6,525 matches
-
buzna. La « volanul puterii » - spune autorul. « Pe spatele bătrânilor / dați afară cu acte din casele lor » - noii adami cu cefele groase, cu gușe atârnând inestetic, ne încalecă fără de șei, strivindu-ne-n pinteni. O, tempora ! O mores ! Poetul scrie și urlă. Scrie și sângerează. Scrie și plânge. Scrie și inima-i cântă. Scrie, scrie, scrie, el e cronicarul vremurilor de pe urmă. Cronicarul apocalipsei. Cuvintele sunt pentru autor: „dunele mele din nisipul gândurilor », sunt « cuvinte ștrangulate / cu ombilicul ». Creația este o naștere
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile oA Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpuraAA Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc, Nu-mi amintesc de mine niciodată. E semn profund că-ncep să mă trezesc.ADRIAN -MUNTEANU Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile opace. Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpurata. Cand verbe-n cuget tainic mă sfințesc, Nu-mi amintesc de mine niciodată. E semn profund că-ncep să mă trezesc. S-a născut în Scheii Brașovului, la 21 aug.1948. A absolvit Facultatea
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
aripile albatrosului rănit și mă prăvălesc cu sufletu-n țărână. Ascultă clipele ce le-ai uitat și ucide totul de-a mai rămas ceva... AMURG Ninge... Ninge peste inima mea acoperindu-mi ultimele clipe de visare. Ninge... În mine disperarea urlă ca o fiară lipsită de dreptul ei suprem la libertate. Adio, În curând totul va intra în uitare. Viața e departe lacrimile vor acoperi cărarea durerii Ninge... Plâng ochii zării. Pustiu Îmi este sufletul gol În jurul meu nu-i nimeni
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
este vorba tot de mare: Mă-ntorc la Tine, în sfârșit, La sânul cald al lui Avraam Căci, Doamne, multe am greșit, Din tot ce-am vrut, nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate ... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
predestinat, Marea ... și încă Marmara; dar pe idiotul de care se folosise l-a aruncat la lada de gunoi, ea a rămas cu copilașii, pe care i-a terorizat într-un mod diabolic, disprețuindu-i cu adevărat, din tot sufletul, urlînd la ei, cînd se îmbăta și i se bulbucau ochii în cap: “tembelilor, animalelor, vă duc în cîrcă, nu sînteți buni de nimic, cretinilor ... ” - și se izolase în lumea ei în care mai important decît orice era salamul de cal
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 24-25 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348366_a_349695]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 442 din 17 martie 2012 Toate Articolele Autorului 22 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
un băiat tânăr, îmbrăcat în negru, cu o furcă în mână pe care o repezea cu toată puterea spre mine. M-am dat înapoi până când s-a întins funia și atunci dacă am văzut că nu mai am scăpare, am urlat din toată puterea mea: - Nuuuu! Și parcă m-am trezit dintr-un coșmar, tânărul dispăruse iar eu stam cu funia agățată de gâtul meu, gata gata să-mi pun capăt zilelor. Și multe, multe altele de care, credeți-mă, nu
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
și cu toate sticlele alea de votcă, coniac și alte alea... Ar trebui să meargă! Dar dacă apucă să iasă? A... Trebuie să le blochez cumva ieșirea... Mintea lucrează febril, țesând scenarii demne de filme de groază... Îi vede cum urlă de disperare și durere. Îi vede cum cad sufocați și mai apoi cum se topește carnea sfârâind, pe urmă, vede-n năzărela ei, două schelete carbonizate, și vedenia aia-i dă fierbințeli de satisfacție... Să sufere, să plătească, să... Telefonul
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
de țigani. O fetiță măruntă, de vreo 3 ani, plângea cu disperare, eliberând niște lacrimi perfect rotunde, perluțe cu soare, transparente ... scena era dominată de tatăl, un bărbat înalt, - dar care tată nu e mare pentru copilul său mic? - și urla la fetiță cu o voce răgușită, dar răsunătoare, ba o mai și înjura că o bagă undeva dacă nu tace odată ... metode feroce pe scurtă durată ... Toți din familie stăteau jos, numai micuța își striga amarul către lume, stând în
CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348434_a_349763]
-
colectivă, națională. Și suntu-mi ... Suntem în pragul noii noastre lumi În care ne sufocă noi contraste: Sărac-bogat, rău-bun, iertare- pumni ... De-acum urma-vor marile năpaste ... Suntem cu toții condamnați la starea Unui nou trist și aprig anotimp, În fiara colectivă urlă disperarea Și morții mor în noi uciși de timp ... Suntem, suntem, suntem, suntem ... O existență care moare la plural. Îmi sunteți picături pe frunte-mi Dar suntu-vă cenușă de furnal ... Cine suntem ... Suntem aripile frânte Lepădându-și îngerii ... Cine să
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
al lumii din care făcea parte s-a întins pe pat și a adormit. Era un caz fericit de obicei o lovea pe mama, pe mine când eram mai mic dar de când trecusem de optasprezece ani devenea foarte rar violent, urlă gesticulă dar am văzut că avea o teamă în priviri. Cineva care ar citi aceste rânduri ar putea crede că acest om era un fel de fiara, de demon. Nu era așa era isteț, talentat într-o meserie de multeori
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
-n clocot, sărutul pe buze, cu inima plină de-ale dragostei muze, nerăbdător mână caii spre casa lui mare, visând la logodnă și-a ei celebrare, de unde chiar mâine, frumoasa mireasă îi va fi de sorți stăpână aleasă. Și Crivățul urlă, nămeții cresc iute, întinderea-i albă de stele cernute, privirea se-afundă-n luciri reci de sticlă, iar norii se scutură de gene-ntr-o clipă. Și proaspătul mire cu iarna se luptă, cu-a nopții rece umbră, neîntreruptă, strunește căluții, se
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
din nou acel muget. Văzu cum doi ochi gigantici se deschid. Etrius căzu la pământ ca să evite să fie ars de focul pe care dragonul îl scuipă. Apoi se sculă și o lua la fugă. Dragonul se luă după el, urlând. Etrius fugea cât îl țineau picioarele. Privi în spate pentru o secundă. Dragonul era mult mai mare ca el, era verde și avea um gât lung și flexibil. Gura lui era mare, ochii îi străluceau și avea două coarne în
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
prinde curaj. Se urcă încet pe dubiță. Dragonul era cu spatele. Etrius sări pe spatele lui și începu să se urce pe gât. Dragonul se zbătea dar Etrius se ținea bine. Ajunse la cap. Etrius se sculă în picioare și urlă: -Asta e pentru David, reptilă împuțită!!! Și băgă sabia în creierul dragonului. Acesta mugi de durere. Etrius alunecă pe gât ținând sabia în mâini, spintecând astfel gâtul dragonului. Dragonul se zbătu. Când ajunse iar pe spatele dragonului, Etrius i-o
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
reptilă împuțită!!! Și băgă sabia în creierul dragonului. Acesta mugi de durere. Etrius alunecă pe gât ținând sabia în mâini, spintecând astfel gâtul dragonului. Dragonul se zbătu. Când ajunse iar pe spatele dragonului, Etrius i-o băgă acolo. Dragonul mai urlă și căzu lat. Etrius se dădu jos. Avea mâinile însângerate și sufla greu. Se uită spre dubiță și începu să șchiopăteze spre ea. Peste cinci minute acolo nu se afla nimic în afară de un dragon mort și de o prietenie distrusă
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
au condamnat comunismul. Președintele Băsescu în fața unui parlament în „clocot"a citit declarația de condamnare a comunismului. Au fost de față presa străină, diplomații acreditați la noi în țară, a fost invitat regele. Vadim Tudor și o șleahtă de derbedei urlau și strigau! Era un vacarm de huiduieli împotriva acestui document așa de important. Așa ne putem da seama cine se află printre cei care conduc țara și dacă sunt aceștia interesați să facă un film împotriva comunismului și implicit împotriva
DE VORBĂ CU ACTORUL LUCIAN SPIRU IANCU de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/345142_a_346471]
-
amenințător de Ana. Era , sigur , un atac ! Acum , aici și împotriva ei ! Apucă biciul și-l înălță deasupra capului și lovi cu putere, de acolo de sus, de pe cal. Era furia prăzii încolțite , ce nu se dă învinsă . Repetă loviturile urlând ca o fiară , în dreapta și în stânga , peste ochi , peste spinări , peste fețele și destinele blestemate ale acestor nemernici fără Dumnezeu ! Văzu oamenii adunați și realiză că tatăl este în pericol.Lăsă jos povara, dădu pinteni calului și ajunse fremătând în mijlocul
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
porția, numai cel mijlociu, Niki, plângea înfundat bolborosind că el nu mănâncă așa ceva, că nu -i place. Măi, Măi ...ce pretențios mai ești !... ce-ai vrea ? fripturi ?...n-avem, ai să mori, măi, băiete de foame, de când n-ai mâncat ? urlă ta-su plin de supărare. În loc de răspuns își șterse lacrimile cu podul palmei, apucă apoi o bucățică de bostan în vârful degetelor băgând-o în gură... mestecă cât mestecă, apoi se întoarse cu spatele către ceilalți și o scuipă cât
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
ar distra dansul vostru disperat în flăcările iadului! Pătru se înspăimântă la aceste afirmații și din instinct își struni calul. Pe dată însă diavolul se băgă sub el și o zbughi în pădure pe o cărare întortocheată. Cal și călăreț urlau disperați de mama focului. Pătru pentru prima oară își pierdu definitiv speranța și realiză că demonul îl păcălise. Parcă în jurul său ardeau flăcări, iar din ele chipuri hidoase îi rânjeau satisfăcute de prezența sa. - Lasă-mă jos necuratule! Piei satana
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec de senin. Reflectându-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor. Surprinși de săgețile ce le nimeriseră căutătura, pedepsiții pășiră îndărăt urlându-și grozava durere, pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții, cu vederea împuținată, împleticindu-se... Înghițind cu greu aer, el își desfăcu palma - sângerie corolă - văzând în ciobul salvat imaginea ce-l călăuzise, doar că acum era apropiată, clară
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Aoleu! începu să se văicărească Norocel, tupilându-se, mai ales că, în unele părți, pana luase foc. Mărțișor zise repede: “Pană, penișoară, în slava cerului zboară!” Și pana se înălță ca o săgeată în hăurile văzduhului. - Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni niște arătări fălcoase, cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
unde-i fecioara? - întrebă cu ochi lacomi de bucurie și plăcere. - Aici, Majestate! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. Ursuz tresări și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa, Arnăutu îl izbi puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbătu încercând să-l prindă măcar pe
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
o fată îmi vorbea De Monrovia, de crime, știa, Se ruga să n-o mângâi, era Fata din Polonia. Am visat lagăre, Joagăre pentru oameni, Camere pentru oameni, Era coșmarul din Polonia. Un șobolan a trecut Prin trecut, enorm, mustăcios, Urla, mușca, murea, Ființă de jos. Visez ochii nebuni, Polonia, coșmaruri, minuni. *** O încordare permanentă, fulgerată De jerbele memoriei, O sete de liniște și armonie, Profesorul și-amintea de orășelul Bunicii sale, cu vechi lăcașuri de reculegere, Spitalul, livada cu meri
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
începutul, urma să vin cu probe solide în curând, după ceva timp în detenție ar fi mărturisit! Dați-mi o șansă! O să vă dovedesc! E culpabilă! Dacă n-o-nchideți, vor mai muri și alți nevinovați, o să vedeți! încheie el urlând profetic. Judecătorul însă mai punctă o dată sonor cu ciocănelul decizia lui și făcu semn să fie scoasă acuzata din sală și să se treacă la următorul dosar. Se apropia prânzul și ulcerul său dădea semne că trebuie să i se
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]