4,713 matches
-
nici nu se gândi la Saferian. Abia acum, sub impresia scrisorii către Tudorel, se întrebă când luase ființă aceste magazine de coloniale și cafele, toate pe aceeași formulă, cu mobilier de stejar, cu vânzători îmbrăcați în halaturi albe și cu vitrine extrem de îngrijit decorate. Nu avusese curiozitatea să-l chestioneze pe Manigomian, și de altfel armenii au nume cam asemănătoare. Acum altceva. Ce sens avea asta, că Tudorel lua un salariu de la Sucursala nr. 4? Era deci impiegat acolo: vânzător (mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea contact cu scena. Ironie a soartei, prozaicul Dan Bogdan căzuse ca și Caesar ciuruit de pumnale, învelit în demiul său. Hagienuș povesti după aceea că în ziua crimei îl zărise pe Bogdan, la orele șase jumătate seara, aplecat asupra vitrinei "Cărții G. Călinescu romînești". Nu și-ar fi închipuit - spunea el plin de emoții, cu fălcile tremurîndu-i ca gelatina și ochii înlăcrimați, din cauza asta comic fără să vrea - că îl vedea pentru ultima oară și că peste o jumătate de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că Dan Bogdan o ia spre casă și e posibil ca unul dintre ei să se fi dat jos din automobil, care aștepta pe la răspântiile mai populate din centru, spre a nu pierde din vedere victima, care se oprea la vitrine. Când grupul s-a încredințat că Bogdan intră în cartierul lui, a luat-o înainte cu mașina. Tudorel fusese postat anticipat la cofetăria din apropierea străzii Episcopul Partenie, spre a comunica eventual observații de natură a schimba hotărârea. Poate că o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repede covoarele alea, săștii că s-au umplut de molii. Să faci bine să te duci la drogherie. . Cu mâinile în buzunar, Demirgian se plimba altă dată prin fața magazinului, încercînd să se pună în psihologia unui client. . - Nu-i bine vitrina, prea sunt adunate toate ca la un bazar, nu se vede marfa, nu atrage ochiul. Lumină, claritate! Și cu creionul pe o bucată de hârtie schița decorul vitrinei. Asta în zi de lucru. Când sosea duminica, Demirgian nu mai voia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
magazinului, încercînd să se pună în psihologia unui client. . - Nu-i bine vitrina, prea sunt adunate toate ca la un bazar, nu se vede marfa, nu atrage ochiul. Lumină, claritate! Și cu creionul pe o bucată de hârtie schița decorul vitrinei. Asta în zi de lucru. Când sosea duminica, Demirgian nu mai voia să știe de prăvălie. După ce o închidea bine cu uși de fier și examina înainte de a ieși contorul electric, întrerupînd siguranțele, pleca pe alt continent moral. Ca milioane
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tocmeli și contabilitate, astfel de lecturi îi dădeau o senzație spirituală de șoc, sinonimă cu voluptatea de a se simți călare pe plesnetele motocicletei. Demirgian era senzual și printre covoare păstra culegeri de pornografii plastice chineze și japoneze, remarca prin vitrină, pe stradă, femeile cu un detaliu picant, nu priza trupurile macerate, ci carnația planturoasă. Afară de aceasta, îi plăceau copiii și-i săruta sonor pe obraji. Desigur, Demirgian era un spirit mediocru, însă un suflet sănătos, cinstit, cu un instinct al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i îngăduit a căuta distracții extraconjugale. Într-o zi Sultana îl surprinse cu o domnișoară, după aparență vânzătoare de la un magazin de pe Calea Victoriei sau funcționară comercială. Demirgian strecura pe mâna fetei o brățară orientală, ieftină, din care se aflau în vitrină, spre a atrage și clientela de obiecte mai mărunte. Sultana nu zise nimic, însă după plecarea domnișoarei cu brățara îl înțepă: - Ai început să strângi fetele de pe stradă? . - O clientă, ce-are de-a face? Nu poate o fată să-șicumpere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ocolind stridența. Culegând primele impresii asupra machetei de la Butoiescu și Ștolț, Ioanide avu neplăcerea de a se întîlni cu Gonzalv. Acesta făcea parte din categoria oamenilor "care spun verde adevărul, oricât de dureros". Primarul ceruse macheta și o expusese în vitrina unei mari librării din Capitală, lăsând totdeodată să se reproducă fotografii în ziare. Asta ca să familiarizeze pe concetățeni cu ideea. Gonzalv, care privise și el macheta, nu lăsă pe Ioanide să-l ocolească. . - Am văzut proiectul de catedrală, îi zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
între Piața Victoriei și Piața Amzei, ca să fie în mijlocul lumii, totuși nu în centrul propriu-zis, unde putea fi recunoscut. În loc să contemple arborii ca un întristat romantic, se oprea în fața unui magazin oarecare - drogherie, tapițerie - și privea serios toate obiectele din vitrină. Urmărea astfel un client care intra și ieșea din prăvălie, se distra participând la actele altora. De vreo două ori se întîlni cu Smărăndache, care îl salută cuviincios ca totdeauna și se opri fără prudență. Era singurul care, nerăsplătit cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de stil Aubusson și sumedenia de picturi reprezentând peisaje orientale se simte gustul îndoielnic, sugerat cunoscătorului de două imense portrete de femei, pictate în maniera lui Mirea și Stoenescu. Prea numeroasele fotolii, cele câteva zeci de sfeșnice îngrămădite într-o vitrină, vrafurile de ediții din secolul al XVIII-lea, teancurile de chilimuri și covoare persane împăturite și întoarse pe dos incită nu numai curiozitatea cititorului, dar dau salonului lui Saferian puțin din atmosfera fetidă a "casei cu molii": "mirosea în aer
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar putea obiecta că Eminescu este un personaj real, iar Ioanide o ficțiune. Este adevărat, dar și un erou de ficțiune se supune acelorași exigențe ale creației obiective, fără de care noțiunea de geniu ar fi o noțiune goală. £...¤ Ieronim ȘERBU, Vitrina cu scriitori: George Călinescu. Fragment. - "Viața romînească", 1971, nr. 11, p. 28. Un exemplu de transgresare a istoricității ni-l oferă romanul Bietul Ioanide, scris între 1947 și 1949 și apărut în 1953, de curând în a treia ediție. Tema
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă. În camera în care stătea Blaga, pe lângă un pat obișnuit, se mai află o comodă de acaju, o masă mică de lucru stil Régence și o vitrină cu câteva poze ale lui Blaga și ediții ale poeziilor lui. Improvizăm un mic dejun, undeva departe, în spatele casei, pe o masă lungă, peste care cad ramurile a doi brazi imenși. Noica ne povestește că a descoperit Păltinișul (în 1975
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și inițiativă) și apoi cadrul în care un membru al societății se poate manifesta. Excepția, talentul, performanța ieșită din comun sânt și ele cultivate în structuri prestabilite și sânt subordonate unui scop: propaganda. Balerinul, patinatorul, gimnasta etc. sânt produsele de vitrină ale sistemului și reușitele acestora nu sânt explicabile decât prin virtuțile sistemului și contribuie la glorificarea lui sau a celui care îl întrupează. Așa stând lucrurile, ieșirea neprogramată din rând era, în comunism, un păcat. Ce însemna asta pentru intelectuali
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am recurs, în imaginarul întîlnirii mele cu el, la jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile bej și cu coarnele și copitele din catifea neagră, maimuțe cu coada verde și cu ochi mari de sticlă, ursuleți Panda... Presărate printre aceste personaje de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos. Mi-am propus să-i dau lovitura de grație. L-am luat în preajma Crăciunului la Paris. Bulevardul Hausmann, în special porțiunea "marilor magazine", cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și apoi a pus din nou nasul în pământ. Duelul lui cu mine era mai important decât toate jucăriile și feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise nerăbdarea și în fiecare gest al meu putea citi graba recuperării. Acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știe, clipa aceasta. Credeai că e atât de ușor?" părea să-mi spună. "Vrei să câștigi în două luni ce ai pierdut în nouă ani? O, mai ai un drum atât de lung până la inima mea!" La fel ca la vitrinele de la Printemps a reacționat și în fața lumii de basm care i s-a deschis la picioare când a ajuns în Champs-Elysées, străjuit de ambele părți de brazi uriași pudrați cu alb și sufocat de ghirlande și lumini. A aruncat o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la locul acesta, se va uita, nevenindu-i să creadă că aici stătea "atunci", ascultând cele patru orgi, și se va întreba care este esența timpului și "unde" s-a dus "timpul acela". Ieșim afară și, în piața domului, prima vitrină de care dau cu ochii este a unei formidabile fromagerie specializate numai în brânzeturi de capră. Cenușii, negre sau de culoarea tabacului, în vitrină se înalță turnuri și stive de rondouri de brânză veche, unele de mărimea unei farfurioare, altele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esența timpului și "unde" s-a dus "timpul acela". Ieșim afară și, în piața domului, prima vitrină de care dau cu ochii este a unei formidabile fromagerie specializate numai în brânzeturi de capră. Cenușii, negre sau de culoarea tabacului, în vitrină se înalță turnuri și stive de rondouri de brânză veche, unele de mărimea unei farfurioare, altele abia cât o monedă: Bonton de Culotte se numesc, Hosenknopffle. Îmi vine în minte Horia Bernea care mânca așa ceva în sudul Franței, ca acompaniament
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și capătă damf și tărie. Aceste Boutons de Culotte ocupă treapta ierarhică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pământ. Minimum este un an, iar cele mai prețioase rămân îngropate vreme de nouă ani. Ele sânt cele care, în vitrină, nu sânt mai mari decât o monedă. Se mănâncă din ele câte o fărâmă, pentru că gura îți ia foc. Trebuie stins urgent cu vin. Mirosul lor, deși magazinul este închis, străbate prin geamul vitrinei. Ghidîndu-se de altfel după el, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani. Ele sânt cele care, în vitrină, nu sânt mai mari decât o monedă. Se mănâncă din ele câte o fărâmă, pentru că gura îți ia foc. Trebuie stins urgent cu vin. Mirosul lor, deși magazinul este închis, străbate prin geamul vitrinei. Ghidîndu-se de altfel după el, în urmă cu un an, poliția a confiscat o parte din "butoni", socotindu-i nocivi pentru dieta freiburghezilor. Patronul magazinului a dat poliția în judecată și și-a recâștigat brânză și prestigiul. Ziua noastră se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre exemplarele "cîinelui originar" prin splendidul cartier de vile din Handschusheim. Străzile sânt pustii la ora aceea, în schimb ferestrele sânt dezgolite, anume pentru a deschide casele către exterior și a lăsa totodată să se vadă, ca printr-o enormă vitrină, interiorul luxos al camerelor. Stăpânii caselor aproape că te invită să le privești bogăția, lămpile sofisticate, tablourile imense, căminele din faianță veche italienească, mobilele rafinate. Sânt în majoritatea lor medici (Heidelbergul este vestit prin clinicile lui), consilieri financiari, avocați, academici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prima vizită la Muzeul Antipa, mi-am imaginat înainte de a adormi că m-aș afla în clipa aceea, singur, în sălile cu scheletele de mamuți, cu cimpanzei, cu anaconde, cu hiene, cu toate orătăniile lumii puse în formol, împăiate în vitrine sau înălțate pe socluri. Nu știam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieții mele: pentru că în nici o situație reală un om nu se poate afla singur față în față cu toate fiarele lumii. Muzeul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
auzite de la participanți, inclusiv despre Darie Ojoc, membru al ordinului „Steaua României” (Cf. ASG, Primăria Umbrărești, ds. nr. 9/1926). 2.A se vedea în anexă chipul acestui veteran și decorațiile primite, pe care le-am avut și expus în vitrina școlii Umbrărești, de unde au fost sustrase de un cadru didactic și făcute pierdute. 3.Rănit în luptă; posedăm livretul său militar care, la pagina 9, are adnotările: rane - 1877 octomv. 7, reg 7L/inie/ la atacu, rană la șoldu; la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]