10,890 matches
-
ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
nebun: mare, mugur, frunză, căpușă, floare, fruct, holde, brumă și chiciuri... anotimpuri ale omului, anotimpuri ale vieții. Și foamea mea de acum e de alte țărmuri și setea e de alte depărtări ce tremură în mine și-atâtea aspirații... Involuntar, vinovăția-mi dă târcoale însă. Și-atunci, mă întreb din nou: sunt eu sau altă fată? Sunt oare în orice clipă alt om, o să fim aceiași și azi și mâine? Dar tu, mamă, dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
necunoscut, altul pentru fiecare. Nu știau că fiecare avea cărarea lui, că totul depindea de puterea propriului sentiment și nu de puterea voinței celuilalt. După nici zece ani, Avet, prima lui iubită și soție, murise. Rămăsese doar cu regretele și vinovăția. Mereu reconstituia alte și alte vini. Priviri, gesturi, îmbufnări, cuvinte, pretenții, răbufniri pe care nu se pricepuse să le evite, care se adunaseră. Mereu înțelegea greșit melancoliile, retragerile, dorința ei de singurătate, rugămințile, lacrimile. De fapt, el îi acaparase toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de vinovăție. Dar el nu era vinovat. Nu, nu, nu reușea să-nțeleagă... Tot ce știa era că nimic din toate astea nu era bun pentru el sau pentru maimuțe sau pentru livadă, pentru păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
s-a întâmplat acum șase luni, Fiona, a continuat David pe un ton măsurat. Acum șase luni! De ce nu mi-ai spus nimic? Fiona a rămas neclintită. Era paralizată din cauza unui amestec de incertitudine și, dacă era să fie sinceră, vinovăție. Păi, m-am gândit că trebuie să fie alegerea lui Jake când să-ți povestească un eveniment atât de important din viața lui, a replicat ea nu prea convingător. Cum ai reacționat când ți-a spus? Fiona era disperată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbatului. — Ce naiba tot zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie de frică, iar obrajii i s-au îmbujorat a vinovăție. Termină cu tâmpeniile, i-a sărit femeii muștarul. Julia s-a forțat să reziste impulsului de a alerga la chiuvetă ca să vomite. —Am aflat. Desigur, ăsta era un bluf în toată regula, dar Julia nu se mai obosea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe fereastră - orice, numai să nu se uite direct la ea. —Uită-te la mine, i-a spus Julia. Bărbatul și-a întors capul încet și s-a uitat la ea. Pe față i se citea frica și sentimentul de vinovăție. — Vreau să știu totul despre când ți-a spus, cum ți-a spus, cum te-ai simțit tu când ți-a spus, ce ți-a zis ea, ce i-ai zis tu... James a oftat din rărunchi. —De ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asigurându-se că n-o vede nimeni. Cu bătaia își intră numaidecât în ritm, dar cu băutul îi mai trebuie ceva timp până să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-ai suporta și nici n-ar fi bine că l-ai învăța cu nărav, da’ vezi bine că cu bătrâna-i altă treabă. Te gândești că mâine-poimâine moare și-ai să-i duci doru’, și-o să te roadă viermele vinovăției la mațe că n-ai făcut tot ce ți-ar fi stat în putință, Rafaele, e o cruce. Am ajuns iar la vorba noastră. D-aia îmi place mie dă tine, că te frământă chestiile astea... D-aia te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri mai bune, Rafaele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
urmă. Nu știam prea bine de ce voiam să discut cu ea. Probabil că din conștiinciozitate. Nu, era mai mult decât atât. Aveam un soi de presentiment că se va dovedi interesant, chiar dacă nu urma să aflu decât părerea ei despre vinovăția lui Derek. La adresa aceea am dat peste o casă victoriană mare, situată vizavi de Parliament Hill și Împărțită În apartamente. Trebuie că n-o duce prea rău, căci să Închiriezi un apartament În zona asta ar costa o sumă frumușică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care masa se Întindea brusc până la peretele cel mai Îndepărtat al Încăperii, iar vocea lui Rachel, acum o siluetă minusculă la orizont, Încă mai ajungea la mine cu o stranie claritate. — Ai venit ca să Încerci să scapi de sentimentul de vinovăție, Sam, spuse ea. Ei bine, ai reușit? Nu, pe moment nu, am răspuns. Dar nu pot să nu mă simt așa. — Acum au trecut toate. Ai avut o alegere de făcut și ai ales. M-am aplecat către ea. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe scurtături. Nu eram grăbit să ajung, aveam nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care Însoțește dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu să fie meditațiile din nopțile fără somn: „După plecarea mea, a adormit oare la loc cu un zâmbet? Are vreun regret? Când o voi revedea, și nu vom fi singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai șterpelit tot felul de lucruri din fabrică”, a replicat bunica. „Desigur, și nu numai eu, toată lumea, de la muncitor la director. Scoatem marfa pe poarta fabricii, pur și simplu. Dar într-un mod mai firesc și fără nici un sentiment de vinovăție. Face parte din stilul nostru de viață. E un mijloc de conservare a existenței. Fără teamă. Ca un drept personal. A fura din averea poporului e un drept personal. O știți la fel de bine ca mine.” Toți tăceau și mestecau ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fac. Pentru că nu era nimeni altul care s-o facă. Tu, cu atât mai puțin. Pentru el am făcut-o, ca să nu se rușineze cândva cu piciorul lui, dar am făcut-o și pentru tine, pentru complexul tău de vinovăție. Îmi dau seama, vei avea nevoie de foarte mult timp ca să accepți faptul inacceptabil că m-am întors.” Mamei i se umeziseră ochii, iar bunicul, stând lângă mine, sufla greu, cu un gâfâit. „America. America e undeva dincolo de lună”, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
genunchii mei, aflați lângă ele; mă uit la el cu apatie, oare ce încearcă să descopere acolo, o coardă interioară pe care s-o facă să vibreze, și abia atunci înțeleg, încearcă să mă mângâie cu mâinile acelea pline de vinovăție, apoi se bâlbâie, îmi pare rău, însă eu nici măcar nu aud pentru ce anume, pentru ce se întâmplase în dimineața aceea sau pentru ce se întâmplase atunci, în urmă cu aproape opt ani, sunt atât de fericită să primesc scuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când le deschid, Udi nu mai este și eu privesc de jur împrejur îngrijorată, cu un sentiment de vinovăție, unde este, l-am abandonat, iar copilul acela, care era, de fapt, o fetiță, mă privește cu ochii ieșiți din orbite, indicându-mi ușa închisă din fața mea, l-au dus la radiografie, dar eu mă sperii ca și când i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o siluetă impunătoare stă aplecată deasupra lui, acum are loc consultația? Da, îl consultă psihiatrul, spune ea aproape fără voie, privindu-mă sarcastic, eu mă sperii, de ce, ce a făcut? Suspiciunea ei mă învăluie pe loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata să mârâi la traficul aglomerat al coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spun, numai în ochii tăi pare puțin lucru, în ochii lui este foarte grav, durerea lui este mare, dar ea râde, este mare pentru că el o amplifică, uită-te cum se folosește de ea, te perpelește în permanență la focul vinovăției, toată viața va trebui să te revanșezi față de el, poate ai impresia că el e vreun sfânt. Nu m-a înșelat niciodată, am încredere în el, nu îi poți evalua sentimentele, dar ea spune, îi pot evalua sentimentele față de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dacă ți s-ar întâmpla așa ceva acasă. Nu-ți cer să sărbătorești, zice ea, dar poți continua să trăiești ca înainte, nu este nevoie să te distrugi, poți lua ca atare tot ceea ce se întâmplă, fără furie, fără sentimente de vinovăție, să crezi că toate încercările ni se dau pentru a ne întări, iar eu strig, nu este uman ceea ce spui, cum să nu te înfurii când întreaga ta viață se duce de râpă, iar ea zice, tibetanii spun că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alți părinți te-ar fi luat de aici, poate că un alt tată nu te-ar fi aruncat din mâinile sale furioase, din inima lui răzbunătoare, poate că o altă mamă nu te-ar fi infectat cu sentimentele ei de vinovăție, impunându-ți lucruri fără a-ți da șansa de a alege, Udi are dreptate, totul este o iluzie forțată, o membrană opacă acoperă ochii cărnii. Mângâi pălmuța aceea tremurândă și iată că degetele lui îmi strâng degetul cu o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să meargă până la locul pentru fumat, iar în momentul în care trecem pe lângă salonul nou-născuților, nu aruncă în direcția aceea nici măcar o privire, trece prin fața bebelușilor frumos aranjați, înfășurați ca niște mumii, fără pic de curiozitate, fără nici un sentiment de vinovăție, ca și când nu puiul ei micuț ar fi acela care se zbate acolo, dornic să sugă laptele ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne așezăm, nu mă mai pot abține, Etile, nu ai putea face, totuși un efort să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puțin împovărător decât un compliment. Ai dreptate, șoptesc eu, ar fi trebuit să rămân acolo pe iarbă și să privesc norii, în loc să mă grăbesc să ajung aici, nimeni nu are nevoie de sacrificiile mele, din nou mă inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga casă, îmi dreg vocea, privesc fierbințeala amiezii plutind deasupra terasei, păcat că nu este încă noapte, ce vom face cu rămășița asta de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată, trebuie îngrijită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că doar așa te vei însănătoși. Niciodată nu ai luptat cu ceea ce ți s-a întâmplat cu Noga, continui eu plină de patos, încurajată cu fiecare clipă ce trece de dreptatea vorbelor mele, ai preferat să te rostogolești prin mocirla vinovăției, în loc să îți croiești din nou drum către ea și către mine, asta trebuie să faci acum, Udi, crede-mă, te cunosc cel mai bine, nu te lăsa sedus de drumul spre pierzanie, nu te poate duce decât spre dezastru, Noga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu toții suntem legați, tu crezi că te vei putea desprinde și gata? Dar el spune, încetează să îmi mai dai lecții, încetează să te mai folosești de Noga pentru a mă pedepsi, nu mă vei lega de tine cu cătușele vinovăției, nu sunt pregătit să îmi sacrific întreaga viață pentru zeița aceasta nesătulă numită familie, nimeni nu va avea de câștigat de pe urma suferinței mele, cu siguranță nici tu, nici Noga. Simt că viața mea este în pericol, trebuie să o salvez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]