există în această comedie, scrie Goldoni în partea a doua a Memoriilor sale, scene
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila și derizoria realitate culinară: Doamna Renaud, fără să se scoale de pe scaun, întinse mâna pe pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu care le sunt divulgate defectele. Reproducerea certurilor dintre măicuțele al căror comportament este departe de a fi unul decent și umil are doar scopul înveselirii narațiunii și nu o funcționalitate satirică. Nenumărate pasaje disculpă, de altfel, personajele, explicând discrepanțele dintre ceea ce sunt și ceea ce ar trebui să fie: Pe călugăr, ca și pe poet nu poți să-l admiri și să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bacșiș necunoscutului inspector, conferă piesei o finalitate care produce o mică, dar semnificativă breșă în universul socio-politic similar până aici lumii caragialiene: Cetățeanul-Taman nu mai face notă discordantă, nu este nici el onest, și atunci, fiind lipsit de protecție, prea umil și incapabil să dovedească, asemenea adevăraților vinovați, flexibilitatea atitudinală și abilitatea felină de menținere a imaginii verticale, va deveni, firesc, "pharmakosul ostracizat"98. Apologia regimului "curat constituțional" marchează incontestabil raportul de intertextualitate cu piesa caragialiană: Arzăreanu (intervenind mlădios): Îmi dați
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii, simbolică, totuși, pentru destinul fiecăruia dintre noi, și în metamorfozarea inexplicabilă a Paracliserului, pe măsură ce se înalță spre cupola catedralei, dintr-un credincios umil, dispus la sacrificiu, într-un titan blasfemiator: (Pe un ton de rugăciune): Ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți? După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas nouă, celor de pe fundul lucrurilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din macat""7. Din aceeași sursă, respectiv cele câteva pagini de amintiri ale surorii sale, deducem că membrii familiei lui Urmuz erau, dacă nu împătimiți ai textelor lui Caragiale, cel puțin familiarizați cu stilul și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne dați sau nu ne dați? Sau doriți să uitați, Că...la rădăcină, (Fără să am merit sau vină) Suntem fraăți De sevă! Adevărați
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând peste-amănunte voi spune: Că s-a-ntâmplat...o minune : Creștea berbecuțul în turmă, Bine-ngrijit, cu apă, mâncare, Că-l ajunse din ...urmă, Pe... berbecul cel mare, Ba -nu, nu e...minciună L-a întrecut într-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
-ți vlaga prin perfuzii Și-mi ești departe și atemporală, Supusă unor cinice infuzii. Tot chinul tău îmi e tortură mie, Tu ești recompensată în durere, Iar uneori în stres sau agonie, Resentiment, dispreț profund și fiere. Martirizată, te întorci umilă, Să nu cumva să depășim bugete, Să nu cumva să ni se facă silă De impostorii falselor regrete. Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi, Atât de pregătită pentru dramă Că-mi vine să pictez cu of și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Doriți o băutură, ceva? Acel „ceva“ mi-a sunat bine, ca un pat cu baldachin, poate, dar am cerut o cafea Mocca În schimb. — Tu, Fritz? Schemm se foi pe sofaua mare: — Doar un pahar cu apă, mulțumesc, zise el umil. Six trase de șnurul clopoțelului, iar apoi alese un trabuc gros, negru, din cutia de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ei mort, Cihualcoatl legăna tot un cuțit de sacrificiu. Zeii se întîlnesc (rezum dintr-o legendă) la Teotihuacan, după eșecul celor patru lumi precedente, pentru a crea Soarele și Luna. Un zeu mai important, îmbrăcat în veșminte strălucitoare, și altul umil și disprețuit, îmbrăcat în scoarță de copac, se oferă să îndeplinească această misiune. Au aprins un foc și au făcut pregătiri. Teccuciztecatl, zeul scoicilor marine, aduce ofrande prețioase, aur, pene de quetzal, ace de mărgean roșu. Al doilea, Nanahuatzin, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în scoarță de copac, se oferă să îndeplinească această misiune. Au aprins un foc și au făcut pregătiri. Teccuciztecatl, zeul scoicilor marine, aduce ofrande prețioase, aur, pene de quetzal, ace de mărgean roșu. Al doilea, Nanahuatzin, nu oferă decât lucruri umile, trandafiri verzi, legați câte trei, și spini de agave pătați de propriul său sânge. Dar în fața focului care arde de patru zile Teccuciztecatl dă înapoi. În schimb, Nanahuatzin se aruncă în flăcări. Și abia atunci, rușinat, se hotărăște și rivalul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trei zile împreună și ne-am împrietenit. Cu părul negru, lins, cu ochii sumbri și melancolici, arătîndu-și dinții albi de câte ori zâmbește (și zâmbește des), Enrique e ceea ce s-ar putea numi un mexican obișnuit. Vorbește puțin, politicos, fără să fie umil. Șofer excelent, străbate șoselele toride ale sudului fără să se plângă nici de violența ploilor, nici de căldură. Și înțeleg din raporturile cu el că, într-adevăr, simpatia are un rol important în relațiile unui mexican cu străinii. Se povestește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]