6,856 matches
-
Constant Edgar Müller, alături de care va întreprinde călătorii în Europa și America de Sud. O replică ficțională a acestor avataruri pare a fi romanul La Tunique verte (1924), semnat Alice Orient. Începând cu acest an, existența scriitoarei se dizolvă în mister. Vești vagi vorbesc despre moartea ei, în Elveția, în 1933, bolnavă de ftizie sau de nervi. Versurile din volumul Viorele sunt, în mod evident, tributare unor influențe de lectură. Se recunosc tipare și cadențe coșbuciene, multiple ecouri din Eminescu, dar, oricât de
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
lumi invadate de nefericire. C. nu fructifică implicațiile meditative uneori prezente. El arată preferință formulei de baladă sau de basm, amintind fie de M.Eminescu, fie de unii lirici germani (Heine, Lenau, din care a și tradus, Schiller), cu o vagă înclinație romantică spre mister și atmosfera de fatalitate. Este deservit de sărăcia expresiei, adesea vetust metaforică, de improvizația parcă de album. Substanța mai densă, socială, a poeziilor La țară, Îndoiala și Doina îl apropie de O. Goga. SCRIERI: Rândunel, București
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
importantă în activitatea de kinetoterapie, deoarece prezența durerii poate perturba finalizarea planului terapeutic propus. În funcție de reacțiile individuale la durere, se disting două categorii de pacienți: a) hipoexcitabili, la care „leziunea depășește iritația”, ceea ce face ca manifestările clinice să fie fruste, vagi sau înșelătoare; b) hiperexcitabili, la care suferința este superioară leziunii, astfel că valoarea diagnostică și prognostică a durerii nu prezintă elemente de certitudine. Nu există paralelism între suferința fizică (durerea) provocată de o boală și gravitatea ei. Durerea vie provoacă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
secretele tuturor, a fost desclificat postum, așa că lumea a Început să vorbească despre „iubitele Sourmelinei“. Un secret ținut, cu alte cuvinte, doar În sensul cel mai larg, așa că acum - când mă pregătesc să trădez eu Însumi secretul - simt doar o vagă remușcare filială. Secretul Sourmelinei (În varianta mătușii Zo): ― Lina era una din femeile de la care și-a primit numele insula cu pricina. Pe când era fată, În horeo, Sourmelina fusese prinsă În circumstanțe compromițătoare cu o seamă de prietene. ― Nu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
MEA, CA ȘI SÎNGELE REGAL CARE-MI CURGE PRIN VENE, M-AR FI PUTUT FACE SĂ CAUT O POZIȚIE DE LIDER. DAR MI-AM AUZIT UNCHIUL PLÎNGÎND, FRAȚILOR. MI-AM AUZIT UNCHIUL DIN AMERICA PLÎNGÎND. Acum reușea să detecteze un vag accent. Așteptă să audă mai mult, dar nu urmă decât tăcerea. Un miros de sobă o lovi În față. Se aplecă mai jos, ascultând. Dar următoarea voce pe care o auzi era a surorii Wanda, pe culoar. ― Iu-huu! Des! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
costumelor de cabaret purtate de femei În Las Vegas. Tessie Își alegea haine decente. La O’Toole Își repara fustele de lână și Își spăla de mână cămășile, curăța puloverele de scame și lustruia pantofii bonți de piele. Dar izul vag de magazin de chilipiruri nu-i ieșea niciodată de-a binelea din haine. (Și de mine avea să se prindă mai târziu, când mi-am luat lumea-n cap.) Mirosul se combina cu lipsa tatălui și cu sărăcia copilăriei. Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de veghe nu mai conținea petrol, ci era un bec electric. Timp de trei zile n-am primit nici o veste de la Milton. Când Tessie se Întorcea din călătoriile ei până la parter, Începusem să detectez, pe lângă dârele de lacrimi de pe obraji, vagi urme de vinovăție. Întotdeauna moartea Îi face pe oameni practici. Așa că În timp ce se afla la parter, căutând hrană, Tessie scotocise și prin biroul lui Milton. Citise clauzele poliței sale de asigurare de viață. Verificase soldul contului lor de pensie. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
implicat În asta. Poate că așa se explicau nu numai coșurile, ci și celălalt lucru pe care Îl observasem În ultima vreme la fratele meu. La puțină vreme după ce Desdemona s-a retras la pat, Începusem să observ, În felul vag și abscons În care o soră Își urmărește fratele, o preocupare nouă, solitară, a Capitolului Unsprezece. Era vorba de o activitate perceptibilă care se desfășura după ușa - Încuiată - de la baie. De o anumită Încordare În răspunsul. „Imediat!“ când băteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
candidat, bărbatul care avea să devină primul primar afro-american al orașului: Coleman A. Young. Iar eu am Împlinit doisprezece ani. Cu câteva luni mai devreme, În prima zi a clasei a șasea, Carol Horning intrase În clasă cu un zâmbet vag, dar inconfundabil, trădând mulțumirea de sine. Sub acest zâmbet, parcă expuși, pe un raft cu trofee, erau sânii cei noi pe care Îi căpătase peste vară. Nu era singura. În lunile trecute destul de multe dintre colegele mele de școală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hallo, strigau. Hallo. Hallo. Și atunci era toamnă, toamna lui 1973. Mai aveam doar câteva luni până să Împlinesc paisprezece ani. Într-o duminică, după slujba de la biserică, Sophie Sassoon mi-a șoptit În ureche: ― Puiule! Îți apare o idee vagă de tot de mustață. Spune-i mamei să te aducă la salon. O să o rezolv eu. O mustață? Era adevărat? Ca domnișoara Drexel? M-am repezit la baie ca să văd. Doamna Tsilouras Își dădea cu ruj pe buze, dar, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din oraș ai cărei părinți aveau un cap de duș cu masaj. Adăugam datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cea mai bună perioadă a preoției lui. În acel sătuc din Pelopones supraviețuiau vechile superstiții. Oamenii Încă mai credeau În deochi. Nimeni nu-l compătimea că era preot, pe când, mai târziu, În America, enoriașii săi Îl tratau Întotdeauna cu o vagă, dar inconfundabilă condescendență, ca pe un nebun ale cărui iluzii trebuiau tratate cu Înțelegere. Flagelul umilinței de a fi preot Într-o economie de piață nu-l atinsese pe părintele Mike câtă vreme fusese În Grecia. În Grecia a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am reușit s-o simt: Încântarea proaspătă pe care ți-o dădea nordul Michiganului. O vagă răcoare În aer chiar și În august. Ceva aproape rusesc. Cerul indigo de deasupra golfului negru. Mirosul de cedru și pin. La marginea pădurii Obiectul se opri. ― O să fie ud? Întrebă ea. Am teniși de pânză În picioare. ― Hai, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse Jerome. Se ridică În picioare ca să ia de la ea țigara cu marijuana. Fumă pe jumătate ridicat, apoi se Întoarse și mi-o Întinse mie. M-am uitat la țigară. Un capăt ardea; celălalt era turtit și ud. Aveam o vagă idee că toate acestea făceau parte din planul băieților: pădurea, cabana, paturile de campanie, drogurile, schimbul de salivă. Iată o Întrebare la care Încă n-am răspuns: deslușeam trucurile masculine pentru că eram destinată, la rândul meu, să pun la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vară mersese până la capăt. Era zâmbetul unui tip care de-abia aștepta să le spună prietenilor. Cititorule, crede-mă dacă-ți dă mâna: nu observase nimic. PUȘCA DE PE PERETE Când m-am trezit, eram Înapoi În casă. Aveam niște amintiri vagi despre cum ajunsesem acolo, cum mă târâsem Înapoi prin mocirlă. Salopeta era Încă pe mine. Între picioare aveam o senzație fierbinte și spongioasă. Obiectul se dăduse deja jos din pat sau dormise În altă parte. Am Întins mâna și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La Început părinții mei refuzaseră să creadă afirmațiile nebunești ale medicului de la camera de gardă referitoare la anatomia mea. Diagnosticul, redat la telefon unui Milton complet dezorientat și apoi expurgat de către acesta În favoarea lui Tessie, se reducea la o Îngrijorare vagă În legătură cu tractul meu urinar, Împreună cu o posibilă deficiență hormonală. Doctorul din Petoskey nu făcuse un cariotip. Treaba lui a fost să-mi trateze comoția și contuziile și, când a terminat cu asta, mi-a dat drumul. Părinții mei voiau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
corp trăsnet. Pe vremuri un copil ferit, dintr-o familie prezbiteriană retrasă, Luce se emancipase, se eliberase de antisexualism. ― Are niște țâțe incredibile, spuse el. Îți plac țâțele ei? Te excită? ― Nu. ― Te excită mătărânga tipului? Am dat din cap vag, sperând că se termină. Dar a mai durat ceva vreme. Annie mai avea și alte pizza de livrat. Luce a vrut să mă uit la fiecare dintre ele. Uneori aducea și alți doctori să mă vadă. O dezvăluire tipică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se întâmplă acum topește gratiile închisorii mele. Simt asta. Sunt bucuros, căci pot simți un sentiment de libertate care mi-a fost luat de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său gust. Deși trebuie să fiu exaltat de ceea ce se întâmplă, căci eu beneficiez de pe urma acestor evenimente, sunt mai înspăimântat decât am fost vreodată în viața mea. Sunt îngrozit de ceea ce se desfășoară sub ochii mei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se afla la capătul unei mese ovale de culoare albă. De jur împrejurul ei se aflau scaune, de asemenea de culoare albă. Cam treizeci, patruzeci de elevi stăteau mirați și tăcuți în jurul mesei. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Aveam o vagă certitudine în ceea ce privea scopul acestei întruniri. Pe măsură ce înaintam spre scaunul din fața mea, pașii mei creau ecouri din ce în ce mai îndrăznețe printre oamenii încremeniți. În urma mea venea Velail, iar în spatele lui intrau în cancelarie cei de care am fost însoțiți. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Au cercetat fără tragere de inimă și au ocolit o cameră, se pare. De ce i-ai convocat aici pe ei? l-am întrebat îndreptându-mi mâna dreaptă spre cei de pe scaune. Dar eu nu am convocat pe nimeni. Aveam o vagă bănuială că mă minte. Nu numai datorită faptului că ceea ce am aflat de la cei din încăpere se bătea cap în cap cu ceea ce îmi spunea el, sau că minciuna i se citea pe față, dar ceva din persoana sa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cavaleresc. Ești o scumpă, Mar, răspunse cu o voce dulceagă Mari. Mulțumesc. Plăcerea-i de partea mea, zise Mar urmând-o pe Mari și închizând ușa în urma lor. Și de partea mea în aceeași măsură, spuse Maritsu cu un zâmbet vag. Salut, Corvium! ziseră amândouă în același timp. Luăm un loc? Pe oricare îl vreți voi. Mulțumim. Se duseseră pe aceeași parte cu Velail, partea dreaptă, și se așezară numai după o scurtă dispută al cărei scop era să stabilească care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat cu o aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei, care erau întinse în direcția mea. M-am lăsat îmbrățișat, îmbrățișând-o la rândul meu, și, ajuns în pat, m-am întins pentru a mă odihni. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O senzație de resemnare și de mâhnire mă umplu atunci. Aproape îmi venea să plâng... Gândurile mi s-au îndreptat apoi spre Vladimir. Încercam să-l văd, să-l aud, să știu unde e, ce face... Doar tăcere și o vagă senzație de izolare. Mă simțeam undeva sus, departe de lume, așteptând ceva sau pe cineva. M-am dat jos din pat lăsând-o pe Ana, cu mâinile sale fine și reci, să îmbrățișeze o amintire a cuiva care a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]