4,110 matches
-
semn să se apropie. Burtăncureanu împietrise în tocul ușii dintre cele două camere. - Vreau să plec, șopti năzărenia aceea de minune. Acuși vine ceasul. Cheia este la tine. Deschide ușa și nu mă mai întreba neîntrebarea. Împleticit, ca într-o vrajă, prozatorul se întoarse în camera lui. Scotoci în buzunarul hainei și luă cheia. „Mai bine nu gândesc nimic, își repeta speriat Burtăncureanu. Nu eu răspund. Am respectat toate indicațiile. Doar cu ochii pe balabustă. Eu am făcut tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e fluiditatea, naturalețea primilor ani, când traiul e o adevărată cascadă de plăceri ce înăbușe, cu tumultul ei, orice neînțelegeri? Ehei, zilele se consumă într-o relație blândă și reciprocă de compromisuri călduțe... Mâncarea de acasă are un gust minunat, vraja căminului ți se strecoară sub piele... Oriunde ai merge, ai certitudinea că te poți întoarce la cuibul tău și te poți destăinui partenerului (căci, nu-i așa, nimic nu e mai prețios ca împărtășirea gândurilor și grijilor cu omul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta capul de măgar, singura piesă de costumație pe care și-o pusese, și aștepta ca MM să dea semnul de început. —Bine, Helen, cheamă zânele, se auzi vocea prozaică a lui MM, rupând vraja. Arată bine, nu? întrebă ea întorcându-se către Sally și Sophie. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! zise Helen pe un ton cam obosit. Ranjit, în chip de Peaseblossom, intră făcând roaba, și strigă: „Gata!“ când ajunse cu capul mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Deci ești în formă pentru mâine? zise el, poate cu mai puțin tact decât ar fi fost de dorit. Sally se uită la mine și-și dădu ochii peste cap, cu un gest teatral. Dar Tabitha încă se afla sub vraja laudelor lui MM. —O, da! zise ea veselă. Dacă MM crede că pot... Încă se uita la MM cu o privire adoratoare, ca și cum ar fi fost o păstoriță din Balcani și MM o zeitate care din moment în moment trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
planul de evadare. Astfel, după petrecere, fetele se transformară în dulciuri și încăpură cu ușurință în traista lui Zăhărel. Zăhărel fugi spre lacul de ciocolată, dar își dădu seama că vrăjitorul îl urmărea. Când acesta se pregătea să arunce o vrajă spre el, prințul scoase un pic de praf de sare și îl aruncă spre el. O bubuitură se auzi și vrăjitorul se făcu nevăzut. Viteazul se aruncă în mijlocul lacului de ciocolată și fu înconjurat de o lumină orbitoare. Se trezi
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
ajung, a taxelor prea mari sau a faptului că mama nu mai muncește. E anotimpul ce ar putea fi asociat sfârșitului copilăriei fericite lipsite de griji și incertitudinii, e momentul când pășim pe un tărâm necunoscut: adolescența. Anotimpurile toate, cu vraja lor, reprezintă, fiecare, câte-un sentiment sau o stare a copilăriei. E perioada care trece ca orice moment, căci doar timpul e impasibil, se scurge fără să se mai întoarcă. De aceea, trebuie să te bucuri de fiecare clipă din
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
cel mai potrivit exemplu. Asta a fost altceva. Tu habar nu aveai despre ce convingeri vorbea el. Dac-ai fi știut, nu te-ai mai fi căsătorit cu el. —Așa e, a răspuns Alice sperând că era adevărat. Acum, că vraja se risipise, îi era foarte dificil să-și mai amintească de fascinația pe care Jake o exercitase cândva asupra ei. Hugo s-a aplecat către ea. — Tu mă iubești, nu-i așa? Da, te iubesc. Dar... Alice și-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridică un pumn în aer.Nenorocitule, uite-o pe Lucia! Nu-mi pot explica, totuși, ce caută ea în spatele unui dric în care mortul sunt chiar eu și cum de s-a ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ, pătrunzând și în sufletul omului. - Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită, decât sfârșitul însuși!... murmură Iorgu uitându-se în jur. După ce se mai uită o data înspre mormânt și se închină, se porni spre ieșire din cimitir. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gata murdare <lia>: lol. Altceva? <victor37>: e simbata <lia>: știu. Între 9 și 2PM <victor37>: între orele astea vreau să mă simt bine <victor37>: îmi amintesc de-o intimplare. Doi într-o cofetărie. La masa vecină <victor37>:el îi făcea vraja, dădea din gură... Ea, cu ochii pe pereți, în tavan, spre mine... <lia>: cunosc <victor37>: așa mi-am zis și eu. Îmi stătea în git prăjitură <victor37>: simbata între 9 și 2PM nu vreau să îmi stea nimic în git
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe el; nici gînd să vină, Îl lăsa să ispășească singur, la capătul lumii, ce capăt, centru, nu aici se făceau filmele În care trăia o bună parte din omenire? - se dezmeticeau mai toți hipnotizații după ultima secvență: THE END, vraja mai ținea, pentru unii, cîteva ceasuri, o noapte, o zi, un an, dar nu toată viața, venea trezirea, centrul se dovedise exterior cercului, o imposibilitate geometrică În plan existențial; dar ce mai Însemna o existență, a mea, de pildă, sînt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
încă unul. - Da! Seară de seară, puțoii se întorceau să le furnizez cîte-o brumă de amănunt despre felul în care arăți. Le furnizam. Îmi raportau și ei. Despre vreo gâgâlice că-i blondă, despre alta c-a fost într-o vrajă c-o nuga și-acum, de la vreo indigestie, zăcea într-un spital, cu toți zulufii și intestinele ei. Când și când vreun pretenar se înfățișa c-o puștoaică, pe care o supuneam la încercări, o forfecam prin probe, o interogam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interminabilelor lui comentarii, Spectrul întîrzie pe banchetă alături de Genel, pentru a-l dăscăli cum să-și scoată taxiul din mocirlă, până pe pavajul din strada Perone și pentru a-l ajuta și cum să și-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le furase inimile, vîrîndu-și-le în buzunarul cel mic. Și că măgarul (le era evident totuși că era un măgar) avea calitatea 304 DANIEL BĂNULESCU O chema Maria Nicolici. Mână în mână cu Miliția din cartier. Ocupîndu-se cu niște căcaturi de vrăji. În rest, persoană cultă, violoncel, clavecin, cultură clasică, elevată (cînd auzi și vorba asta filozofică, elevată, lui Arvinte, ce era veșnic mort după cuvintele distinse, aproape i se sculă.) Isteața dăscăliță putea fi însă și cu curul în sus, pretențioasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prezenta scuzele lui bâlbâite de pântecos abțiguit, numai ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către zid, cu burdihanul său atotputernic și mizerabil. La trei din primul rând, le ridicase cineva, printr-o vrajă, puterea nu numai de-al altoi pe borțos, dar chiar și pe aceea de-a se mira cu glas tare cum se face că nu-l pot, în nici un chip, altoi. Dar și lui Fisente, apărut din spate și înălțînd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vărsa, ca pe-o cană de apă fierbinte, plocon, la picioarele și-n brațele Sinistratului său! Costa o căruță de bani. Nu voia femeia să i se înfățișeze fără vreo bijuterie ori fără vreo garderobă mai acătării. Unele, mironosițe, prin vrăji, pentru a nu-și denatura ambientele în care se obișnuiseră să-și miște grațiile, își târau după dânsele până și șemineurile. Dar tot în patul de licean nedumirit al Sinistratului poposeau. 352 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai asta și venisem să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
superstiția unui gen corupt. Dar încordarea spiritului cere un anumit nivel de barbarie, fără de care se moleșesc arcurile gândirii, un vulcanism ce nu trebuie domolit decât în lașități voite. O idee să se rostogolească în avânturi de imn, cu o vrajă de delir sau de fatalitate, așa cum se întîmplă în incandescența blestemelor - aceste limbi de foc ale spiritului. Modernii sânt călduți, prea călduți. N-a bătut ceasul să-nvățăm iubirea și ura, ca dimensiuni de natură în suflet? Blestemul este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție firească? Istoria întreagă e proba limpede că omul nu numai că n-a fugit de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a suferinței. Și dac-a preferat uneori cu mai multă ardoare raiul, a făcut-o pentru fantasticul lui, pentru garanția de irealizabil - o utopie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de sincer, căci nu i-a fost frică de urmările cunoașterii. Și aceste urmări sânt cinismul însuși. Ce l-o fi îndemnat să scuture dulceața prejudecății și a cuviinței? Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparenței și a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligență la îndrăzneala și la provocarea adevărului? Niciodată, atâta vreme cât inima mai rezistă în înșelăciune și în serviciul sângelui. Dar inima lui Diogene pare a fi fost smulsă din interesul ființării și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viață, a-i face concurență în pasiune, răzvrătire și suferință. De nu simți că-n tine și-a rătăcit drama un Dumnezeu necunoscut, că forțe oarbe, crescute-n vraja îndurerării, se-nlănțuie pe flăcări tremurătoare, răsărite din atâtea focuri nevăzute - ce nume-ți poți tu da ca să nu fii toți? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există. Pe când în durere, ființa atinge un paroxism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întuneric. Prin ceea ce încoronează Creația, prin spirit, el aparține începuturilor ei. Nimic nu-i va scutura din conștiință nopțile timpului. Nu-i crește noblețea ursitei în această ereditate nocturnă? Omul are de partea lui prea multe nopți... De câte ori mă cuprind vrăjile plictiselii, de atâtea ori îmi întorc ochii spre cer. Și atunci știu că voi muri cândva de urât, în plină zi, în văzul soarelui sau al norilor... ..."dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta." Paharul plictiselilor... Aș vrea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cea mai cinstită și mai puțin mistică. Ea se interpune - cu absența ei de valuri - între om și Absolut. Întrucât e singură, femeia este. Forța unui om derivă din neîmplinirile vieții sale. Prin ele încetează el să fie natură. Definiția Vrăjii trece prin Wagner. El a introdus punctele de suspensie în muzică, interminabilul dizolvant... și recăderea surdă a motivelor într-un subteran melodios și indefinit. O neurastenie a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și în freamăte extatice, pierzând pudoarea limitelor și superstiția formei, ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenirea muzicală este vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp absolut, substanțializare de clipe, veșnicie orbită de unde... A avea "adîncime" înseamnă a nu mai fi amăgit de separații, a nu mai fi rob "planurilor", a nu mai dezarticula
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]