2,833 matches
-
că-l purtasem pe tatăl meu de mână spre un pâlc de palmieri în Hawaii ca să-i arăt aceeași șopârlă pe care Robby încercase să mi-o arate în Nashville, dar care nici ea nu era acolo. Grație stării de visare echilibrul necesar supraviețuirii acelei zile mi-a revenit. Din cauza acestei obnubilări ziua a devenit mult mai ușoară. Am plutit prin ea - pe de o parte pentru că eram extenuat din cauza lipsei de somn (în noaptea aceea n-am reușit decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
absurd - un tip de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am „traversat” ciudatul, „grotescul” secol XX, de fapt, nu noi, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acel pizmuit și visat în exces „Nobel” nu e bine, nu e mai bine „să-l uităm” cumva, iar dacă va veni - și va veni odată, probabil! -, cu atât mai bine, dar să nu facem din „el” steaua și axul visărilor noastre!? Și, în general, să încetăm de a mai privi cu jind sau stupefiat-admirativi spre americani sau francezi sau spre nu importă cine! Am învățat mult de la ei, e drept, mai ales de la vechile culturi occidentale, dar eu sunt încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea cu mii de imagini grațioase", Victor Hugo că tutunul "este planta care transformă gândirea în visare", iar un personaj din "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann declara "nu înțeleg că se poate trăi fără a fuma"! În pictură, de la flamandul Adriaen Brouwer, la Van Gogh, Courbet, Cezanne, Picasso... nu exista maestru care să nu fi fumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cronici scrise cu cifre. * Numai în Algebră literele sunt și cifre. * Ingredientele pun în valoare alimentele, dar nu le înlocuiesc. * Școala este frumoasă mai ales după ce ai terminat-o. * Din surcele nu mai poți reface copacul. * Dacă și-ar pierde visarea, oamenii nu ar mai ști că sunt. * Pomul care nu rodește e un simplu copac. * Omul care nu creează e o simplă viețuitoare. * A învăța de la alții nu e o rușine; rușinos este să nu-i înveți și pe alții
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
s-a furat numai sufletul, Pentru că nu am posedat alte bunuri. Mi-a oferit plăcerea unei nopți, Eu aș fi vrut povara unei vieți. Și eu visez la ce nu pot să am, Dar mă împac cu jocul de-a visarea. O, ce înalt și ce adânc e visul, Dar cât de neatins și iluzoriu! Când oamenii se-apropie de mine, Îi suspectez și mă separ de ei. Nimic mai trist decât un zâmbet care Repovestește o-ntâmplare tristă. Mă simt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
foarte interesantă monografie ("Migrena"), un tratat în două volume ("Igiena") și a publicat relativ mult în presa medicală. Doctorul Nicolae Negură, personalitate distinctă, pare să fi adus în școala al cărui început l-a ctitorit cu atâta dificultate cantitatea de visare necesară marilor înfăptuiri și cantitatea de tragism care, și ea, este necesară. GHEORGHE NĂSTASE Puțini profesori de medicină s-au bucurat de atâta dragoste și prețuire ca profesorul dr. Gheorghe Năstase, nume care se identifică cu istoria școlii ieșene de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unor surse ș.a. ("Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c.l.), venind astfel în timpii anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa a reușit să obțină o invitație din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o criză a limbajului în căutarea și exprimarea absolutului. Drama limbajului pornește de la ideea, trăită intens de Eminescu și Mallarmé, că poezia nu este o funcție a limbajului, ci limbajul însuși. "La Eminescu spune Paul Iruc constatăm o tensiune a visării limbii originare, o căutare a unui nou orfism, de unde, frecvent, o hermetizare a limbajului". Eminescu a fost nevoit să trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bucureștean, reputat prin virtutea galantonomiei și a bacșișurilor, ignorată În lumea reținută și socotită a Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile pentru rătăciri și visări romanțioase sub umbra tăcută a vechilor ziduri inundate de clarul nopților cu lună, sub freamătul codrilor bă trâni de primprejur etc. etc., dar mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dacă voia, se instala în casele lor, se-ntindea cu cizmele lui și cu haina lui de piele în paturile lor moi și-și făcea nevoile în veceurile lor albe de faianță, paștele mamii lor... Fanache a fost trezit din visare de vocea alarmată a lui Gârmoci: -Treizeci ai zis? -Treizeci, tovarășe prim, așa era ordinul! -Treizeci o fi fost, da acu s-a schimbat, în telegrama asta scrie clar: treișunu. Și eu de ordinul nou ascult, asta e biblia mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dau demisia, dar, spre deosebire de Alberto, mie-mi părea bine că plecasem. Nu prea mă simțeam În largul meu acolo, pentru că firea mea boemă se lovea de obstacole cum ar fi facultatea de medicină, spitale și examene. Tot bătînd drumurile În visările noastre cu ochii deschiși, am ajuns prin țări Îndepărtate, am navigat pe mări tropicale și am călătorit prin toată Asia. Și, deodată, insinuîndu-se ca și cum ar fi făcut parte chiar din gîndurile noastre, Își făcu loc Întrebarea: ― Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Întindea dincolo de fîșia Îngustă Închipuită de Chile, iar În minte Îmi sunau versurile poemului lui Otero Silva. OBJETOS CURIOSOS Lucuri curioase Din toți porii bazinului vechi și mare care ne ducea motocicleta se scurgea apă. În vreme ce țineam ritmul la pompă, visările mă purtau În zbor. Un doctor care se Întorcea din Peulla cu șalupa pentru călători care făcea drumuri dus-Întors de-a lungul lacului Esmeralda, a trecut pe lîngă matahala greoaie, dar ingenioasă, de care ne legaserăm motocicleta și pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești. N am protestat decât cu jumătate de gură. Fie că mi era lene, fie că nu găseam de cuviință să mă opun, fie că avea puțintică dreptate... Până la urmă, am motivat în fața propriilor mei ochi această vanitoasă izbucnire
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Se zăreau sate, pomii își mișcau domol frunzele parcă făcându-ți semn să vii. În tren, nici unul nu îndrăznea să-l mai privească în față pe celălalt, pielea obrajilor se încleșta ireal, lucind ca și cum ar fi fost ceruită sau înghețată. Visarea punea stăpânire pe toți, îi frământa întrebarea bine știută: trebuie să fug - dar cum o fac? Aproape că le puteai pipăi gândul, era atât de limpede ce le trecea prin minte, că pentru un timp țăcănitul roților de tren părea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eterna noastră Românie Soarele pe care îl slăvesc, Soarele e-un imn muncitoresc.“ („În eterna noastră Românie“, Scînteia, 23 august 1973) „Sensul activ al poeziei patriotice românești e unul al acțiunii, al echilibrului între o conduită dreaptă și muncă, între visare și luciditate, între învățătura istoriei și exigențele dialectice ale prezentului așa cum ne-a fost lămurit de primul bărbat politic al țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Săptămîna, 26 ianuarie 1978) NAGY István Un descendent al lui Horia, Cloșca, Eminescu, Caragiale și alții
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
liberă, 7 ianuarie 1985) „Despre Partid cu sufletul se scrie, Despre Partid cu sufletul gândim: Ce-i mai frumos în limba românească Se-adună-n imnu-n care îl slăvim.“ („Partidului“, Luceafărul, 15 august 1987) „Demn patriot în spirit, în fapte și-n visare, cutezătoare minte și eminent savant, suflet în pieptul țării purtând în suflet țara, și dându i azi în lume sclipiri de diamant. Muncind, gândind, visând pentru partid și țară, Cu inima bătându-i adânc pentru popor, alături de Eroul ce-i
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de toți slujitorii condeiului, reprezintă forma concretă de materializare a ideii potrivit căreia literatura unui popor și a unei epoci concentrează în focarul de maximă putere expresivă a limbii lui forma cea mai concret umană, icoană de viață, trăiri, sentimente, visări și gânduri a unei anumite etape istorice, istoria particularizată ca experiență personală, a fiecăruia și a tuturor și ridicată apoi la largi valori de semnificație generală prin miraculoase resurse artistice ale limbii noastre.“ (Postul de Radio București, 24 ianuarie 1978
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Cântec, lut al unui neam viteaz, Eroi îți sunt strămoși din veacuri legendare. Dorința lor mai mândră-i în brațul nostru treaz Ce se-nveșmântă astăzi în socialismul-Soare!“ („Poem de aniversare“, Argeș, ianuarie 1973) „Rai peste plai și-n suflete visare Grâul e pâinea care-n noi răsare Cu rostul vieții simplu, umanist Și-un limpede destin de comunist.“ („Destin“, Flacăra, 10 august 1978) ATOMII Constantin, poet „Și dacă munca ni-i onoare Trăind egali și fericiți Partidului s-aducem slavă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
toate emoțiile și puterile ei, în toate visele și dorințele ei, ducând la simbol și artă, la focar de tot mai înaltă frumusețe, frumosul cel de toate zilele al poporului, al semenilor noștri. Prin îndrumătoarea lui cutezanță, prin hotărârea și visarea lui, artele, pictura, sculptura și surorile acestora trăiesc o nouă eliberare, eliberarea de inerție și închistare.“ (Arta, 11/1977) BARBU Diana „Cu toate cântecele cinstim acest bărbat: Ziditor de pace, om falnic cât o ISTORIE Fruntea lui nu se pleacă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
14 august 1989) FLOREA Constantin „Crai Nou din cerul României, Dezmierdul mărilor de argint Te ducă, sol al bucuriei, Să spui în lume, tot ce simt! Le spune că la cârma țării Ne dăltuim singuri cârmaci Din alba marmură-a visării Celor mai buni români și daci!“ („Cântec de bucurie“, Săptămîna, 2 decembrie 1977) FLOREA Ion „Dintre conceptele teoretice și practice ale gândirii și activității politice a partidului nostru în etapa actuală, la a cărei elaborare și îmbogățire o contribuție hotărâtoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase ținea ascuns biletul acela mâzgălit. Nu-i veneau în minte certurile lor, nici nopțile nedormite în așteptarea lui, ci doar cerul negru-rozaliu, îmbrățișând-o și purtând-o undeva în visare. Apăs tălpile mele pe urmele pașilor tăi/ Mi-e teamă să-ți ating mâinile/ Nu vreau ca totul să dispară odată cu trenul acela șuierător/ O să-mi țin mâinile strâns în buzunare, la păstrare/ Și-am să te port cu ele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
beau să nu piardă rata, cei doi bărbați s-au și dus în baie. Chipurile lor erau luminate de bucurie și se priveau amîndoi complice. Gîsca îi privea, la rîndul ei, din cadă. După ce s-au consumat primele momente de visare, cei doi s-au mobilizat ca la co mandă. Mai întîi, gîsca trebuia frăgezită, așa că părintele a venit în baie cu o sticlă de palincă și cu o pîlnie. Cum nu putea să facă el singur toată treaba - să țină
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el o desfătare, iar ziua în are a pus mâna pe penel a fost o zi de grație. Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de efect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment. Impresia de ansamblu e una de șăgalnici în teme curente ale artei naive, teme care de altfel nu au dat niciodată în punct de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și întrevăd o dezvoltare luminoasă a virtuosului și autenticului său talent” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de afect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment.” Tudor Octavian- jurnalist „De o mare coerență și unitate stilistică, denotând o personalitate artistică puternic individualizată, ce a evoluat spectaculos de la an la an
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]