3,215 matches
-
mi-am pus-o atunci, a fost: “Cine și când le-a adus?”. Asta ar însemna că mișcările mele sunt supravegheate pas cu pas și că Zâna a riscat foarte mult așteptându-mă atunci în cameră. “Înseamnă că gândul de veghe are dreptate în cele ce îmi spune... Și mai am încă atâtea de tălmăcit cu bătrânul!” Cu roiul de întrebări zumzăind în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întoarce acasă ai să vorbești de unul singur. Prin cap au să-ți mișune ca furnicile numai voievozi, egumeni și călugări, peste care se întinde pulpana larg desfăcută a <patrierșiei> de la locurile sfinte” - m-a înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar, cum se vede treaba, asta-i bucurie în mână străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un vânticel subțire, care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mâna pe clanța ușii... “Dacă ar ști bătrânul care-i pricina adevărată de ai început să arăți ca unul care mănâncă odată în zi și atunci mâncare de post, nu știu ce ți-ar face” - m-a luat la vale gândul de veghe. “Nu-i frumos din partea ta, nepricopsitule, să te bucuri de răul altuia”. “Nu e nici o bucurie să-ți știi prietenul la necaz. Și apoi, lasă-mă să te întreb: ce necaz e acela să fii îndrăgostit, amice?” “Nu numai că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
al meu. Cum să fiu eu invidios, când abia aștept să ți se împlinească dorința ta cea mai arzătoare?” “Și care ar fi aceea, încurcă lume ce ești?!” “S-o ai pe Zâna lângă tine!” - mi-a răspuns gândul de veghe, chicotind cu satisfacție. La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
rotunzi mă fixau cu insistență. După un timp, și-a văzut de drum. “Drum bun, cumătră!” - i-am spus în gând. “Se vede treaba că pe aceste locuri nu s-au auzit niciodată focuri de pușcă” - a intervenit gândul de veghe. “Da’ ce gândești, amice, că pe la această mănăstire a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a mă așeza la treabă. O mulțime de pene, însă, și alte semne arătau că vulpea s-a ospătat în lege pe acel loc. Amuzat, mă întrebam: cotețul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu susurul lui abia ghicit. Oarecum abătut, m-am așezat în locul meu, ales de multă vreme. “Dacă îmi spui de ce ești bosumflat, te las în pace. Dacă nu... Cu mine ai a face, amice” - și-a anunțat prezența gândul de veghe. “Mă întrebam eu ce-mi lipsește și uite că am aflat. Un băgăreț ca tine, cumetre”. “Mă întreb și eu. De... Ca omul. Când ai să pricepi că aici te afli într-o mănăstire și nu la <tractir>?”. “Dacă am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prăștina. Așa că prefer să tac”. “Gura păcătosului adevăr grăiește. Răspunsul tău m-a liniștit. Începi și tu să pricepi cum stau lucrurile. Mai ai vreme, vere. Până la adânci bătrâneți, ai să vezi dincotro bate vântul”... Cu aceste vorbe, gândul de veghe și-a încheiat turuiala. Între timp, se înserase de-a binelea. Și de altfel începuse a se adeveri din nou zicala care spune că goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul. Drept urmare, m-am ghilosit cu grabă și, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de alte gânduri. “Nu-ți frământa mintea cum să pătrunzi în gândurile bătrânului, fiindcă nu ai nici o șansă. Mintea unui călugăr poate avea multe ascunzișuri, pe care noi, muritorii de rând, nu le putem pătrunde” - m-a atenționat gândul de veghe. Am rămas ca omul care n-are nici o speranță de ajutor. “Ce-o fi vrut să afle cu adevărat bătrânul de la mine?” Nu am alta de făcut decât să aștept... Bătrânul s-a ridicat, căutând sprijin în brațul meu întins
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să dispară după un cot al cărării. Nu aveam motive să mă grăbesc, de aceea călcam în dorul lelii... Ajuns pe malul iazului, m-am oploșit în dosul unei tufe de lozii, loc unde soarele avea să-mi stea de veghe tot timpul cât aveam să rămân acolo. Am sfârșit - ultima parte din volumul al zecelea din minunata operă a academicianului istoric Ioan Caproșu “Documente privitoare la Istoria orașului Iași”. În timp ce tocmai mă mândream în sinea mea că am reușit să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ci acea frântură de gând că aleargă spre tine gata să-ți cadă în brațe... Și îi vei simți căldura trupului, îi vei auzi bătăile inimii și te va dogori jarul buzelor ei” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Da’ de când îți dă ție târcoale romantismul?... Ție, un... un Neica Nimeni” - l-am contrat eu. “Iaca că am călcat și eu într-o urmă de poet. Adevărul e că ai scăpat de tortura dorului nebun de Zâna”. “De fapt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
știi de ce? Așa-i că nici pe departe nu-ți trece prin scăfârlie? Fiindcă astăzi - sper doar - să închei discuțiile cu bătrânul și...” “Dă, Doamne să fie așa cum îmi spune inima asta păcătoasă, amice!” - și-a încheiat prelegerea gândul de veghe. “Să te audă Cel din Înalturi” - am răspuns eu, cu suflet tremurat... ― Scoală, conașule! Scoală, că părintele te așteaptă! - am auzit șoapta Sevastiței... M-am ridicat cu ochii cârpiți de somn. Am privit la ceas. Erau trecute câteva minute peste
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
O fi având și el... moștenitori. Mai știi pe ce cărări l-o fi purtat valurile vieții de monah? Dar să mergem mai departe. “Mai știu eu pe unul care a călcat peste pragul pravilei” - mi-a șoptit gândul de veghe. “Ține-ți gura, mehenghi înrăit ce ești!” - i-am tăiat eu cheful de vorbă. Bătrânul a băgat de seamă că nu prea sunt prezent și a întrebat: ― Ce ți-a distras atenția, fiule? Cum văd, nu prea ești de față
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am lacrimi să te plâng. Chiar ce vei face tu o iarnă întreagă? Roagă-te doar să fie zăpadă și atunci vei scoate skiurii puși la naftalină și pe aici ți-i drumul!” - m-a luat la vale gândul de veghe. “Poate că îi fi auzit și tu, gură spartă ce ești, de zicala care spune că un necaz nu vine niciodată singur. Dacă n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de piatră, prietene. Apoi, nu cred că ți-a trecut măcar prin minte că ai putea sta lângă iubita ta aici, în chilie mănăstirească. Așa ceva nu se va întâmpla de-ai muri de dorul ei!” - m-a “încurajat” gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru urare, dar...” “Eu nu ți-am spus decât ceea ce tu vei simți pe propria-ți piele mintenaș”. După o clipă, bătrânul și cu Sevastița s-au oprit. ― Dragule, să lăsăm fetele să meargă la culcare, iar noi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai mare pentru un... Pentru un părinte nu poate fi decât atunci când își vede copilul așezat la casa lui... Această stare o are Sevastița și... Și cu... și cu cel de lângă tine... Deși în dialogul meu “mut” cu “gândul de veghe” am bănuit acest adevăr, mărturisit acum de bătrân, nu-mi venea totuși a crede ce aud. Am rămas tăcut. În așteptare. Ce așteptam? Nu-mi era clar deloc... Gândul îmi era doar la Zâna, când a căzut întrebarea: ― Când vrei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
componente: țevile, patul și piesa care le unea și le ținea strâns, pe celelalte. Așeză totul, cu mare atenție, sub movila de lemne de foc, pe care-o meșterise cu atâta dichis. Scăpără bricheta. Ațâță focul. Acesta se dezvoltă vertiginos. Veghe, până ce nu mai rămaseră intacte, decât părțile metalice din armă. Răscoli, cu toiagul, să se convingă că se realizase ce-și dorise a se realiza. Din armă, nu mai putea face, nimeni, nimic. Apoi se așeză pe o parte. Cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făcut. Mai întâi, însă, dânsei i-a venit a face dragoste. Cum era însărcinată, în șapte luni, l-a rugat, cu voce de mătase, pe Tinu, s-o lase pe ea deasupra. Asta, spre protecția celui mititel, din camera de veghe. El a fost de acord. Pe urmă, au intrat în cadă, au făcut câte un duș, după care, s-au relaxat, câteva minute, înainte de a se pregăti, pentru treburile programate aseară. Dușul i-a dezmorțit. Le-a prins foarte bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în pericol viața a treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra căreia strălucea o lună imensă, care conferea peisajului un aspect aproape magic. A doua zi, cănd Consiliul se reuni din nou în jurul lui, se întoarse către Miti Matái și-l întreba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei în ascensor. Își plecau atunci capul și șușoteau între ei, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume, și ai fi putut crede că se întâlneau doar ca să vorbească despre ecuații și să-și petreacă noaptea de veghe rezolvând probleme. Ipocriții! Ea era o pisică în călduri, iar el, un armăsar de prăsilă pur sânge... nu o dată simțise dorința să bată în perete și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-am Înfrînt exilul...“ Oare un conducător, un despot luminat, repetînd noaptea În veghea dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere? Ce utopică lume, ciudatele obiceiuri ale cîinilor, ciudatele obiceiuri ale oamenilor, doar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele de găină milițianul Întors cu spatele Împotriva vîntului să-și aprindă țigara laptele răcoros blînd deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul cu care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune de nicăieri, nici o violență care să te trezească, doar dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi acel ceva. Îmi tot imaginam o monedă veche, căzută pe marginea unei poteci năpădite de ierburi, cu o față în sus, la vedere, expusă intemperiilor an după an, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]