2,982 matches
-
mi se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de mine acum drept o distanță mai întinsă decât
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur și urmărește pe poet cu chemarea lui dureroasă: hau-hau. Dimpotrivă în momente euforice, clopotele duminicale își propagă pe cer sonoritatea cu atâta glorie încît Universul întreg pare convertit într-un vârtej de sunete mergând spte soare și amenințând să se prefacă într-o înspăimîntătoare grindină de aramă. În ultimele versuri, această inspirație care își găsește un corespondent în neoromantismul german, maturitatea apare viguroasă. Strofele, tot austere, aride, au o cădere grea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism excesiv, lumea apărîndu-i ca un "vîrtej de forțe iresponsabile". Emil Cioran, kirkegaardian și el, e pe "culmile disperării", urmărit de "obsesiunea îngrozitoare a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează deloc, preocuparea esențială fiindu-i de a se mântui. Salvarea o găsește în experiența colectivă, cum s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Caragiale scrie: " Noi, ceștia chemați grabnic la viața de Stat prin instaurarea principiului naționalităților, ne găsim astăzi, și firește trebuie să fim mândri de aceasta, ca în situația lui Alexandru Machedon - am zis cam, fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învîrtitori. Firește. Statul tânăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
viața de Stat prin instaurarea principiului naționalităților, ne găsim astăzi, și firește trebuie să fim mândri de aceasta, ca în situația lui Alexandru Machedon - am zis cam, fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învîrtitori. Firește. Statul tânăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Astfel de construcții s-au mai păstrat până astăzi. Sculptura în lemn a avut inițial rosturi exclusiv magice, invocarea soarelui fiind în centrul acestor reprezentări. Varietatea simbolurilor solare implică atât reprezentarea realistă a astrului, cât și forme abstractizate ca rozeta, vârtejul, roata solară, rombul, cercul tăiat în cruce etc. Simbolurile solare sunt asociate frecvent cu elemente din pomul vieții, mai ales în tiparul său elenistic, o consecință a străvechilor noastre legături cu lumea civilizației mediteraneene. Creatorii populari contemporani, cei a căror
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
simbolurile preistorice studiate și în zona noastră de Marija Gimbutas, arheolog american de origine lituaniană. în prim plan se înscrie motivul solar, amintind de divinizarea acestui astru de către indoeuropeni. El este reprezentat în numeroase ipostaze și variante: cerc, roată, rozetă, vârtej, ochi, cruce încadrată în cerc. îl întâlnim pe frontonul caselor, pe mobilierul țărănesc, pe lăzile de zestre, pe tipare de caș, pe furcile de tors, pe vasele de lemn, pe bâtele ciobănești, redat de regulă abstract, rareori naturalist. în legătură cu acest
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
În vechea mitologie arimină, pămîntul era înconjurat nu-mai de ape fiind văzut ca o turtă cu marginile mai ridicate să nu năvălească valurile mării veșnice peste oameni. În mijlocul pămîntului - a ,,turtei” getice - era axul lu-mii, Pomul Vieții, Mărul Roșu sau Vîrtejul de Lumină, concept amintit chiar de pa-palitate pe la anul 1453, fiind simbolizat aici de statueta din mijlocul tăvii care re-prezintă pe Maica Pămîntească ce ține în mîini Vasul Cunoașterii din religia strămoșească. Cele două personaje care stau pe scaune sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Luceafărul”, București 1936; Octavian Goga. Amintiri și contribuții la istoricul revistei „Luceafărul”, partea I: Epoca budapestană, București, 1939; Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București, 1976; Obsesia europeană. Studii politice, îngr. Gelu Voican-Voiculescu, postfață Vasile Secăreș, București, 1996; Din vârtejul războiului, I-III, îngr. și pref. Gelu Voican-Voiculescu, București, 2001. Repere bibliografice: Ion Scurtu, Rătăciri primejdioase, „Sămănătorul”, 1908, 9; I. Radu [Ion Scurtu], Cazul Tăslăuanu, CL, 1908, 6; Aurel C. Popovici, Idei anarhice, „Sămănătorul”, 1908, 19; Octavian Goga, Adevărul, LU
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
o doctrină atât de grea. El era conștient că a descoperit un adevăr profund, greu de sesizat, greu de înțeles, neprețuit, intim, accesibil doar înțelepților. Textele canonice exprimă astfel zbuciumul sufletesc prin care a trecut Buddha: „Omenirea se agită în vârtejul lumii unde își află plăcerea. Va fi greu pentru oameni să înțeleagă legea înlănțuirii cauzelor și a efectelor, să renunțe la samsăra [...] La ce bun să dezvălui oamenilor ceea ce am descoperit cu prețul unor mari eforturi? De ce aș face-o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de animale și păsările nu au scos nici un sunet și până și copacii au încetat să mai foșnească în bătaia vântului. După Trezire, Buddha a intonat faimosul său cânt de victorie: „Căutând pe ziditorul casei, Mi-am urmat cursa în vârtejul nașterilor fără număr, Care nu scapă niciodată de zăgazul morții; Răul, din naștere în naștere se repetă. Posesor al casei, eu te văd. Niciodată tu nu-mi vei mai zidi o casă. Tot scheletul casei este sfărâmat, Acoperișul a zburat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Comicul de caracter * Comicul de nume * Comicul de limbaj * Comicul de situație * Comicul de intenție( râsul îndreaptă moravurile) Crezul artistic caragelian: “Numai când te așezi la masa de scris și vezi hârtia albă înaintea ta,atunci îți dai seama ce vîrtej cumplit îți face mintea în jurul unui subiect.E un chin facerea asta...Talentul e un accident de naș tere,e boală grea...Cere patimă și meșteșug.De aceea artistul nu poate fi un poligraf.Arta cere conștiință;fără un perfect
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și cărturar cunoscut În epocă. 1005 TEODORESCU, Ion Gh.657 1 Dolhești(i) (Mici), 7/9 - 971 Stimate tov. Dimitriu, Mai Întâi vă rog să mă iertați că vă răspund atât de târziu la stimatele Dv. scrisori. Căci luat de vârtejul treburilor gospodărești am neglijat acest răspuns. În al doilea rând, vă rog să veniți oricând la noi, pentru a vă da referințele, de care aveți nevoie, că nu ne stingheriți, ci din contra ne veți face mare plăcere. Noi În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
București mi-a venit vestea că Pleșu a obținut o subvenție de câteva milioane pentru a edita Dicționarul. Trebuia să vin acolo, să punem la punct o strategie de lucru. Colaboratorii mei erau cam risipiți, cam sceptici, prinși - cei mai mulți - În vârtejul politicii și chiverniselii. Eu nu aveam nici măcar banii necesari unei călătorii. Am solicitat să mi se cumpere un bilet Frankfurt - București și retur, ca avans din onorariul ce aveam să-l iau pentru carte (mi se promiseseră chiar „despăgubiri” pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de aceea măsura mea este toleranța și iubirea... am trăit cu mine Însumi, fără să-i spun
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
omenescul din om, nu „supra-om”, nici omul ostaș sau furnică. Omul care este doar atât, și cât de mult totuși, om. Iluminările, catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi În lume. O somație precipitată. Un vârtej magic de fosforescențe. O săgeată În rana unui trandafir de carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care se confruntă și se Înfruntă, aparținându-i chiar și atunci, mai ales atunci, când o supune viforosului său asalt interogativ. * După
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi putut Întâmpla. Să mor; să fiu condamnat; să devin un câine, și eu; să fiu locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că am scăpat de la un foc, de la cutremur, din valurile oceanului, din vârtej... Parcă nu mai văzusem oameni de nu știu când. Mă trezeam din coșmar; scăpam din infern... Unde nu e patria naționalistă, numai acolo este bine.” Opera sa, interzisă, apoi, În perioada stalinistă, a beneficiat de o scurtă recuperare, În intervalul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Panait Istrati, nu se rezolvase prin Încetățenirea În patria limbii sale, Germania. Scriitorul de marcă al literaturii germane din România primelor decenii postbelice trecea, mai curând, printr-o reinițiere dureroasă În propria fisură. Pendularea Între trecutul estic, turmentat de toate vârtejurile Istoriei, și pragmatismul prezentului nu asigură un domiciliu confortabil spiritului său Însetat de pasiune. Continua să scrie, să traducă și să citească, și continua să fie acaparat de nedreptățile de demult și de azi, din preajmă și de departe, dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gri, noii misiți ai tenebrelor nu forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste victime și peste călăi. „Omul catastrofei nu are destin... statul, dictatura, numește-l cum vrei, Îl prinde cu forța de sucțiune a unui vârtej... și haosul, ca un gheizer torid, izbucnește În el... și de aici Înainte haosul devine domiciliul său”, va afirma B. O reformulare a avertismentului biblic: „ferește-te să te recunoști pe tine Însuți”. * Auschwitzul a fost culminarea firească a Istoriei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și care leagă câteva secțiuni ale orașului. Aici am reușit cât de cât să estimez calitatea zidului, deși poarta de est - după cum îmi spusese de fapt Paznicul - e cimentată bine și nu se poate trece prin ea. Râul coboară în vârtejuri de pe coama de est, trece pe sub zid, apare iar la poarta de est și o ia spre vest, prin mijlocul orașului, pe sub trei poduri: podul de est, podul vechi, podul de vest. Podul vechi nu este doar cel mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
punct de cotitură al râului. Acesta o ia brusc spre sud, mergând puțin înapoi spre est. În dreptul dealului de sud, trece printr-un defileu. Ciudat, dar râul nu iese pe sub zid în partea de sud. Acolo formează un fel de vârtej și e înghițit imediat de o cavitate calcaroasă. După spusele Colonelului, întinderea aceea calcaroasă are și ea rolul de a capta numeroasele izvoare de apă. Bineînțeles, serile îmi văd de cititul viselor. Fix la ora șase deschid ușa bibliotecii, cinez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când o să renunți tu la slujba asta, va trebui să părăsesc și eu biblioteca. N-am înțeles mare lucru, deși mi se părea logic ce-mi spunea. Ne-am rezemat de perete și am privit rafturile cu cranii. — Ai văzut vârtejul din sud? am întrebat-o. — Da, demult. Am ajuns acolo o dată. M-a dus mama. Lumea nu se prea duce, dar mama era altfel decât ceilalți. De ce mă întrebi? — Mă intrigă pur și simplu. — E periculos. Nu te apropia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din sud? am întrebat-o. — Da, demult. Am ajuns acolo o dată. M-a dus mama. Lumea nu se prea duce, dar mama era altfel decât ceilalți. De ce mă întrebi? — Mă intrigă pur și simplu. — E periculos. Nu te apropia de vârtej! Chiar dacă ajungi la el, n-ai ce vedea. De ce vrei să mergi acolo? Vreau să știu totul despre orașul în care stau. Dacă nu vrei să vii cu mine, mă duc singur. M-a privit o vreme și-a oftat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]