3,550 matches
-
Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde să-mi vâr capul [...]. Cel mai cuminte lucru ar fi să mă ascund sub caftanul lui“, adică al lui Caliban, lungit la pământ de spaimă că măscăriciul este: „Un duh trimis pe capul lui“ să-l chinuiască. În sfârșit, într-un registru mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Transilvania ocupând doar partea occidentală a acesteia. În consecință, prezența lui în zona Putnei s-ar datora “posterioarei răspândiri a elementului românesc din Oltenia spre răsărit” (p. 88). Pentru istoria acestui cuvânt trebuie să se pornească de la forme ca a vârî, alb. vrimë “gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
69 urdă, 133 urdiniș, 134 a urzi, 134 uzi, 68 valah, 52 valet, 186 vasal, 74 Vasca, 57 Vaslui, 57 Vașcău, 57 vatră, 43 Văcăști, 57 Văculești, 57 a vărsa, 103 Văsoaia, 57 Văsui, 57 vânat, 97 vârcă, 69 a vârî, 136 vârf, 69 vâslă, 74 Veaca, 57 vecin, 110 a vedea, 104 vel, 146 veneti, 67 Veneția, 67 Veza, 57 Viacu, 57 viață, 129 Vica, 57 Vicovu, 57 vie, 128 Viena, 67 vin, 128 vioară, 129 Visca, 57 Visla, 74
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe scaune și-n picioare stau notabilii orașului -reprezentanții județului în vacanță parlamentară, membrii tribunalului, funcționari de la prefectură, primărie, casierie, ofițeri; de jur împrejur lumea pestriță de toate treptele stă în semicerc. În mijloc se petrece comedia. Popa Niță se vâră și el. Ce este? Ce face atâta senzație? Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrențăros și murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit face
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rău pe lumea asta... De carne cui să-i mai pese? Se dusese ea să puie carnea la prăjit în tigaie, doar nu erea s-o lase să se strice, bunătate de carne... Întorcea bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
i mai văzut în pădure?! El, cu Frăsânica bolnavă în brațe; - avea fierbințeli de câteva zile, începu: - Ce credeți voi, c-am văzut azi în pădure, ha? ...le ațâța el mai tare curiozitatea. Ia ascultați, dragii tatii. Când m-am vârât adânc, adânc, în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stranii... îl făcea să încerce o dulce, dar nedeslușită bucurie și să simtă pofte și impulsuri sălbatice, necunoscute până atunci, și de a face... nu-și dădea prea bine seama ce... Uneori urmă chemarea în inima codrului, căutând-o... Își vâra nasul în mușchiul rece al copacilor, sau în țărâna neagră din care răsăreau ierburi lungi, și fornăia adulmecând mirosuri... alteori stătea chircit ceasuri întregi după trunchiurile copacilor doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișca și ascultând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și să-mi petrec noaptea urmărind vreun film stupid, bun de spălat creierul. Probabil e o idee mai bună de a-ți petrece ziua de naștere decât să te implici într-o relație confuză, încuviință Anna luându-și mobilul și vârându-l în geantă. Deși n-ar trebui să dai înapoi dacă apare ocazia. Vântul șuiera printre clădirile înalte ale Centrului de Servicii Financiare când ieșiră din bar, și amândouă începură să tremure de frig în timp ce se îndreptau spre gară. Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
În mod clar, mă descurc mai bine în carieră decât în viață, observă Darcey sec. Lucru ciudat, pentru că nu la asta mă așteptam. —Ei, hai că o să te pui tu pe picioare, o liniști Anna. Întotdeauna e așa. Darcey își vârî invitația înapoi în geantă. — Absolut, zise, iar glasul ei își reluă tonul firesc. Acum că am terminat cu asta, spune-mi, cum stai? Trebuie să-ți pui treburile în ordine pentru conferința din Edinburgh. Ai grijă să le arăți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu știu de trecutul nostru împreună. Interesant că a omis să menționeze acest fapt. Strănută brusc și sări în picioare. Luă geanta de pe jos și scoase din ea un șervețel. Odată cu acesta, alunecă afară și invitația. O luă și o vârî în sertar. Se gândi că poate nu ar trebui să o tot care de colo-colo ca pe o bombă cu ceas. Pe ecranul calculatorului apăru un mesaj. Poți să vii până la mine în birou? era mesajul lui Neil. Degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmă poate va fi nevoită să se retragă. Lucru care s-ar putea să bucure pe toată lumea. N-avea nici un sens să se mai gândească la asta. Și nici nu se simțea în stare să despacheteze. Închise valiza și o vârî sub pat. Despachetatul putea să mai aștepte. Și spălatul mai putea aștepta. Avea să-și facă o cană de ceai. Și în sfârșit avea să doarmă acasă. Capitolul 26tc " Capitolul 26" A șa cum se aștepta Darcey, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se mutase aici. Și deși nuanțele pastelate erau odihnitoare pentru ochi, poate că era timpul să condimenteze puțin apartamentul adăugând mai multă culoare. Violet, de exemplu. Ca pantofii mei din Singapore. Intră în dormitor și îi scoase din dulap. Își vârî picioarele în ei cu grijă. Piciorul aproape că nu mai era umflat deloc, iar pantofii îi veneau de minune. Poate că o să mai fie un eveniment pe viitor la care o să-i pot purta. Sau poate că o să-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
i-am spus nimic lui Dagmarr, dar bănuiesc că pleacă În Spania... — ... și la război. — Și la război, da. Mussolini l-a ajutat pe Franco, așa că Hitler n-o să rateze distracția, nu? Nu va fi fericit până când n-o să ne vâre Într-un alt război nenorocit. După asta am mai băut ceva și mai târziu m-am trezit dansând cu o angajată drăguță de la magazinul Grundfeld’s, care se ocupa de aprovizionarea raionului de ciorapi de damă. O chema Carola și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
omorâtă. Făcu o pauză, pentru un efect dramatic: clienții o fac adesea, dar de astă dată, efectul chiar era unul reușit. — Omorâtă, am repetat, abia articulând sunetele. — Omorâtă. Se trase de una dintre urechile-i clăpăuge, elefantine, Înainte de a-și vârî mâinile noduroase În buzunarele costumului său fără formă de culoare bleumarin. N-am putut să nu observ că manșetele cămășii sale erau tocite și murdare. Nu mai Întâlnisem până atunci un magnat al oțelului (auzisem de Hermann Six; era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care bărbat nu are, uneori, altă părere decât ginerele său? Puse vătraiul jos. Eu am rămas tăcut vreun minut. În cele din urmă, spuse: În legătură cu investigația dumitale, aș prefera să-ți limitezi acțiunile la găsirea bijuteriilor. Nu vreau să-ți vâri nasul În treburile familiei mele. Îți voi plăti onorariul, oricare ar fi acesta... — 70 de mărci pe zi, plus cheltuielile aferente, am mințit eu, sperând că Schemm nu verificase acest aspect. — Mai mult, companiile de asigurări Germania Life Assurance și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
buzunare la o paradă mare de pe Unter den Linden. Se ridică și merse În bucătărioara din spatele biroului, de unde se Întoarse cu un pachet de Persil. — Mersi, i-am zis, dar Îmi trimit lucrurile la curățătorie. — Nu, nu, nu, făcu el, vârându-și mâna În detergent. Am ascuns-o aici de vizitatorii nepoftiți. Așa, uite-o. Scoase din pachet un obiect mic, plat, argintiu, pe care-l lustrui de rever Înainte de a mi-l pune În palmă. Era un disc oval cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Scuză-mă, spuse Stock. Păi, cam asta e tot, de fapt. Dar În mod normal Gestapoul nu face astfel de chestii, nu? — Nu se poate spune ce anume este considerat normal pe Prinz Albrecht Strasse. Poate că tipul și-a vârât nasul unde nu-i fierbea oala. Iar ei poate că au vrut să facă, astfel, ceva poetic. M-am șters la gură și am pus niște mărunțiș pe masă, pe care Stock Îl luă fără ca măcar să se obosească să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fel de acid, dar cel mai probabil hidroclorhidric sau sulfuric. — Ca și cum cineva nu ar fi vrut să afli cine e. — Întocmai. Îți atrag atenția că asta nu a mascat cauza morții. Avea un tac de biliard rupt care-i fusese vârât cu forță pe una din nări. I-a perforat creierul, omorându-l pe loc. Nu e o modalitate foarte obișnuită de a ucide pe cineva; Într-adevăr, În experiența mea, acest caz e unic. Totuși, Înveți să nu mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
așa fel Încât să te usture la buzunar când ai menționat cât a costat halatul ăla. — Nu chiar, i-am răspuns. A costat aproape o sută. — Isuse, rămase Stahlecker fără grai. Tesmer are dreptate. Chiar câștigi prea mulți bani. Își vârî adânc mâinile În buzunare și mă privi drept În față: — Vrei să-mi spui ce s-a Întâmplat cu adevărat aici? — Altă dată, Bruno. În cea mai mare parte, am spus adevărul. — Exceptând un detaliu-două. — Da. Ascultă, am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
en cabochon excepțional de frumos, Îmi zise el, Întrebându-mă: Vă place? — Roșu nu e culoarea mea. Nu mi se potrivește cu părul. Râse și puse la loc rubinul pe o bucată de catifea pe care apoi o Împături și vârî pachețelul astfel obținut În seif. M-am așezat Într-un fotoliu mare din fața biroului său. — Sunt În căutarea unui colier cu diamante, i-am zis. Se așeză În fața mea: — Păi, Herr Gunther, eu sunt expert recunoscut În diamante. Clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Himmler, hmm? — Exact. Iar fostul lui șef privește cu ochi și mai puțin buni uciderea oamenilor săi decât corupția, așa că acum câteva zile Reichskriminaldirektor numește o echipă specială să facă o anchetă. E un detașament impresionant: Gohrmann, Schild, Jost, Dietz. Vâră-ți nasul În povestea asta și o să reziști mai puțin decât un geam de sinagogă. — Au vreun fir? — Singurul lucru pe care l-am auzit e că ar căuta o fată. Se pare că Pfarr ar fi avut o amantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Greis, care locuia pe Derfflingerstrasse. Mi l-am amintit pe Weizmann, cămătarul, spunând ceva În legătură cu faptul că Hermann Grasu’ ar avea un agent care uneori cumpără pentru el pietre prețioase, așa că mi-am notat adresa lui Von Greis și am vârât-o În buzunar. Nici dulapul cu dosare nu era Încuiat, dar nici acolo n-am avut noroc: o mulțime de cataloage cu pietre prețioase și semiprețioase, o măsuță pentru zbor de la Lufthansa, o grămadă de hârțogăraie care avea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să vomit, atât de puternic era mirosul de putrefacție. M-am tras Înapoi clătinându-mă. Era ceva ce puțea În puțul liftului și nu era vorba de un mic dejun târziu. Acoperindu-mi nasul și gura cu batista, mi-am vârât din nou capul În puț. Uitându-mă În jos, am văzut că liftul Însuși era blocat Între etaje. Privind În sus, am observat că la una dintre frânghiile care susțineau liftul fusese pusă o bucată de lemn acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cap: — Tillessen e mort, i-am explicat. Von Greis a fost omorât În bătaie cu un tac rupt de biliard. Acum câteva zile, la morga poliției, am văzut ce s-a Întâmplat cu cealaltă jumătate a tacului ăluia. A fost vârât adânc În nasul lui Tillessen, până la creier. Inge făcu o grimasă care-i trăda disconfortul psihic: — Da’ de unde știi că era Tillessen? — Nu știu sigur, am recunoscut eu. Dar știu că Mutschmann se ascunde și că Tillessen a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]