27,085 matches
-
o bărcuță când e hulă pe mare și pierzi sensul mișcării, nemaiștiind nici de unde vii și nici unde te duci. Întocmai așa fusese pe feribotul cu care venise În țara asta, spre noul lui cămin. Ambarcațiunea lor se legăna pe valuri și nu Înainta, iar noua lui mamă zicea Întruna: Nu te speria, nu mai e mult, nu mai suntem departe. Dar când privea dincolo de bord, nu zărea nici pământul părăsit, nici țărmul unde voiau să ajungă, iar În afară de abureala neguroasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de ce. Nu s-a Îndepărtat, și-a lăsat Însă capul pe umărul lui. Nu sunt fratele tău, a zis el. Nu spune asta, Johan. Un roi de licurici s a ridicat pe malul celălalt și s-a răsucit ca un val care tinde spre vreun țărm nevăzut și de neatins, un val dintr-un vis unde totul e mohorât și tăcut. E minunat, a zis Farah. El și-a Înclinat capul, dar era Întuneric și nu și-a dat seama dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
umărul lui. Nu sunt fratele tău, a zis el. Nu spune asta, Johan. Un roi de licurici s a ridicat pe malul celălalt și s-a răsucit ca un val care tinde spre vreun țărm nevăzut și de neatins, un val dintr-un vis unde totul e mohorât și tăcut. E minunat, a zis Farah. El și-a Înclinat capul, dar era Întuneric și nu și-a dat seama dacă ea Îl văzuse. Acum te duc acasă, Farah, i-a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa-i? A tatălui ei, da. Cum Îi e băiatului? Cred că-i În regulă. — L-am găsit, Margaret, a zis Bill cu vocea scăzută, aproape În șoaptă. L-am găsit. Margaret a simțit o strângere de inimă și un val de sânge În tâmple. De fapt, fata l-a găsit, a zis Bill, purtând tașca lui Adam În casă. Hai acum, trebuie să ne grăbim! Adam a luat-o la fugă pe scări Înaintea lor. S-a grăbit să ajungă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dormim. — știu. De-asta ar fi trebuit să rămâi În pat. — N-am putut să dorm. Sunt Îngrijorat. Pentru ziua de mâine. Johan nu i-a răspuns. Adam n-auzea decât briza mării care se cam Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea mâna ca să-l ghideze și să se asigure că n-o să cadă. Nu-i plăcea când Adam cădea. Dar marea era aproape, simțeau prospețimea brizei, iar vuietul valurilor creștea pe măsură ce urcau panta. Nici măcar când alunecau nu țineau seamă de ascuțișul pietrelor de sub tălpi. — Acolo, Adam, a zis Johan când au ajuns În vârful movilei. Acolo e! Adam s-a așezat pe un bolovan plat aflat alături. Abia mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un bolovan plat aflat alături. Abia mai respira după atâta urcuș și i-a trebuit ceva timp să i se obișnuiască privirea cu ce avea În față, o nesfârșită Întindere de Întuneric presărată ici-colo de stropi de lumină pe crestele valurilor. Nici culoarea mării n-o bănuia, un negru de cerneală, precum cerul nopții. și nici orizontul nu se vedea. Johan și-a petrecut un braț pe după umerii lui Adam. — Am reușit. Mereu am zis că Într-o zi o să vedem
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei. Cămășile fuseseră proaspăt spălate, acum erau pline de noroi. — Oprește-te, a strigat Adam cât l-au ținut puterile. Nu mă părăsi, Johan! Johan s-a Întors fără grabă. Era Întuneric și Adam nu-i vedea fața prea bine. Valurile Îi ajunseseră până la genunchi și era cât pe-aci să-și piardă echilibrul. — Pleacă, Adam! Ți-am spus, nu trebuie să te ții după mine. Glasul Îi era liniștit, Însă Adam a știut că numai liniștit nu era. Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Johan. N-o să poată niciodată să-l ajungă din urmă. Asta a Înțeles acum. Fratele lui voia să plece de lângă el, iar el nu era În stare să facă nimic. — Mi-ai spus că n-o să mă părăsești niciodată, Johan. Valurile Îi clipoceau blând până la mijoc și cămașa i se udase și era rece. S-a frecat la ochi, care l-au usturat din pricina apei sărate. Avusese dreptate să se teamă de mare. Nu dorea câtuși de puțin să fie unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală, avea o greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș și am citit cu glas tare, pentru mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma valurilor și mă înălțam dincolo de obișnuit. Am plecat atât de sigură pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte, Nik, am avut un succes real când a fost inspecția de grad. În tot cazul, poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote mai înfocate o întâmpinară. Gata, Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se fi interesat de sora ei, nici măcar atunci când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hai de-l urmărește cât volum de muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mizerabilă, țeapăn, ce, te joci cu inima omului...Își imagină scena morții, se înduioșă și mai și, gata, gata să dea în lacrimi. Am nervii slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu. Ați plecat? Da, gata, răspunse el gutural și ieși cu un nod în grumaz. O veni ea ziua când tovarășii șefi o să fie trași la răspundere. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele de la Casa de Cultură unde era directoare, avea acolo un puști, Ionuț care se dovedea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită de un val de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau lacrimi de fericire. Ce-ți veni? I-a reproșat tatăl. Tu plângi? Acum? Părinții i-au condus până la poartă în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul. La masa de lectură cele două tinere răsfoiau revistele, prea pline de lumea lor ca să mai observe și altceva. Carmina simți cum o mână fierbinte, lunecoasă i se răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reprobabile, la urma urmei. Nu cred că sunt simple manifestări, mă tem că e o stare de spirit mai generală și asta te face să te simți un intrus. Aveți dreptate, cred că a început să ne ia prea repede valul. Nu mai avem timp să ne ocupăm de pulsul nostru sufletesc. Suntem prea solicitați de realitățile noastre pur palpabile. Se despărți de Adrian Pascu într-un loc strategic. Îi spuse câteva cuvinte despre bătrâna de la etajul unu, pândarul blocului. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecate, puțin încruntat, exact ca un elev prins cu cine știe ce șotie. Printre firele de păr rărite se vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu mi-am dat seama. Nu e chiar o tragedie, încercă ea să-l tempereze, jenată de purtarea lui. Trebuia să vă spun, aste e, mai ies cine știe ce complicații din astea ideologice și ne trezim cu anchete pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cineva în cameră, vreo zvârlugă care se va arăta foarte interesată de programul meu, ca să știe între ce ore camera va rămâne liberă. M-am îndreptat cu destulă nemulțumire către plajă. Nu m-am apropiat prea mult de mare. Valurile aruncau prea mulți curenți reci. Cu o zi înainte stătusem lângă apă, crezusem că zgomotul ei grav, uniform îl va înăbuși pe cel din interiorul meu, dar nu am realizat nimic, m-am ales doar cu un ochi puțin înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fi creat ceva peren. Al impactului pe care-l ai asupra altor oameni. Da, dar cel mai adesea nu știm care va fi impactul. Cand scrii un roman, e ca si cum ai pune un mesaj într-o sticlă aruncată pe valurile mării, în mareea care o va purta în larg, fără să știi pe ce țărm o să fie aruncat sau cum va fi interpretat. Apropo, chestia asta cu sticlele chiar am făcut-o, adaugă el. — Ce părere aveți despre cronici? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]