4,773 matches
-
este proveniența artei fără ajutorul ei. Dar de ce, din puzderia zeilor elini, trebuie să apelăm, când e vorba de proveniența artei, tocmai la zeița Atena? De ce, cu ajutorul ei doar, putem evita „arbitrarul gândului“? Oare pentru simplul fapt că ea este zeița conciliului, polymetis, „sfătuitoarea în împrejurări diverse“, cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-o manieră simbolică sau nediferențiată, gândindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
diverse“, cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-o manieră simbolică sau nediferențiată, gândindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat divin. Natura de sfătuitoare a zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură intimă. Într adevăr. Faptul de a sfătui presupune o cunoaștere, o cunoaștere prealabilă, un avans în cunoaștere în raport cu cel pe care-l sfătuiești
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Acesta este prin excelență domeniul lui techne. Aici mai mult ca oriunde devine clar raportul dintre prealabil și secvent, dintre ceea ce este mai întâi gândit, imaginat, proiectat și ceea ce apoi este înfăptuit, realizat. Sub raza lui techne și deci a zeiței Atena cad toți cei care operează trecerea de la invizibilul formei cunoscute și imaginate în prealabil la realizarea ei. Sub raza lui techne cade și artistul care, ca atare, este un technites. Arta se bazează pe raportul dintre „încă invizibil“ și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în speță), de Sicht und Helle, de „vedere limpede și claritate“. Privirea-prealabilă care face cu putință arta are nevoie de o lumină interioară, de o „iluminare“, de o elucidatio (Erleuchtung)<ref id=”1”>Ibid., p. 13.</ref>. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a vedea încă-nevăzutul, de la zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă „strălucitor“, așa cum, de pildă, strălucitoare sunt marea, astrele și luna. Privirea (ops
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nevoie de o lumină interioară, de o „iluminare“, de o elucidatio (Erleuchtung)<ref id=”1”>Ibid., p. 13.</ref>. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a vedea încă-nevăzutul, de la zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă „strălucitor“, așa cum, de pildă, strălucitoare sunt marea, astrele și luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glaukos, este das glänzend-leuchtende Auge, este „ochiul ce luminează strălucind“, iar bufnița, glaux, este emblema
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este deopotrivă glaukopis, dotată cu o incandescență și cu o claritate a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întâmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, „cea care meditează“. Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptându-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întâmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, „cea care meditează“. Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptându-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai multe rânduri despre această
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Goethe până la Shelley și Spitteler. Prometeu funcționează cu adevărat ca agent al depășirii, ca unul care vrea să mute din loc limita umanului, și înlănțuirea lui pare să fie, până la urmă, o simbolică rememorare a cuvenitului statut limitativ. Așadar, privirea zeiței Atena skeptomene este îndreptată asupra limitei. Dar nu asupra limitei pe care o vedem cu toții privind obiectele din jur. Privirea Atenei vede limita încă-nevăzutului, în virtutea căreia obiectul vizibil (opera) va deveni ceea ce el este. Ea privește către lucrul încheiat înainte
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lăcuste făcută de un demnitar asirian în fața zeului Azur. Cărămidă acoperită cu ceramică. Astrologia s-a furișat în Cetatea lui Ninus - fabulosul rege, fondator al cetății care îi poartă numele, cu mult înainte ca Semiramida să domnească peste ambele capitale. Zeiței Iștar - Venus la babilonieni i s-a ridicat un templu în Ninive, cu mai mult de 2.000 de ani î.e.n. Avem patru clădiri principale, ale căror diagonale erau orientate spre punctele cardinale, fără vreo fereastră sau ușă vizibilă, atât
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și fratele Seth, mulțimea zeilor planetari, printre care crudul Baal și războinica Iștar. Legenda spune că zeii au adus-o pe Astarteea pe o mare furtunoasă din Siria până în Egipt. Au primit-o apoi printre ei, într-o adunare solemnă. Zeiței i s-a oferit un scaun; în momentul în care s-a așezat, "cei mari s-au ridicat în picioare în fața ei, iar cei mici s-au culcat pe burtă"). Aici, ca și pe văile Eufratului, numai sacerdoțiul înalt avea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
cu un adânc mister oracolul izolat de lume și să mărească astfel efectul asupra călătorului trudit "i însetat, după 10-12 zile de arșiță a deșertului. Fig.15 - Pictură antică egipteană, situată pe tavanul templului din Denderah - Egiptul de Sus. Dedesubtul zeiței cerului care acoperă lumea cu propriul corp, se găsește Luna și Ra - Soarele. Ultimul o fecundează cu razele sale pe Hathor - Venus, la fel ca pământul, din care se văd crescând doi arbori. Într-adevăr, templul căruia i s-a
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
desen este un exemplu de format ideografic pe care l-au avut horoscoapele înaintea tipului geometric (pe care o vedem în fig.1 ). Poeta Bilitis, de pe țărmurile Mării Egee, scrie imnuri Astarteei - secolul 5 îen, din care reiese că în Cipru zeița era onsiderată Luna, iar cultul ei ajunsese la o dezvoltare și simultan, la o degenerare fără precedent. IMN ASTARTEEI Maică necuprinsă, pururea neprihănită Zămislitoare, tu, cea dintâi născută, Zămislită prin tine însăți, născută din tine Și prin tine însămînțată, Astarteea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
un bazin mare cu marginile de argint Cu degetele răsfirate își piaptănă părul; Și mâinile vopsite în purpură, când trec Prin plete negre, par ramuri de mărgean Într-o mare întunecată și plutitoare. Ele nu se rad niciodată, pentru ca triunghiul Zeiței să le însemne pântecul ca o intrare La un templu; dar se vopsesc în schimb, și Se parfumează peste tot. Preotesele Astarteei fac dragoste când Apune Luna, apoi într-o sală cu covoare, Unde arde o lampă de aur, se
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
astrologiei în peninsula italică, pe atât de fulgerătoare a fost ascensiunea ei, de la zdrențele cerșetorului la purpura imperială. Iată că peste noapte, Cezar, însuși marele Cezar, a devenit "vestit astronom". Urmărea singur mersul planetei Venus, deoarece se credea urmaș al Zeiței. Când a fost în Egipt la oaza Amon, și-a cerut horoscopul, iar la întoarcere chemă din cetatea Alexandriei pe astrologul Sosisgene pentru rearanjarea calendarului roman. Acesta fixă anul la 365 zile iar din patru în patru ani a adăugat
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
eseul lui Lessing (Laocoon). Cele trei opere de artă sunt astfel invocate ca modele ale esteticii cinegetice care ar putea structura o asemenea carte, fiecare dând titlul unei secțiuni. Descrierea urmează în primele două cazuri același pattern: numirea subiectului descrierii, zeița Diana, și atomizarea discursului pentru a-i reflecta trăsăturile. Astfel, statuia Dianei din Louvru este "acea mândră și sprintenă fecioară de marmură, care s-avântă, ageră și ușoară, sub cețurile dese ale tunicei ei spartane, scurtă în poale și larg
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lui Yvette, iar apoi se întorc în țară amândoi. Vizita la Luvru, la îndemnul batjocoritor al abatelui, este momentul în care memoria lui Vasi evocă statuia Victoriei din Samotrache. Operă unui sculptor necunoscut, statuia faimoasă din galeria Luvrului este dedicată zeiței victoriei, Nike, și datează din perioada artei elenistice, secolul II î.e.n (aproximativ 190 î.e.n.). Statuia - lucrată în marmură albă de Paros - a cărei înălțime totală are aproape 6 m (5,57 m) înfățișează o femeie fără brațe și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
să propună în a doua misiune de explorare a sanctuarului din insula Samotrache aducerea lui la Louvru, acolo unde bustul fusese deja expediat în 186329. Miza unei astfel de selecții este fără îndoială decontextualizarea. Înșiruirea elementelor ce compun anatomia figurii zeiței accentuează semnele mutilării: "Un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă". Portretul conturat nu mai este cel al zeiței Nike, ci al unei mutilate așezate pe un piedestal, la capătul unei scări lungi. A doua parte
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în 186329. Miza unei astfel de selecții este fără îndoială decontextualizarea. Înșiruirea elementelor ce compun anatomia figurii zeiței accentuează semnele mutilării: "Un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă". Portretul conturat nu mai este cel al zeiței Nike, ci al unei mutilate așezate pe un piedestal, la capătul unei scări lungi. A doua parte a pasajului ekphrastic este una hermeneutică. Vocea descriptarului interpretează bustul femin ca o expresie a voinței excepționale. Semnificația, diferită de cea pe care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
autor înseamnă a șlefui aceste legături până când ele devin evidente. Accentuând asupra semnelor mutilării, descrierea ekphrastică a statuii se justifică prin perspectiva similitudinii structurale dintre opera de sculptură și opera literară. Selectând spre descriere bustul incomplet și astfel, imperfect al zeiței Victoria, Constantin Țoiu sugerează că și opera de sculptură și cea de literatură presupun existența unui artist-bricoleur. Textul, ca și sculptura, implică retușuri și reconstrucții succesive. Nu e vorba aici atât de o similitudine de receptare a operei artistice, cât
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
feudali și țăranii. Dincolo de portretul acestor colectivități, Chiril Merișor surprinde resortul intern care-i determină să întreprindă acțiunea figurată pe pânză - plata dărilor - și acest resort este prefăcuta ipocrizie. Similar, Vasi în Căderea în lume vede în poziția spațială a zeiței nu atât detaliile unei mișcări fizice - fuga -, cât expresia unei voințe oarbe de putere. Ekphrasis și context literar Romanele analizate aici ilustrează două subspecii ale romanului. Lumea în două zile, Galeria cu viță sălbatică, Căderea în lume, Ucenicul neascultător se
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]