5,438 matches
-
Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și grăbit să facă - fiind oarecum geloși pe succesul mucosului de clasa a noua și tocmai la frumoasa și năzuroasa fată, care pe ei Îi respinsese și-i rușinase În văzul lumii, de-și simțeau Încă vârfurile urechilor aprinse. A zăcut Hristu o noapte Întreagă, pe jos, dezbrăcat și ud, Într-un closet din căminele elevilor. Însă lucrurile nu aveau să se oprească aici. Zvăpăiata fetică - nici ea soi bun - a Început să dea anume semne după care până și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la infirmerie Îl trimiseseră la un spital unde Îi tăiaseră rana, o curățaseră și o cususeră. „Ce dracu’ caut eu la primărie?” se pomeni Întrebându-se, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi piară răsuflarea, căci de trăit nici gând să pot, scăpat, distrus, din aspra-ncrâncenare. Blândul lăcaș, zidit de mâna bunului meu tată, ce-n cer acuma-și plânge neputința, zăcea sfârșit, Îmbrățișând pământul. Ce crudă soartă ori ce vis teribil din care - cu nădejde Îngerească - Îmi tot spuneam să ies! Zadarnic, Însă: mama, ținând În sorțu-i ciurul cu amar mălai, Îmi spuse pe șoptite: de-acuma chiar că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
piei, oale ori cine știe ce altceva. Deși, se cuvine menționat, ceramica pictată cu artă desăvârșită de cei vechi de pe aici este astăzi vestită În toată lumea și voi habar n-aveți, făpturi cu simțiri de anelide... Nici măcar nu știți ce-s alea. Zăceți, acolo-n bănci, cu creierii ca de mucoase gasteropode. Ce știți voi despre iubire, țapilor și caprelor, când acasă vedeți numai păruieli Între părinți? Stați o clipă să caut În Încăpătoarea-mi tașcă și să vedeți cum, În nevinovăția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ridicase și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cea a nemților, În acele locuri În care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără să apuce să se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i țin minte chipul? Avusesem destulă vreme s-o descopăr În amănunt. N-am Întâlnit, de atunci, sâni ca ai ei: rotunzi, tari și cu sfârcuri mici, incredibil de gingașe și catifelate, chiar și atunci când se Întăreau. Pe o noptieră zăcea un ecuson de plastic pe care scria că era subingineră Într-o secție de (ha!) strungărie a unei fabrici de avioane. Pe cealaltă noptieră, lângă o lampă cu globul de sticlă crăpat și cam prăfuit, odihnea un rățoi-marinar din cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În care zăceau două rânduri de paturi suprapuse câte trei. Conform regulamentului, soldații dormeau Îmbrăcați; aveau voie, totuși, să se descalțe, cu condiția să-și pună bocancii cât mai la Îndemână ca, În caz de alarmă, să poată să fie gata de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
locuitorii s-au răsculat Împotriva unor arendași cam hulpavi, a ieșit la iveală și plânsul scris al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori de furia răsculaților care căutaseră degeaba Înscrisurile cu Învoieli. Locotenentul a ridicat cu grijă scrisoarea - era un băiat fin și citit, știind bine ce Însemnătate se acorda unor astfel de vechi scrisori - a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile dacă, În ziua uciderii mișelești a nobilului bărbat, vistiernicul n-ar fi fost plecat Într-o solie secretă la unul dintre puternicii vremii. Apoi toate s-au prăbușit: Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos și plin de păduchi, soldatul Cocrișel. În frumoasa limbă greacă vorbită, vistiernicul și-a pus În stihuri marea dragoste ce-o avusese față de faptele Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căreia n-aveau cum să iasă victorioși, eroicii noștri expediționari au oprit ca să-și evalueze pagubele și să-și oblojească rănile. Nenorocire! Abia atunci și-au dat seama că din rândurile lor lipsea Însuși Căpitanul. Acesta - aveam să aflăm ulterior - zăcea rănit pe terenul de fotbal. Unul dintre avortonii bețivi Îi găurise ambele fese (bucile curului) cu o șurubelniță. Au urmat negocieri, intervenții la autoritățile județului, amenințări cu jandarmii și cu pușcăria. În cele din urmă, bravul nostru Căpitan a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe care o ținea după el ca piesă de schimb, i-a făcut țăndări pușca de trunchiul unui stejar, l-a lăsat să zacă, inconștient, În buruieni, a descărcat lemnele În curtea cui le comandase, și-a Încasat onorariul și a dispărut de la domiciliu; Icu Poștașu, În vreme ce se holba la avionul de stropit aterizat pe o miriște, a observat câteva nituri retezate În coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajungeau până la brâu și se puse pe chibzuit. Întrerupse scurt meditația și o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse de acord cu el Însuși că nu era nici cal, nici măgar; nici frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înspăimântat atârna cu picioarele din spate În sus s-a rupt În zvâcnetul suprem de Împotrivire, când cuțitul pătrunsese, căutând beregata. În agonie, porcul o luase la goană, prin noroi, Îl ocolise pe cel care atunci se numea Ectoraș și zăcea căzut pe spate În nămol și se repezise spre via care Începea unde se sfârșea curtea. Fusese prins din urmă de vărul cel scund, Încălecat și lovit amarnic Între urechi cu un par smuls de lângă potecă. Murise, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și bragă care se plimbase cu un coș de nuiele În mâini și cu bidonul de metal În spinare și care strigase de se auzea până unde se sfârșeau peroanele „Luați covrigii, luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor!” zăcea după bombardament pe spate, cu ochii deschiși larg, cu o bucată de fier căzută din acoperiș Înfiptă-n piept, cu mâna dreaptă odihnind În coșul cu covrigi și capul sprijinit pe teancul de ziare căzut la pământ cu tot cu brațul, smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o băltoacă, mișcându-se lent și lățindu-se Întruna. Târziu, Ectoraș, căruia unii Îi ziceau și Monstrulică, Încerca să caute, În așteptarea trenului ce avea să-l ducă Într-un oraș Îndepărtat ca să-și vadă prietenii, locul În care zăcuse trupul mutilat al vânzătorului ambulant și stâlpul de metal, cu nituri groase, lângă care se adăpostise bunica sa vitregă ce tânjea, pe atunci, de dorul primului ei soț, dat dispărut pe frontul de Răsărit, de unde nu se mai Întorsese. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zicea poetul Foiște - și mai ales uita de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns de Însemnată ca să aibă dreptul de a primi berea Într-o halbă adevărată și nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brusc, cu o fată la locul ei, făcuse repede doi copii și nu apucase nici măcar o dată să meargă la război, despre care auzise de la profesorul Foiște c-ar fi fost Închinat unei iubiri curate din trecut și ai cărei eroi zăceau În adâncurile unui deal ce se Încăpățâna să nu-și nască taina de mii și mii de ani Încoace. Poveștile de iubire spuse de Foiște Îi mișcau pe ascultătorii de parte bărbătească fiindcă știau cu toții că poetul Își pierduse putința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nici măcar nu era pe de-a-ntregul vina ei: comandase baloți Întregi de felurite pânzeturi În speranța că, apropiindu-se toamna și mai ales iarna, muierile ar fi cumpărat ca să Înnoiască garderoba familiei. Însă nu se Întâmplase deloc așa, baloturile zăceau neatinse pe tejgheaua de lemn și, În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascunse, hoțul care jefuise din averea Întregului popor ar fi primit ca pedeapsă un număr dublu de ani de Închisoare. Șobolanii, Însă, nu-i purtaseră noroc Marioarei, căci, fugind de cei care le stricau raiul, năvăliseră În Încăperea În care zăceau baloturile. Șefii cooperativei de comerț Îi desfăcuseră femeii contractul pentru neglijență În serviciu și provocarea de prejudicii pe care, ca să n-o trimită În instanță, o obligaseră să le acopere din banii ei. Șobolanii n-ar fi găsit, Însă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]