3,781 matches
-
nu pentru multă vreme, fiindcă o așteaptă berea și păhărelul. Fiecare calup publicitar de la TV îmi dă sentimentul unei victorii à la Pyrrhus: m-am abținut să aprind o țigară - dar de ce Dumnezeu trebuia să mă abțin? Se sfârșea un weekend care chiar nu fusese searbăd, dacă mă gândesc că sâmbătă băusem cu tovărășie, ca o ființă socială, iar duminică, pe-o vreme frumoasă care mi-e greu să ghicesc cât o să mai țină, am ieșit cu autobuzul din București, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
câțiva ani m-am deprins destul cu gândul morții ca să accept firesc despărțirea de cineva drag; doar eu nu puteam intra în categoria asta, fiindcă nu-mi pot fi niciodată drag mie însumi. Cred că ți-am mai povestit despre weekend-urile prea lungi, care totdeauna începeau cu planul unei adevărate fugi de-acasă, până într-o gară, într-un tren, într-un oraș cu alt aer. Nu rămâneau decât cele trei ceasuri de hoinăreală, încununate de „doza“ care, neapărat, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lumina de după-amiază care nu se mai termină, nu mai vorbește despre meșteșugul pregătitului cafelei dintr-o dimineață de serviciu, al celei dintr-o dimineață de wikend (așa a scris ea într-un loc) și al aceleia din după-amiaza de weekend, ci numai despre părul ei negru care nu suporta nici un acoperământ. Nu-ți mai smulge părul ăla (aud lângă umărul meu drept, care saltă în ritmul dactililor, vocea înăbușită a muzei mele), că o să rămâi chel de tot! Numaidecât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gura pe jumătate roz. Ce zici de ăla mic, bej? Sau de geanta roșie de voiaj? — M‑am gândit că poate să‑mi iau asta, zic, trăgând de sub pat geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut superbă. — Uau! zice Suze, cu ochii mari. Bex! E super! De unde‑ai luat‑o? — Fenwicks, zic, zâmbind larg. Nu e senzațională? — E cea mai tare geantă de felul ăsta pe care‑am văzut‑o în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi de ghete. Sau de etolă. Atunci îmi dau seama că Suze pleacă aproape în fiecare weekend și tot ce‑și ia cu ea e o geantă nu prea mare, pliabilă. — Suze, tu cum îți faci bagajul? Ai un sistem, ceva? Nu știu, zice ea vag. Bănuiesc că fac și acum ce ne‑au învățat la Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
avut o vacanță adevărată de trei ani și că poate ar trebui luat pe departe și convins că e o idee bună. Așa că am încetat să mai vorbesc despre concedii împreună și am început să propun să plecăm doar în weekend, și asta a fost de ajuns! Pe neașteptate, Luke mi‑a spus să nu‑mi fac planuri în weekendul ăsta. El s‑a ocupat de hotel și de tot. Mor de nerăbdare. N‑o să facem absolut nimic, doar o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o idee bună. Așa că am încetat să mai vorbesc despre concedii împreună și am început să propun să plecăm doar în weekend, și asta a fost de ajuns! Pe neașteptate, Luke mi‑a spus să nu‑mi fac planuri în weekendul ăsta. El s‑a ocupat de hotel și de tot. Mor de nerăbdare. N‑o să facem absolut nimic, doar o să ne relaxăm și o să ne odihnim - și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de vis. Un jacuzzi uriaș îngropat, cu mozaic, cu cel mai mare duș pe care l‑am văzut vreodată deasupra lui, și un raft întreg de uleiuri de aromaterapie în niște recipiente splendide. Dacă aș putea să‑mi petrec tot weekendul în baie... Deci, zice el, întorcându‑se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cumpărături! Ceea ce e adevărat. Când i‑am spus lui Suze cât am dat pe sandalele cu clementină, și‑a făcut griji că poate nu a fost suficient de strictă cu mine și m‑a pus să‑i promit că în weekend - ăsta nu cumpăr nimic. M‑a pus să jur pe - de fapt, chiar pe sandalele cu clementină. Și o să fac eforturi să mă țin de promisiune. Vreau să zic că are perfectă dreptate. Dacă ea poate să nu se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Rebecca, spune, reluându‑și poziția în scaun și privindu‑mă nemulțumită. Care sunt hobby‑urile tale? — Îhm... Deschid gura, apoi o închid la loc. Mintea mi s‑a golit complet. Haide, trebuie să ai niște hobby‑uri. Ce fac în weekend? Ce fac pentru a mă relaxa? — Păi, eu... E complet ridicol. Trebuie să fie și alte lucruri în viața mea, în afară de mersul la cumpărături. Păi, evident, îmi place... să mă întâlnesc cu prietenii, încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu ne mai vedem ce altceva putea sè facè Matei decât sè se urce sâmbètè în tren și sè se ducè la pèrinți, dar vizita lui, pe lângè dorința fireascè de a-și vedea familia și de a petrece un weekend acasè, a mai avut și un scop material, bine determinat, fiind vorba de banii pe care mi i-a promis tata pentru mașinè, Dupè cum ne fusese învoiala, a doua zi, proprietarul mașinii roșii, ezitând, temându-se că nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și Îi vine la pat, fără să miște un deget! — Ai tot ce vrei acolo, dar n-ai sentimentul familiei! — N-ai, În genere, sentimente! Acolo fiecare e pentru el! Chiar și În familie, concurența e lege! — Te Înșeli! În weekend, de pildă, când orașele se golesc - unde crezi că dispar toți? Dispar În familie! — Dar și În filmele lor - nu ai văzut că te atacă teroriștii, te atacă huliganii În metrou și nu Îți sare În ajutor nimeni?! Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să notez un număr de telefon, o adresă, să ascult o poveste greu de Înțeles, cu insinuări și amănunte inutile, să promit că voi veni neapărat - la un dejun, la o cafea, În casa lor de la țară, de la munte, În weekend. Și, cum doamnele, dar și domnii erau foarte locvace și aveau același gen de povești confuze și același mod aproape inteligibil de a vorbi, clipeau, uite-așa, tușeau, făceau pauze și semne cu mâna spre tavan, la stânga, la dreapta, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
amestecul de măceșe și hibiscus, pe care, așa cum se cuvine, l-am și ales. În final, a fost chiar bun, deși era roz. De luni până joi, piața Camden și Împrejurimile sale nu erau peste măsură de aglomerate - doar În weekend Înghesuiala devenea insuportabilă. Erau destule mese libere la cafenea, iar fata care se sprijinea În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părea a fi infime. O respectam foarte mult pe Fliss; Își trăia viața după legile proprii și nu permitea nimănui să se amestece. Fire Încăpățânat de independentă, Fliss avea o tarabă În piața Camden, unde, lunea, miercurea, vinerea și În weekend, vindea tot soiul de curiozități și obiecte vechi. Trecusem pe lângă ea de vreo câteva ori și nu păreau a-i merge rău afacerile. Oricât mă străduiam, tot nu-mi venea În minte vreun motiv plauzibil pentru care ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o voce studiată. Părul Îi era legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid pe scaunul din spate. Fliss ridică din umeri și le numără restul. Tânărul Îndesă poșeta-pudrieră Într-una din valize, apoi le luă În câte o mână și se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îndeplineam o datorie publică și nu prindeam din zbor orice ocazie de a-mi băga nasul unde nu-mi fierbea oala. Am intrat În piața acoperită ca să arunc o privire la tarabele cu haine second-hand, deși dacă ar fi fost weekend, ar fi fost mult mai multe. Aici, lumea Își atârna marfa pe barele lungi care Împânzeau spațiul ca o rețea, dându-ți senzația că te aflai Într-un labirint. Una dintre plăceri era să te strecori printre stative, neștiind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cocktail fără să fac urticarie. Am mers cu mașina până În Holland Park. N-aveam de ales, căci o călătorie cu transportul public dinspre nord-est către sud-vest, de-a latul Londrei, era o distracție rezervată exclusiv celor amatori să-și petreacă weekendurile rătăcind În labirintul de la Hampton Court. Casa era mare, albă și de-o eleganță care te dădea pe spate, construită pe una din acele străzi de dimensiunile unui bulevard, unde locuiesc de obicei oamenii bogați. De-a lungul căii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cuvânt din acele mesaje. Recunosc că nici nu m-am străduit prea tare. Mă Încerca un puternic atac de mizantropie. Pe la zece, pradă unui val subit de foame și de milă față de propria persoană, am comandat o pizza. Dacă În Weekendul pierdut, Ray Milland, ajuns la jumătatea celei de-a treia sticle de whisky, ar fi hotărât că ce-i lipsește e o pizza quattro formaggi cu usturoi și porumb, nu și-ar fi mormăit comanda În receptor cu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
astfel de lucruri. Am găsit o curățătorie bună, unde îi duceam regulat costumele, un restaurant chinezesc care ne livra mâncare oricât de târziu, un bar foarte sexy unde se serveau cartofi prăjiți delicioși și un Martini grozav și care, în weekend, era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam pe malul râului, aflat la doar câteva blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult semăna tipul acela cu Patrick? Mi s-a părut uimitor că nu a fost șocată de evidență. Uneori oamenii sunt prea absorbiți de propriul sine. Capitolul IX Nu mă mai satur de aparițiile televizate ale lui Bobby Thunder. În weekend, de parcă mi-ar fi citit gândurile, MTV a difuzat întreaga serie Tough Enough. Am stat până târziu după miezul nopții și am înregistrat totul. Am deja treisprezece episoade. Un adevărat festin. Continui să le urmăresc chiar dacă le știu pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă face să cad din nou în gaura neagră a nefericirii. Duminică noaptea citesc toate mailurile pe care mi le-a trimis, lucru pe care-l fac doar în situațiile disperate. Mă abțin să-i dau un telefon, deoarece în weekend sunt șanse foarte mari să-mi răspundă. Dar e singura situație în care dovedesc stăpânire de sine. În rest nu fac decât să mă complac în tot felul de lucruri mai mult decât dăunătoare pentru mine. Luni dimineață simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe puști să nu cadă de pe scara pe care noi tocmai urcăm. Jake a avut ideea să venim aici. Când l-am sunat și i-am sugerat să ne întâlnim, mi-a spus că încearcă să ajungă aici în fiecare weekend. Pentru mine a fost o adevărată provocare să-l însoțesc - nu prea obișnuiesc să depășesc zona cuprinsă între Highbury Fields și Clerkenwell - însă a meritat. Mai ales că aerul foarte umed și curat din Palm House mi-a curățat fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu-mi poate ascunde astfel de chestii. Nu-i capabilă să țină un secret. Dacă și-ar face iluzii legate de Finn, numai despre asta ar vorbi. Nu, nu chiar. De fapt, ne vom preface doar la petrecerea din acest weekend. Am sunat-o și a zis că e de acord. Ne uităm la el prostiți. Nu pot face față situației singur. Barney și Vanessa se vor giugiuli tot timpul, explică el. — Dar nu vei fi doar tu, intervine Davey. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și face semne spre intrare. Mă uit în spate și îl văd pe Barney venind. —Ați primit invitațiile? ne întreabă cu tupeu. — Da, răspundem sec eu și Davey, în timp ce Finn îl privește fără nici o expresie pe chip. — Vom petrece un weekend de pomină. Nessa de-abia așteaptă să vă cunoască mai bine, exclamă Barney, de parcă n-ar ști cât de bine îi cunoaște viitoarea nevastă fratele. Nimeni nu zice nimic, așa că Barney se vede obligat să continue: — Așa că, frățioare, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]