2,848 matches
-
descoperirea "idilei" lor, cei doi tineri au fost separați imediat, fără alte parlamentări. Marie a fost trimisă la o mănăstire din Anglia, iar când a ieșit de acolo, a fost măritată în mare grabă. Cât despre Maurice, acesta "a admis verdictul ca fiind îndreptățit și a suportat durerea cu gândul că pe bună dreptate i se impusese această suferință". Asta nu l-a împiedicat să fie copleșit de "amărăciune", de "resentimente" și să se răzbune dovedind o "asprime plină de cruzime
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de România. Al doilea punct, de o gravă importanță atît pentru expresia identității românești cît și pentru imaginea României în concertul european, privește problema evreiască. Recunoașterea independenței depinde de acceptarea normelor impuse de cei Mari. Guvernul român se revoltă împotriva verdictului perceput ca un amestec în treburile interne. Acesta explică faptul că i s-a impus o revoluție, că riscul tulburărilor este mare și că aceste tulburări vor fi asociate cu o mișcare separatistă moldavă. După doi ani de negocieri și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
noastră". În aprilie 1957, tovarăși veniți de la Budapesta pun mîna pe Nagy și pe prietenii lui. Femeile sînt transferate în Transilvania. În această nouă reședință forțată vor afla, din ediția din 17 iunie 1958 a cotidianului ungurilor din Transilvania, Elöre, verdictul în procesul lui Nagy și al complicilor lui: moarte pentru Nagy. Executat, el este aruncat împreună cu colaboratorii săi într-o groapă comună. În 1958, trupele sovietice părăsesc o Românie care plutește spre iluzia unor frumoși ani '60, spre un amestec
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lucruri și ființe, să acționeze în deplină cunoștință de cauză. Trebuie să accepte cu discernămînt opiniile celorlalți doar după ce le va fi examinat, după ce va fi cîntărit imparțial, ca un savant, argumentele pro și contra, fără a se fi supus verdictului autorității sau al numărului. Ne așteptăm așadar ca fiecare să acționeze în mod rațional, îndrumat de inteligența și interesul propriu, atît atunci cînd e singur, cît și atunci cînd se află-n preajma semenilor. Or, experiența demonstrează că lucrurile nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dorim să ajungem. Ea este întoarsă în întregime către realitate, singura care contează în ultimă instanță. De aceea o și punem în întrebare, o discutăm punct cu punct, uneori chiar în mod polemic. Opunem dovezilor, contra-dovezi: experiența decide și dă verdictul. În final, nimic nu e acceptat fără să fi fost demonstrat. Este așadar o gîndire obiectivă. Gîndirea mulțimilor, din contra, va fi automată. Este dominată de asociații stereotipe, de clișee înregistrate în memorie. Ea se slujește de imagini concrete. Fără
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a rămîne singur pe calea pe care el o considera bună... Adesea ați renunțat la propria dumneavoastră atitudine corectă pentru a ajunge la un acord sau la un compromis a cărui valoare ați supraestimat-o". Se știe care a fost verdictul istoriei, care dintre cei doi bărbați a devenit, pentru multă vreme, stăpînul total al uneia dintre cele mai mari țări din lume și al mișcării comuniste în ansamblul ei. Indigența intelectuală, puținul de cultură în ciuda unei adevărate bulimii de cărți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Știm însă că funcționează iar unii vor spune că e mai curînd un lucru bun și asta e de ajuns. Psihologia mulțimilor furnizează un exemplu doar, care nu e deloc singular. III În ceea ce privește teoriile psihologiei mulțimilor contemporanii au emis un verdict aproape unanim: sînt inacceptabile. Nu are nici un rost să acordăm prea multă importanță acestui verdict al unor savanți care nici măcar nu le cunosc sau al unor ideologi care au tot interesul să le ignore. El nu îl va putea înlătura
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și asta e de ajuns. Psihologia mulțimilor furnizează un exemplu doar, care nu e deloc singular. III În ceea ce privește teoriile psihologiei mulțimilor contemporanii au emis un verdict aproape unanim: sînt inacceptabile. Nu are nici un rost să acordăm prea multă importanță acestui verdict al unor savanți care nici măcar nu le cunosc sau al unor ideologi care au tot interesul să le ignore. El nu îl va putea înlătura niciodată pe acela al Istoriei, cel mult l-ar putea disimula. Iată, totuși, ce obiecții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care este vinovăția acestor veterani ai revoluției? La fel natura și formarea tribunalului presupun a-i judeca pe actorii istoriei rămîn obscure. Se subînțelege dintotdeauna că acuzații sînt vinovați nu pentru ce au făcut, ci în ființa lor însăși. Iar verdictul se referă nu la așa-zisele lor delicte, ci la existența însăși și nu poate fi decît radical, ca și cum ar fi judecați de un dumnezeu. Este sentința de moarte. Verdictul nu apare ca adevărat, ci ca necesar. Dacă lor le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru ce au făcut, ci în ființa lor însăși. Iar verdictul se referă nu la așa-zisele lor delicte, ci la existența însăși și nu poate fi decît radical, ca și cum ar fi judecați de un dumnezeu. Este sentința de moarte. Verdictul nu apare ca adevărat, ci ca necesar. Dacă lor le este frică de ceva, este de a nu-și juca bine rolul, de a da pe față ceea ce trebuie tăinuit, de a compromite un partid făurit de ei și de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
te mai poate subjuga într-un mod similar. Ce altceva poate să mai urmeze unei capodopere? Răspunsul, cel puțin în cazul de față, nu poate fi decât unul - o altă capodoperă sau nimic. Nu este cazul să punem la îndoială verdictul dat deja de către critica literară asupra Iubitei locotenentului francez, a treia carte scrisă de Fowles, cronologic vorbind. Deși s-a afirmat uneori că acestui al treilea roman al scriitorului englez îi lipsesc tocmai sarea și piperul primelor două, el rămâne
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cuptor sau un purcel de lapte). Îi plăcea să privească o femeie frumoasă. Își iubea mama teribil și era un camarad de nădejde. Era un șuetist de vocație: nu neapărat că monopoliza discuția, ci, știind să asculte, o puncta. Dădea verdicte de cele mai multe ori, juste. Îi mai plăcea să dea porecle (era foarte mîndru de acest obicei): prietenilor, ori chiar cunoscuților, le adresa un tandru "cioclule!"; iar amicii erau renumiți de el Diavolul tasmanian, Adonis Moraviensis, Golumb, Gogulea, Reazan, Sabuinul, Ursuleana
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Teatrul & revista "Scorpion") un om minunat, mi-a reproșat de vreo trei ori că i-am băgat în cap prostii, cîndva, doamnei Deleanu! Nu cred c-avea dreptate: am vrut să-i dau peste nas, elegant, fiindcă prea vorbea în verdicte, uneori... O altă problemă: ce s-a ales de Teatrul "Giulești"? Era, după refacere, cea mai modernă sală a Capitalei! Era un confort indiscutabil să stai la un spectacol, aici! Nu uit Măsură pentru măsură (genial!), Meșterul Manole (idem), Năpasta
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Capitala Franței. Autorul nu iubește nuanțele: între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă: uneori, stimabilă; alteori, deplasată. Dă verdicte întruna: uneori, juste. Cîteodată, pătimașe. Crochiuri obiective Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca, madam
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
direct de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd în verdicte nedrepte: dau doar cîteva exemple Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin însă un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care "conține mai multe cărți" (cum remarcă în postfață și Victor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
la Viena. Peste o săptămînă, secretarul de partid al orașului de pe Bega primește o telegramă lapidară: "Am ales libertatea!". Se creează, evident, panică și isterie în instituție. Directorul de atunci cheamă securistul teatrului, e consultat și secretarul cu propaganda și verdictul vine rapid și nemilos: spurcatul trădător trebuie exclus imediat din partidul comunist român. Se programează o ședință în regim de urgență, a doua zi. După ce tovarășii cu figuri grave (unii dintre ei, cîndva prieteni de pahar cu transfugul) au înfierat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
înveți să citești în palma scenei"; " O idee, chiar genială, nerealizată scenic, e un dușman de care trebuie să fugi"; Rețeta, în teatru, nu duce nicăieri"; "Dragostea nefericită e și ea utilă"... E un conglomerat de senzații, experiențe, amintiri inedite, verdicte șocante și idei artistice nonconformiste acest minunat volum de dialoguri teatrale. * Cîte tragedii, cîte drame, cîte ticăloșii se petrec în cartea Floricăi Ichim, ca-ntr-un Rocambole... din mediul artistic! Am recomandat volumul tinerilor mei învățăcei, tocmai în dorința de-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
copilul... tractorist?! Sau arestarea lui Iancovescu în timpul unei repetiții, pentru acțiuni dușmănoase la adresa socialismului? În fine, nu era strigător la cer faptul că niște mediocri "artiști" sovietici, necunoscuți pe meleaguri natale, veniseră-n România pe post de consilieri și dădeau verdicte-n cazul marilor oameni de teatru ai momentului și a montărilor pe care le realizaseră?... La vorbă cu Vlad Mugur e o carte incitant de amară. Spre meritul celor ce au scris-o, discutînd... Normal și paranormal la Shakespeare Am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în Capitolul I. În 1965, anul intervenției sale în spațiul discursiv, deci după mai bine de jumătate de secol de la tragicul eveniment, profesorul Edwin Black începe analiza (retorico-critică) a discursului lui Chapman cu o apreciere cât se poate de tranșantă: "verdictul (abordării adăugirea mea) neo-aristoteliene în privința acestui discurs trebuie să fie negativ"110. Să ne reamintim, de asemenea, faptul că, până la data respectivă, abordarea discursului în general, din perspectivă neo-aristoteliană (sau neoclasică), promovată de Herbert Wichelns în 1925 și urmată cu
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
încheie Black, "păstrat intact în propriul discurs"176. Nu mai urmează, în textul pe care Carl R. Burgchardt îl selectează, din cartea profesorului Black, pentru a ilustra, într-o modalitate unică, evaluarea criticului în ce privește abordarea retorică de factură neo-aristoteliană, decât "verdictul": "un sistem critico-retoric care nu poate da seama de o operă remarcabilă așa cum neo-aristotelianismul nu poate da seama de adresa de la Coatesville este serios compromis ca sistem retoric. Iar criticul pe care natura propriilor teorii îl obligă să se supună
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ani - și care, devenit agent de asigurări, vrea cu tot prețul să Îi vândă o poliță - după care pășește În aceeași băltoacă cu apă. Și, ajuns la locul filmării, asistă la aceeași scenă de scoatere a cârtiței care dă un verdict identic. În a treia zi a sejurului său la Punxsutawney, Phil se prinde de tot, ascultând pentru a treia oară, la trezire, la ceasul său deșteptător, aceeași emisiune radio, că dereglarea temporală căreia i-a picat victimă nu e pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încearcă să facă cei doi protagoniști. Cred însă că pentru un asemenea dificil proces, finalul ar fi trebuit să fie mult mai dramatic decît îl propune piesa și-l acceptă regizorul. Spectacolul provoacă la meditație, dar nu cutremură. În locul unui verdict el sugerează doar o privire în oglindă. Zice regizorul în caietul de sală: "Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză. Acest spectacol se vrea a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
grație deja are caracteristicile care aveau să devină asociate scrierilor ei: o neîncredere înfricoșătoare față de membrii sexului opus și sentimentul că sexul este capcana mortală din care este imposibil să scapi, decât doar dacă fugi. Poate că acesta a fost verdictul lui Yourcenar asupra unui deceniu de legături amoroase. Acum urma să înceapă o nouă etapă a vieții ei. Nomadismul îi fusese potolit temporar de un deceniu de hoinăreală. Era 1939 și izbucnea războiul. Germania a declarat război Franței pe 3
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
viața obișnuită după ce a modelat societatea romană, sunt puțini lideri care nu au făcut cetățenii să sufere și să moară, dar și să prospere și să trăiască armonios. Conducerea pare cu două tăișuri, astfel că e greu să ajungi la verdicte tranșante. Au existat atât de mulți conducători răi, încât s-a încercat frecvent reducerea puterii liderilor. Cele mai vechi tentative s-au făcut în Grecia și Roma antică, în orașele italiene și în Anglia medievală, dar manifestarea cea mai clară
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]