3,553 matches
-
filmul ăsta. “i vorbim aici despre un film care, dacă n-ar fi fost Cannes ul, ar fi stat probabil bine-mersi la răcoare, la discreția politicii ( ?) de distribuție a instituției amintite, care-l catalogase, în pudibonderia-i manifestă, mult prea vulgar... Alex. Leo Șerban : Chestia cu vulgaritatea pe mine mă lasă mască ! De parcă cei care se plâng de ea ar vorbi ca-n romanele lui Henry James... De parcă nu ăsta e limbajul cotidian, pe străzi, în baruri și tramvaie... De parcă nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cotidian, pe străzi, în baruri și tramvaie... De parcă nu ar exista o vulgaritate mult mai periculoasă, pentru că este insidioasă cea care vine pe filieră, să zicem, intelectuală, bine împachetată în discursuri sforăitoare și profund ipocrite despre... vulgaritate. Oamenii ăia sunt vulgari în sânge, chit că au un limbaj elevat ; există o vulgaritate atât de căsăpitoare în discursurile unor politicieni, dar și lideri de opinie din mass-media, încât ce se-aude pe stradă e floare la ureche. E o problemă foarte dezbătută
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
primește o bâtă în cap, dacă tot vreți să știți ! Atunci când am văzut eu filmul, nu eram, oricum, decât cinci bucăți groggy în tot cinematograful Scala...) Iar dacă vi se pare că rezumatul meu e prea lipsit de subtilitate, prea vulgar sau caricatural, așteptați să vedeți filmul ! Eu unul de mult n am văzut ceva mai prost. Așa că a-l analiza în amănunt (gen scenariu 0, o studentă în anul întâi n-ar trece examenul cu-așa ceva ; interpretări 5 cu indulgență
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ferme, ceea ce impune prezenta naratorului-eon : ,, Aveți nevoie de mine : și în cărți și în viața vie. Unde începe una și sfârșește cealaltă?” Prin actul scriptural lumea este mereu reinventată. Timpul scriiturii se materializează, într-o formulă caricaturala : ,,(...)devine accesibil și vulgar, capătă chiar o formă, o ființă uriașă acoperită cu păr care imi flutură prin fața ochilor un contract și șoptește în urechea mea (ciudat, voce blândă, un glas de aur, prietenos, aproape umil) dă-i drumul, ce mai aștepți, scrie, nu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe-acasă nu mai dai. Furiosul de ieri e azi mielul blînd al frumoasei Livia. A fost de ajuns să-și ridice puțin fusta, că tu, bietul pui de găină, ți-ai și găsit locul sub cloșcă. Nu te știam vulgar. Cunoaște-mă și sub aspectul ăsta, scriitorule. Poate-ți folosește la ceva, deși nu cred. Tu ai numai eroi pozitivi și frumoși. Zău?! Înseamnă că ai ascultat la radio o singură piesă de-a mea; de fapt o poveste de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fericire. Ar fi prea mult să cred că doamna Teona a jucat teatru tot timpul. Și chiar dacă a jucat, nu am făcut bine că i-am vorbit urît o ironie fină ar fi durut-o mai tare decît vorba mea vulgară. Sau poate că nici de ironie nu era cazul; puteam să-i promit că mă duc și să nu-mi țin promisiunea. Ba cred că nici de promisiune nu era nevoie; puteam sfîrși toată discuția printr-un surîs dublat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zic îndurerat. Imediat ce voi termina cu semnarea contractelor la I.L.L., îi voi da telefon și, fără prea multe explicații, îi voi cere scuze. Restul o interesează, înțeleagă ce vrea din comportarea mea, important este ca eu să-mi retrag vorba vulgară, să nu-mi fie rușine de mine însumi, să dorm liniștit la noapte, fără teama că, din neant, unde a dispărut, Doamna Ana s-ar putea întoarce... Altă dată, în altă zi, poate că aș fi uitat deja, dar azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fericit ca să trec cu vederea ceea ce-am spus. Dacă nu-i voi cere scuze doamnei Teona, fericirea acestei zile va fi mereu întreruptă de întoarcerea gîndurilor mele spre ochii aceia mari, plini de surîs, rămași încremeniți cînd vorba mea vulgară a căzut peste ei ca o palmă. Am reușit sigur c-am reușit! să dau eu lovitura finală, dar ce mi-a adus această lovitură?! Mi-am dovedit cumva că toată comportarea doamnei Teona a fost minciună și orgoliu?! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Teona a fost sinceră, îmi merit pedeapsa. Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea față de femeia aceea blondă, venită în delegație, căreia i-am propus să mai întîrzie o zi în oraș. Sînt acuzat că am fost vulgar cu ea. Cum?! Cînd?! Unde am greșit?! De mii de ani, datoria primului pas în dragoste revine bărbatului. Oare nu tocmai veșnicul zîmbet încurajator al doamnei blonde mi-a dat speranțe? Pretind că măcar la atîta lucru mă pricep; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
jumătatea gestului de a-și scoate mănușile. Mă privește fix, așteptînd probabil să-i spun că am glumit. Ai impresia că am glumit, Cristina, dar te asigur că e adevărat ceea ce-ai auzit; m-am specializat în a fi vulgar cu femeile, îi spun la fel de calm. Tu?! izbucnește Cristina într-un rîs domol, alintat. Asta n-o mai cred. De ce să crezi? o întreb. Te-ai convins doar. Cînd?! tresare capul blond, scuturîndu-se scurt, rearanjîndu-și buclele. Azi, cînd ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
greața din mine dezgustul de mine însumi -, să mă pot jura în fața cuiva, chiar și-n fața unei pietre, că n-o să se mai întîmple... Dumnezeule, într-adevăr, am fost satană! Ce greață mi-i de mine!... Dimineață am fost vulgar cu doamna Teona ah, imaginea aceea a copilului venind cu brațele deschise spre mine ! -, acum am fost brutal cu doamna Cristina... Cum mă voi purta, oare, deseară cu o femeie?!... Cu ce suflet mai pot visa îmbrățișarea unei femei, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ură. Într-un fel, spune secretarul Comitetului P.C.R., uitîndu-se spre prim-secretar, comportarea tovarășului Vlădeanu e... "justificată". Azi a fost certat de tovarășa Roman pentru că s-a purtat urît cu o delegată venită după filamente, mai bine-zis, a fost vulgar cu ea, și-apoi, acum, după ce a fost adus din restaurant, cred că este sub influența alcoolului, altfel nu și-ar permite... Și dacă e sub influența alcoolului, cum a sesizat și tovarășa Roman, nu văd cîtă bază poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o face fericită o clipă. Cît privește cealaltă acuzație, încep eu, adresîndu-mă secretarului, puțin nedumerit de surîsul Brîndușei, vă rog să telefonați la hotel, camera 604, tovarășei inginere Cristina Dumitriu și s-o întrebați dacă într-adevăr m-am purtat vulgar cu ea, așa cum v-a informat tovarășa Roman. De asta ne arde nouă acum, tovarășe Vlădeanu?! lovește cu palma în masă Brîndușa. Peste cîteva ore, fiecare minut va însemna o pierdere de zeci de mii de lei! Aștept răspuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te-ai culcat cu un bărbat ca să obții un profit material, ori a contat numai dragostea ca atare ?... Tamara tresare și face din nou ochii mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi n-aș fi crezut că poți fi așa!... Ești vulgar, Mihai, vulgar și bădăran. Nu numai cu mine, acum. Ai fost și mai înainte, pe scări, cu doamna Brîndușa. Mi-era mie rușine de rușinea care ar fi trebuit să-ți fie ție. Nu credeam c-ai să ajungi... Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
culcat cu un bărbat ca să obții un profit material, ori a contat numai dragostea ca atare ?... Tamara tresare și face din nou ochii mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi n-aș fi crezut că poți fi așa!... Ești vulgar, Mihai, vulgar și bădăran. Nu numai cu mine, acum. Ai fost și mai înainte, pe scări, cu doamna Brîndușa. Mi-era mie rușine de rușinea care ar fi trebuit să-ți fie ție. Nu credeam c-ai să ajungi... Voi m-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi spune Tamara. Voiam totuși să te ajut, s-o temperez pe Brîndușa, că-i tare pornită împotriva ta. Ajut-o pe ea, Tamara, eu n-am nevoie de proptele, du-te și dă-i o declarație că am fost vulgar și cu tine, rîd eu, apropiindu-mă de ușa liftului. Rîzi, dar Brîndușa chiar mi-a cerut o declarație în care să spun cum te-ai purtat pe scări. Du-te și dă-i declarația! Declară exact ce-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa cîtva timp, ridicat la vreun sfert de metru de postament și mă privește cu ochii injectați de furie, apoi îmi dă drumul, repezindu-mă cu spatele de pupitru. În prezența mea, amenință el cu brațul întins, să nu vorbești vulgar despre Brîndușa, ai înțeles?!, indiferent care-s relațiile dintre voi! Bîrfește-o unde vrei, nu în prezența mea! Clar? Îl privesc îngrozit, uitînd de durerea spatelui lovit, gîndindu-mă că, așa înfuriat cum e, Vlad ar putea să mă arunce în jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și mi-a spus următoarele: dacă-mi telefonează cineva de la combinat, să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt plecată sau, dacă apuc să-i răspund și să-i spun cine sînt, să recunosc că ai fost vulgar cu mine, ba chiar să fiu intrigată. Doi: m-a amenințat că, dacă nu-i trimit declarația pe care mi-a cerut-o, îi spune soțului meu că ai fost la mine în cameră, ba a zis că-i și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu ce vină am?! De ce mă implicați în...?! Așa-i, Cristina, murmur eu obosit. De ce să fii implicată, mai ales că tu nu ai nici o vină... Brîndușa ți-a cerut o declarație, în care să spui că m-am purtat vulgar cu tine. Dă-i-o, Cristina, dă-i-o! Du-te la ea seara asta și-ntreab-o ce să mai scrii în declarația aceea, fă-i pe plac Brîndușei, altfel, canalia asta îi poate îndruga soțului tău verzi și uscate, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt vulgar?!... "Îi telefonez și-mi cer scuze!", îmi ordon. Urc la pupitru, iau receptorul telefonului, formez zero, iar cînd aud tonul de oraș, formez numărul știut. Inima îmi bate puternic, iar obrajii îmi iau foc sînt iar adolescent!... Telefonul sună în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am aflat de tine, îmi place să mă gîndesc la tine ca la propriu-mi fiu. Gîndește-te o clipă c-aș fi mama ta... Mama! țip eu. Ascultă, doamnă! nu întinde coarda, că azi m-am specializat în a fi vulgar. Las-o pe mama să se odihnească în pace! Nu-i permit oricărei necunoscute să i se substituie!... Scuză-mă, te rog! îmi spune femeia pe un ton jos, plin de feminitate. Tac și-mi arunc o dată privirea peste rîndurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stația din centru. Mașina trece de stație și intră pe prima stradă la dreapta, oprind lîngă trotuar. Dom' Vlădeanu, începe șeful, aș vrea să știu dacă... Nu, vă rog să mă credeți că nu e în firea mea să fiu vulgar, dar am impresia că dumneavoastră ați fost cîndva prieten cu Brîndușa. Asta ar explica multe... Anume. Să zicem... chiar cele întîmplate azi, în sala de consiliu. Pe dracu! exclam eu iritat. Dracu', nedracu', dar am intrat și eu în joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
împotriva mea. Prin asta voia să-i facă pe toți să spună că bîrfa "Roman-Vlădeanu" e o simplă scornire, timp în care adevăratul ei prieten era în afară de orice bănuială. Azi, Brîndușa m-a acuzat în fața prim-secretarului că am fost vulgar cu o delegată doamna blondă. Eu am făcut-o mincinoasă. Dacă se dovedește că a mințit, pierde. Și pierde mult, măcar din aureolă. Cu declarația ce i-ați dat-o o va determina pe doamna blondă să declare că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine. Scutură din cap cu mîndrie, își trece maiestuos vîrful degetelor peste buclele părului, trupul i se îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine, îmi înfruntă privirea. Poftim, surîde ea, privește-mi ochii umezi... Cuvîntul tău vulgar m-a rănit cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat pe nimeni în viața mea... Asta mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de extravaganță, aș duce doi trandafiri roșii pe care i-aș da unei fete tinere oarecare ce s’ar găsi întâmplător în tren. [De] la gară va veni să mă ia Gaby ușor alarmată, cred, de ceea ce s’ar numi vulgar „trăsnaie“, lubie. Nu încerc să evoc ziua de aziși totuși... De dimineață tu ai plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și poșetă. Te văd, în salonul de coafură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]