7,506 matches
-
străine din compartimentul vagonului. Zgribulit, așteptam în peronul înghețat trenul deja întârziat, când deodată vocea unui călător ne taie tuturor amorțeala: Hai că vine!” spune jovial și parcă mândru că a fost printre primii care au observat silueta locomotivei în zare. Colegul lui de drum se ridică în picioare, privește lung, apoi adaugă: ”Lasă-l băi să vină că nu pleacă fără noi, nu te grăbi”. Ciudat, el era cel care se ridicase în vârful picioarelor iar celălăt nu dădea deloc
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
trăirea ei, să nu luăm mai mult decât putem duce! Cerul din noi ne vorbește, culorile sunt mai intense, sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii, un anotimp al nostru, contopită-n tine, încep să mă cunosc, purtată de tine, zările se deschid, distanțele se risipesc, imaginea prinde contururi nebănuite. Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii, primesc fragmente, copleșită, o putere mă ține parcă legată în tărâmul în care ești, în inima mea, trăirile tale au luat drumuri
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
ce se-ntâmplă, dorința de viață și libertatea zborului, vreau buzele tale, acolo simt zborul purtat spre infinit! - șoptești în dansul iubirii, în dansul vieții... UNDE E ZIUA DE IERI ? Scăldată de albastrul cerului, mă uit la florile-soarelui din întinsul zării, legănate de briza mării, petale de petale, se spală de culoare, stropii galbeni de lumină, în inimă, îmi trimit iubirea, izvorul de viață nesecat. În labirintul timpului, curgerea lui nu se mai sfârșește, azi caut ziua de ieri. Undeva s-
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
firele de iarbă fragile tușeuri în zăpezile răsăritului s-au frânt în plină legănare a brațelor mamei prinși de forța cerului au prins de vârful aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace pierdut prin amintiri. Dar fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre norii negri adesea se pitesc, Mi-au
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMINII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace pierdut prin amintiri. Dar fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre norii negri adesea se pitesc, Mi-au
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
strop de fericire Într-un Eden cu multe primăveri. La o răscruce le-a ieșit în cale, Un biet păstor de turmă rătăcit, Care doinea din fluieru-i cu jale, Spunându-le că-i vremea de iubit. Dar ei priveau în zarea cea albastră, La umbrele rămase pe pereți Și n-au simțit cum pasărea maistră I-a înzestrat cu inimi de poeți. Au început de mână să se țină Și au umblat așa, mulți ani, desculți, Până când mărul a rodit o
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TOAMNĂ RUGINIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Coboară toamna ruginie Peste natura-nmărmurită, Strugurii copți tresar în vie, Iar luna parcă-i adormită... Pe tâmpla cerului, în zare, Picură lent lacrimi de stele... Mi-e dor de o rază de soare, Ca să-mi zâmbească-ntre perdele! Vreau să citesc, dar printre rânduri Apari într-un chip sfâșietor... Pierdută, mă scufund în gânduri, Găsesc amintiri care mă dor... Ca
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
știute, nu se auzea nimic, doar vedeam buzele mișcându-se ca frunzele sub o adiere ușoară... Într-o seară de vară, când soarele mare cât o tavă pentru copt pâinea cobora în cuptorul pământului, sprijinindu-se cu coatele pe marginea zării dinspre luncă, tata, unchiu Tudor și unchiuGică reparau gardul de nuiele din spatele curții, gard care da spre câmp. Prin ogrăzile vecine se auzeau glasuri de femei și de bărbați, care mai aranjau ce mai era de aranjat până se aprindeau
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
la școală și carte învață, Tinerii se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! Referință Bibliografică: Toamna / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1367, Anul IV, 28 septembrie
TOAMNA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353148_a_354477]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului toamna mea, de unde vii? ceas de cumpănă ne-ncearcă peste anul de răscruce, fuge timpul, fuge, fuge, mă opresc în deal la cruce, ostenit fără de zare, rătăciri de dor amare, și cutreier și mă-nchin peste-un cer plin de senin, căci aș vrea să fiu un altul să pătrund mereu înaltul, viața ca să-mi fie vis cum o soartă mi-a prezis; galbenul miraj de
TOAMNA MEA, DE UNDE VII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353163_a_354492]
-
nebună, într-un minus infinit s-a lipit mereu de lună... vine toamna, trece toamna, cade frunza, plânge codrul, frunz-a băjenit norodul, lăsând văile pustii, câmpul fără herghelii, fără de speranțe, omul, ca și iarba, ca și pomul; trec cocorii peste zare, împânzind strigoi pe cer tot văzduhul e o harfă prinsă-n cețuri și-n mister, plâng iluzii muzicale ce se sting în în sunet trist, s-a lăsat toamna pe vale în culori de ametist. luni, 22 septembrie 2014 Referință
TOAMNA MEA, DE UNDE VII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353163_a_354492]
-
pietre, piere-a lor răbdare, Se rătăcesc izvoarele sub stâncă, Mă-ndepărtez de vară, iar și încă, Nu mai găsesc nici drumul către soare. Și mă trezesc în noaptea cea adâncă, În miezul iernii neîndurătoare, Când gerul se întinde până-n zare Și când zăpada ne așteaptă lângă. Dar viscolul învălmășește malul, Și chipu-i de nisip, în mare pripă, Chiar dacă marea-l mângâie cu valul Și-i mai aproape-n fiecare clipă. Nu știm când este vis și când realul, De
RISIPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353183_a_354512]
-
real, în care Câmpulung Moldovenesc se află în prim plan: „Pădurile coboară din legenda <<Pietrelor Doamnei>>, de pe Giumalău și de pe Tomnatic, să-l îmbrățișeze cu liniștea și cu miresmele lor... Albastrul se boltește ca un clopot rezemându-și marginile pe zarea de vis a obcinelor...”. Da, este cât se poate de adevărat! M-am convins, în zilele ce au urmat că oamenii așezărilor bucovinene au fețele luminate de privire directă și sinceră, sunt prietenoși și ospitalieri, iar toate locurile în care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
alte patrii, știu, sunt frumoase, Ele nu există fără oameni, fără case, Oricât hoinărește gândul hai-hui O alta ca tine să-ți semene, nu-i! Pe cei plecați pe meleaguri străine Îi macină pururea dorul de tine, De-acolo, din zarea suspinului lor, Toate ne-mărginirile tale îi dor... Câtă vreme respirăm alături cu ea Nici vieții nu îi vedem frumusețea-, Numai pe părinții noștri îi prețuim Când sunt mai aproape de țintirim... DOINĂ TRANSILVANĂ... Vindecătoare Doină transilvană, Ca vinul din Scriptură
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
nu-i beteag, Prin Ardealul meu cel drag Trec și astăzi cu folos Pașii lui Iisus Hristos... CÂNTEC ÎN DOI TIMPI... (Poeziei... !) Dacă nu te-aș fi avut Eram pulbere de lut, Pași pierduți fără cărări, Vânt purtat în patru zări. Fie veșnic preamărit Cel ce mi te-a dăruit, Când și pentru ce anume? Nimeni nu va ști în lume... Te iubesc și mă iubești, Mulți mă-ntreabă cine ești? Unii mai geloși din fire, Sfânta mea alcătuire! Lângă sufletul
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
credincioși. Valoarea totală estimată a lucrărilor de construcție a noii biserici este de peste două milioane lei noi. In prezent Biserica din satul nostru s-a înălțat cu cele trei turnuri ale sale unde glasul (dangătul) celor trei clopote se aude peste zări. Sfânta Cruce de pe turnul mare a bisericii este vizibilă de la mari depărtări mai cu seamă noaptea fiind puternic luminată de acele becuri cu senzori. Biserica nouă are montate giamurile, ușile, este tencuită în interior - exterior și în prezent se desfășoară
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
cu tainice șoapte. Și stele și suflet se prind într-o horă Pe scena albastră, de doruri cuprinsă, Iar luna semeață, a soarelui soră, Străluce mirific pe bolta întinsă. Iar sufletul meu se dezbracă de vină, El zboară întins, către zarea albastră, Să poată cunoaște iertarea divină... Spre ea să deschidă o nouă fereastră. pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: În sufletul meu se ascunde o taină... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017
ÎN SUFLETUL MEU SE ASCUNDE O TAINĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353225_a_354554]
-
Sabie de Raze. Mult mai pe urmă, cârdurile de păsări făceau mare larmă cu țipetele lor. Cântau flăcăii cântece de dor, iar luptătorii, cântece de slavă pentru împăratul lor. Veselindu-se mereu, nici nu își dădură seama când văzură-n zare troienile viscolite. Locotenentul îi spuse lui Ghiocel: -Iată că am ajuns și în Țara Zăpezilor! De-acum, voinicilor, vom coborâ în zbor lin, direct prin lunci, pe râul înghețat. Vom trece prin câmpii și prin păduri, prin sate și orașe
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
au fost rostite, Și nici visate. Dar gândul, Mă prindea în mreaja lui, Și-mi dăruia comori. Am incercat sa zâmbesc vieții, În amurguri parfumate de culori. Dar secundă, Încărcată de mister. Mă lua pe aripile ei. Mă aruncă spre zări și voia să zbor, Asemeni păsării din Paradis. Referință Bibliografica: Secundă infinită / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1635, Anul V, 23 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SECUNDǍ INFINITǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353249_a_354578]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CONCERTUL NIMFELOR Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mihai MERTICARU CONCERTUL NIMFELOR Nereidă, nălucă sau naiadă, Din care zări albastre ai răsărit? Din ce catedrală te-am deszidit? Din ce ramuri te-am rupt, din ce livadă? În coroană de regină mărgărit, În munți silhui, amețitoare driadă, Minunea unde ar fi putut să șadă? Cum de tocmai la noi
CONCERTUL NIMFELOR de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353252_a_354581]
-
gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
Speră totuși să îi chemi! Pe o aripă duc plânsul Și pe una doar tăcerea, În pahar îți torn -albastru Să - nțelegi că asta-i vrerea! Cerul tot îl prinde zborul Și în suflet doar fiorul, Norii fug în alte zări Îmbrăcați în resemnări... Fâlfâitul din priviri Are murgu-n amintiri Și nechează când aleargă, Peste timpul smuls din iarbă... Duc în zbor de pescăruș, Gândul cel mai jucăuș Aripi de cuvânt să treacă Peste valea care-i seacă! 30 aprilie 2015
PESCĂRUȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352601_a_353930]
-
Labiș) ROȘU Aprins de focul verilor toride, Aleargă dorul pe-al său drum de sânge, Străbate inima ce-n taină plânge Și-n lanuri macii roșii și-i deschide. Iar purpura în trandafiri și-o frânge Și se topește-n zările aride, Cum se prelinge soarele-n lichide Și-n suflet doar durere multă strânge. Dar se ridică pururi mândru-n flamuri, Și rodii își desface și bujorii, E dulce ca cireșele pe ramuri Și mai timid ca în obraji fiorii
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
nemărginirea. ALBASTRU Mai sus decât abisurile mării, Mai jos decât tăriile din ceruri, Acolo regăsim în mii de feluri Nemărginirea vie a-ntrupării. Și în banchizele ce cresc din geruri, Din valuri răscolite-n spuma sării, Ce se aleargă până-n dunga zării, Spre luminoase și înalte țeluri. Ne căutăm pe drumuri ratăcite, Știm și cărarea care să ne scape, Dar sufletele noastre, chinuite, Plutesc pe nori, mai zboară peste ape Și-n liniștea culorii infinite, De fericire sunt, din nou, aproape. INDIGO
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]