3,592 matches
-
un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca o nălucă, zvâcni spre poala pădurii. Susurul pârâului urmărea calea drumeților. Merseră ei cât merseră și spre seară poposiră într-o poiană, la capătul căreia se înfățișa un izvor cu apă limpede și rece ca gheața
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe și cu fotaze la cai, vegheau ca Domnul să nu fie atins de vreun nemernic, iar aprozii domnești, cu urșinice și cu cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați, vesteau sosirea unui adevărat izbăvitor al neamului moldovenesc. Garda de o sută de seimeni era condusă de spătarul Vasile Cociul, bărbat falnic, care se trăgea din neamul albanezilor. În urma lor, călărea Dumitașcu Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse la mănăstirile de la Muntele Athos, jalbele ticluite ale boierilor și ale norodului. Domnul pofti pe primul împricinat, postelnicul Trifan
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pricopsită pe la curtea sa, pe când băitanul avea vreo zece ani, gurile rele asemuindu-l cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
clucerul. Dar el nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să vină la Sfat? Măria Ta, îndrăzni logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu dumneata, zise răstit voievodul, arătându-l pe clucerul Iordache, am să am o vorbă, ca și cu cinstitele voastre fețe boierești: nu v-am spus că acesta om de boierie nu este? Plecați la slujbele voastre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
școală un colind nou, spuse, cu însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși. Bucuroasă-i maica, că nu v am văzut de la lăsata secului! lăcrimă fericită bătrâna. Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-ați dat la școală, se minună bunica. D-apăi, aista-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că noi n-am avut școală, nici nu știu a mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
meu. Scrisoarea fermecată Axinte Ana-Maria , S.A.M. Sirețel Într-o zi de iarnă Când am ieșit eu afară, Am găsit la mine-n poartă O scrisoare fermecată. Cine să o fi scris oare? Ați ghicit, e zâna care, Iarna a vestit, Natura a albit. Ea m-anunță că-n curând O să vină Moșul Sfânt Cu dulciuri și jucării Pentru cei mai mici copii. După el, Moșul Crăciun, Negreșit pleacă la drum, Știe că îl așteptăm Bucuroși să-l colindăm. Un vis
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
apropia prietenul ei, gândacul Hugo . -Dragul meu prieten ce părere ai tu despre viața unei buburuze? -De ce mă-ntrebi ? -Pentru ca eu nu-mi cunosc rostul pe lume ! -Bubo, să fii buburuză este minunat. Tu ești prima gâză care vestește primăvara ! -Atunci, a înțeles Buboera o vestitoare a primăverii... Primul ghiocel Canton Florin, S.A.M. Valea-Seacă Era înca zăpadă, da soarele își mai trimitea timid raze blânde spre pământ. Într-o dimineață, am observat că își trimise și primul vestitor
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
în Olimp și nu se dau înapoi de la adultere, nu era pregătită să înțeleagă un zeu care s-a târât în țărână printre tufele de nopal până și-a luat zborul spre cer după ce a fost rege respectat și înțelept vestit la Tula. Uneori, mi-a venit să zâmbesc, în prima parte a tragediei. Și, de câte ori am fost tentat s-o fac, m-am rușinat în clipa următoare. Quetzalcoatl a ținut să cunoască toate durerile lumii, iar asta l-a ajutat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau vântul, nu știu, facem planuri pentru ziua de mâine, eu cu Boris vom pleca în oraș, Sabina o așteaptă pe mătușa ei, care vine să vadă copilul, și pentru duminică ne putem duce toți la o mănăstire din împrejurimi, vestită pentru „farmacia” ei, se prepară acolo cele mai fine lichioruri, esențe de parfumuri, toate acestea ni le spune Boris, Sabina îi corectează din când în când greșelile de limbă, apoi Boris începe să cânte, un cântec rusesc, Kalin, kakalin, dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
operelor de artă se afla pe atunci într-un stagiu practic la Assisi în vederea întocmirii unui proiect de restaurare a frescelor lui Paolo della Francesca, într-o duminică s-a dus și ea să-l vadă pe acest preot tânăr vestit în tot ținutul, totul pare incredibil atunci când povestești, dar, mă asigură Andrea, de fapt nu s-a întâmplat nimic extraordinar, nu știu cum au ajuns să se cunoască, nu cunosc prea multe amănunte ale aventurii lor, și nici nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la două case una de cealaltă și fuseseră cele mai apropiate prietene din momentul în care era mai sigur pentru Ashling să se afle în casa lui Clodagh decât în a ei. Clodagh era cea care îi dăduse lui Ashling vestea că nu avea talie. Tot ea era cea care îi deschisese ochii în privința altor aspecte care o priveau, spunând: „Ești atât de norocoasă că ai personalitatea asta. Eu nu am decât aspectul fizic“. Nu că Ashling s-ar fi supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că amintirile nu muriseră și că, în spatele frumosului său zâmbet tineresc, se ascundea o primejdioasă capacitate de a se preface și de a țese planuri. Înțeleseră că viața le era amenințată. După puțină vreme, Callistus îl anunță pe Împărat: — Iată vestea cea mai neliniștitoare dintre toate, Augustus: Calpurnius Piso și Junius Silanus, fostul tău socru cu neputință de consolat, l-au găsit împreună cu Sertorius Macro pe băiatul acela prost, Geminus, pe care Tiberius, după ce și-a pierdut uzul rațiunii, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică pe baza acestui motiv al spânzurătorii, el știe că un roman trebuie să aibă o structurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În exercițiul propriei sale libertăți, al „propriei sale condiții”, poporul care În forurile sale legislative decide și acționează conform voinței sale supreme, atingând - an de an - o nouă treaptă de civilizație și progres. „Iată, Germanice Ianus, un an fericit Îți vestește Și În cântecul meu locul dintâi e al lui Ianus cu-obraz Îndoit, tu ești la cap la anul ce curge-n Liniște și dintre zei singur tu spatele-ți vezi.” Tu, ai cumpărat de la anticariat Fastele de Ovidiu, pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru toate necesitățile de ordin ginecologic. De când se deschisese, cu cinci ani În urmă, era ridicat În slăvi de toate ziarele ca fiind „Bentleyul maternităților“. Avantajul era evident. Numărul de pacienți creștea pe zi ce trecea. Secția de maternitate era vestită În mod special. Femeile care voiau să nască În mod natural În loc să fie Îndopate cu nenumărate analgezice și anestetice, precum și cele care-și doreau, vorbind În termeni de obstetrică, să hălăduie pe cărări mai puțin umblate până atunci optând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Vorbele mele bubuiră între pereții micului birou. Doctorul Gabor sări speriat în picioare. Până atunci nu îmi mai auzise niciodată vocea adevărată. De îndată ce am ajuns acasă în acea seară, chiar înainte de a urca la etaj ca să îi dau lui Madeleine vestea că mi-am recăpătat vocea, m-am dus la rafturile din sufragerie. Mi-a luat ceva timp ca să găsesc cartea. M-am tot uitat, cu capul într-o parte, citind cotoarele cărților, oprindu-mă la rafturile de jos, întinzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îndoială de scriitorii și filosofii din generațiile trecute. Îl cuprinse deodată dorul de masa sa de lucru și o nemulțumire totală față de de zugravii și vopsitorii care Îi amenințau rutina vieții. Peste trei-patru ore se va auzi sunetul sirenei care vestește intrarea sâmbetei. Agitația de pe străzi se va domoli. Liniștea tandră și frumoasă, liniștea pinilor, a pietrei și a obloanelor din fier va coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea repede subt guler, ca un cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile cârpăcite. Bătrânul Fișic, croitorul birjarilor din cartier, s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea, când abia împlinisem șase ani. Amândoi aveau o barbă căruntă, un nas coroiat și niște sprâncene ca două căciuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]