13,755 matches
-
călăuzele noastre, să dezbrace soldații și să fie însoțit de un locotenent prin deșert înseamnă discreditarea dumneavoastră ca militar și a mea ca maximă autoritate în provincie. Locotenentul Razman încuviință în tăcere și își stăpâni pe cât putu un frison, pentru că uniforma lui subțire nu era concepută pentru temperatura din acel birou. — Excelență, mi s-a cerut ajutorul pentru a încerca să capturăm un om și să-l judecăm, răspunse, încercând ca spusele lui să aibă forță și seninătate. Nu ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i tratau pe beduini în El-Akab și, cu toate că încercă în fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de câteva ori în tăcere, apoi se întoarse fără grabă și, arătând ușa, îi ordonă lui Malik: — Ieșiți afară! Acesta făcu un gest să-și ia hainele, dar locotenentul îl opri hotărât. — Nu! Nu sunteți demn să mai purtați această uniformă... Ieșiți așa cum sunteți... Sergentul major Malik-el-Haideri ieși înaintea locotenentului și, când ajunse în pragul ușii, se opri, căci în fața lui se aflau, în așteptare, toți oamenii din fort, însoțiți acum de soția lui Razman și de uriașul sergent Ajamuc. — îndreptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din țară, le era oferit pe tavă de însuși ofițerul însărcinat să-i țină închiși. Mulți dintre tovarășii lor încercaseră să fugă, dar fuseseră prinși, împușcați sau închiși pe viață, și, dintr-o dată, acest tânăr locotenent care abia sosise, cu uniforma lui îngrijită, însoțit de frumoasa lui soție și de un mastodont de sergent cu aspect de om de treabă, încerca să-i convingă că ceea ce până acum fusese considerat unul din cele mai grave delicte se transformase, ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de mii de ori. Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un oraș ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puțin bagaj decât ai tu și o bucată de brânză sub braț - râse, făcând haz de el însuși. Și-acum, uite-mă... Am până și uniformă, un chipiu și un fluier... Gacel ajunse în dreptul lui și străbătură piața, îndreptându-se spre marele bulevard ce începea în partea opusă și pe care trecea, din când în când, câte-un automobil solitar. Aproape de centrul pieței, bărbatul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele camioane se opreau când ridica mâna și doar când le dădea el voie îndrăzneau să-și continue drumul. Și chiar în spatele lui, înaltă, masivă și încărcată, apărată de un grilaj gros și o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cenușii a ministerului. Nimeni nu acordă atenție aspectului său și nimeni nu-l privi ca pe cineva care umblă gol pe stradă, dar în curând observă prezența polițiștilor înarmați cu pistoale-mitralieră, ce păreau că ocupă posturi strategice, în vreme ce grăsanul cu uniforma transpirată era tot la postul lui, agitând brațele, dar se vedea că era mai nervos decât de obicei și că arunca priviri furișe în jurul său. „Mă caută, își spuse. Dar n-o să mă recunoască niciodată cu hainele astea...“ Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de fasciculul de lumină ce-i rănea ochii. Trei bărbați în uniformă îl studiară severi din interiorul mașinii. Ce cauți pe stradă la ora asta? întrebă cel care-l strigase și care stătea lângă șofer. Nu știi că s-a declarat starea excepțională? — Starea cum? repetă prostește. — Starea excepțională, idiotule. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și uitându-se la urmele lăsate de gloanțe pe pereții vechi. Ajunse din nou la bulevardul larg; îl surprinse mulțimea ce se înghesuia pe ambele trotuare, și, când vru să treacă strada în direcția gării, îl opri un polițist în uniformă. — Nu se poate traversa, spuse. Așteaptă. — De ce? — Trece președintele. Nu trebuia să-l vadă ca să știe că gri-gri-ul morții îl însoțea iar. De unde ieșise sau unde se ascunsese în tot acel timp, nu putea ști, dar era acolo, agățându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai târziu realizai cu câtă grijă fuseseră aranjate diferitele elemente. Efectul inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos, Îmbrăcat În uniformă de chelner. — Stanford, dulceață, dă-i, te rog, acestei frumoase domnișoare ceva de băut, Îl rugă el, iar mie Îmi spuse: Încearcă punch-ul, scumpo, l-am pregătit eu Însumi. Uite-o pe Felice, e chiar acolo. A dispărut apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
există nici o limită pentru depravarea ta? Doamne, dacă ar fi fost un popă, mai că aș fi Înțeles, dar un polițai... Vocea Îi căpătă alt ton de Îndată ce cârmi spre curiozitate ordinară. — Și, ia zi, te-a Încurcat casca? — Nu purta uniformă, tâmpitule. Nu sunt chiar atât de desfrânată. Era În haine obișnuite. La propriu. Și-o să-ți placă la nebunie chestia asta: are o prietenă pe care o cheamă Daphne. Nu se poate! Nu glumești? — Nu. — Daphne, spuse Tom, meditând. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așezi. Gustul burghez este cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui. Dar la ce mă așteptam oare de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu rostise aceste cuvinte de mii de ori Înainte. Se retrase, apoi, câțiva pași, Își Încrucișă brațele și a Încremenit. Îmi aminti de nimfa din mitul grec, care fusese transformată Într-un copac. Cum o chema? Ah, da, corect. Daphne. Uniforma de deținut nu știrbise cu nimic frumusețea lui Rachel. Părul Îi era Împletit strâns pe ceafă, scoțându-i În relief oasele delicate ale feței. Gâtul Îi răsărea din gulerul urât al uniformei cu o grație desăvârșită. Rachel nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
copac. Cum o chema? Ah, da, corect. Daphne. Uniforma de deținut nu știrbise cu nimic frumusețea lui Rachel. Părul Îi era Împletit strâns pe ceafă, scoțându-i În relief oasele delicate ale feței. Gâtul Îi răsărea din gulerul urât al uniformei cu o grație desăvârșită. Rachel nu putea fi decât un copil adorat de toți pentru chipul ei minunat. Era clar că aștepta ca eu să deschid discuția. În fond, eu dorisem să o văd. Îmi pregătisem câteva propoziții, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sută de ori „puiul mamei” și numai pe urmă intră în sfârșit în subiect. Te apucă disperarea, nu alta. De la distanță, băieții noștri nu ne scapă din ochi mașina, oprită în parcarea goală de la punctul de trecere a frontierei. Poartă uniformele lor de vreme frumoasă și, pe sub cămăși, nădușesc un pic. Zece august, ora nouă dimineața. Au trecut exact două minute și treizeci de secunde de când tata a deschis portiera și a ieșit. Acum exact un minut, a dispărut în căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
femeilor. Din cauza asta, probabil, tata nu mi-a răspuns. Am deschis televizorul. Duminică dimineață, dădeau totdeauna Daktari sau Flipper, pe urmă venea emisiunea pentru armată. Militarii erau foarte prietenoși cu toții și se uitau drept la aparatul care-i filma, încât uniformele lor nu te intimidau nici un pic. Aveam o armată populară cum nu s-a mai văzut, cu multe fețe zâmbitoare și tancuri strălucind de curățenie. „Băieții noștri își fac datoria”, vorbea un locotenent la microfon. Era alt locotenent decât acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de piele fină. Bărbații purtau pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale și un du-te-vino de oameni importanți și mai puțin importanți. Mulți purtau uniforme, cei importanți aveau pe veston decorații și stele, ceilalți luau poziție de drepți în fața lor. Era comandamentul aviației militare. Și acum, copile, ascultă bine și află ce s-a întâmplat în noiembrie 1952, când tatăl tău stătea nehotărât și intimidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fotbal, mașini rapide de prin străinătate și femei. Doar Duma rămăsese același. În recreații el aduna bani de la toți cei înfometați și se strecura afară, pe sub nasul administratorului. Când se întorcea, ora deja începuse. Avea urme de zahăr pudră pe uniformă și în colțurile gurii i se lipiseră firimituri galbene de aluat. Dacă profesorul îl chema la tablă, el adopta mereu tehnica tergiversării, făcând „Hm, hm” de mai multe ori, până reușea să înghită totul. Apoi își întocmea de obicei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care stârnea până și invidia piloților și acum te întreb: cine putea fi acela? Ia să te-aud.” „Tu, bineînțeles că tu erai, tată”, am răspuns eu. „Bătrânul tău era, fără îndoială, căci o înfățișare arătoasă bate de departe și uniforma de pilot. Bătrânul tău era atunci mai suplu și se ținea mai drept decât astăzi și n-avea pic de grăsime pe șolduri. Haina militară îi venea ca turnată. Vara lucram adesea în aer liber, sub soarele fierbinte, undeva într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de zbor. Când vedeam fetele apropiindu-se pe o cărare îngustă, dincolo de zona interzisă, atunci venea pentru mine momentul să-mi schimb hainele. Așa era înțelegerea între noi, camarazii de companie, și de fiecare dată ei mă îmboldeau să îmbrac uniforma, ca să mă placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca o pană. Dar era geloasă din cale afară. Când i se năzărea că îmi plac alte femei, îmi făcea viața un iad și îmi smulgea șuvițe de păr din cap. Căci trebuie să știi că arătam al naibii de bine în uniforma aceea și femeile nu se sfiau să întoarcă privirile după mine. Asta nu-i scapă unei femei, pentru așa ceva, ele au ochi și în ceafă. Însă eu, poți să mă crezi, îmi vedeam liniștit de treabă. Strângeam ban lângă ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mici gropi cu noroi: trebuia să luăm seama ca să nu cădem cu fundul în ele, iar la aterizare țineam picioarele depărtate, ferindu-ne pantofii, altfel aveam necazuri acasă. La marginea cealaltă a terenului de joacă am observat un bărbat în uniformă, care dresa doi dobermani. Le striga ordine scurte, ei alergau împrejurul lui, se culcau, așteptau, apucau, dădeau drumul, săreau în sus, întocmai după voința lui. Poate erau câini din cei folosiți de militari la granița noastră. Umblau asemenea zvonuri. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]