6,137 matches
-
am întrebat. —Să-mi tatueze numele celei mai grozave trupe din tot universul cunoscut. — Dar cu ASSS ce e? a întrebat Brigit nedumerită. E o trupă care se numește ASSS? — Nu, a intervenit Joey dând ochii peste cap din cauza așa-zisei tâmpenii a lui Brigit. Se numesc „Asasinul“1. —Și-atunci unde e restul cuvântului? am întrebat eu incapabilă să pricep. Mi se pare că-i lipsesc un A, un S, un I și un N. Și nu înțeleg cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză. —N-am fost la un pas de moarte, am reușit să răspund pe un ton batjocoritor. —Ba ai fost, a ripostat Josephine. Am tăcut. Pentru o clipă, m-am privit din exterior. Mi-am dat seama cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Brigit cu niște replici tăioase. „Deci așa te-ai gândit, da? Și spune-mi, Brigit, de ce aș vrea eu să mă văd cu cineva ca tine? Nu-i nevoie să te târăști în fața mea așteptând să te iert, așa-zisă PRIETENĂ!“ Dar nici una dintre replicile alea nu mai părea potrivită acum. Vrei să, ăăă... Am sfârșit prin a o invita să urce scările spre camera mea. —OK, a zis Brigit, după care a început să urce scările, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru Istorie cuprinde și prezentul, destinul celor loviți de Istorie, și ieri și azi? Nu precupețea nici un efort să cucerească un semn de interes sau aprobare, chiar după ce se convinsese că nu la Tolea Voinov sunt șansele. „Ți-amintești așa-zisul tehnician al sistemului, achitat la Nürnberg? Numea totalitarismul hitlerist: prima dictatură a epocii moderne. Mă rog, Speer dădea și explicații, cum știi. Dictatorul nu mai are nevoie de colaboratori cu mari calități. Tehnica oferă mijloace de informare care mecanizează activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se uită. Gluma ascunde tristețea de a nu fi obținut ce dorești, așa zici mata. Dar sportul, cum e cu sportul și politica?“ Domnul Vancea nu se sinchisea de întrebare, parcă nici nu auzise. Nu se întrerupea din așa-zisa treabă, fse făcea că scrie în registru sau că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bălăbănea nepăsător picioarele. Acum, era și el palid. Iar Tavi găsise o poziție comodă, lângă fereastră, privind departe, în zarea invizibilă. Venera nu le acorda nici o atenție, părea singură, singură cu partenerul absent. — Sunt plecați, Tavi și cu Tori. Taube, zisă Tori. S-au dus la rudele ei, în Bavaria. Doar nu s-o duce câinele să-și caute, hodoronc-tronc, iubita din tinerețe! Sper că într-adevăr acolo s-au dus, cum spuneau. La rude, adică. Rudele lor, nu ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
opera nemuritoarei Emily. Și bietul Poe, care a murit nebun și beat într-o rigolă din Baltimore, a avut ghinionul de a și-l alege executor literar pe Rufus Griswold. Fără să aibă habar că Griswold îl disprețuia, că așa-zisul prieten și susținător avea să își petreacă ani întregi încercând să îi distrugă reputația. — Bietul Poe. — Eddie n-a avut noroc. Nici cât a trăit, și nici după ce a murit. L-au îngropat într-un cimitir din Baltimore în 1849
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dea pe falsificator pe mâna poliției și care erau șansele ca Ian Metropolis să își recunoască participarea la înșelătorie? Presupunând că Ian Metropolis exista, desigur, ceea ce mie mi se părea foarte puțin probabil. La fel ca și cei trei așa-ziși experți care examinaseră manuscrisul. Bănuiala mea era că Dryer și Trumbell copiaseră ei înșiși pagina din Hawthorne și, cu un tip credul ca Harry pe post de victimă, cât de greu era să-l convingă că avea dinainte opera unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tot peste nepotu-meu dădusem la telefon. Păi sun la ea și nu răspunde nimeni. Și ce, e prima dată când n-aude telefonul? Bine, OK! Dacă reușești să iei legătura, spune-i și ei, dacă nu știu drumul. Acestea fiind zise, am pornit-o spre tren cu pași mai tinerești. Nu știu cum se face, de la Mare trebuia să plec totdeauna pe o zi cu vreme nasoală. Plouă și acum mărunt, sâcâitor, ca într-o dimineață când, plecând din Mangalia cu un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Luke. Foarte ciudat. Deci, acolo ești acum? La naiba. Un moment, nu zic nimic. Pur și simplu nu pot să‑i spun lui Luke că iar sunt la cumpărături. Mai ales nu după cât m‑a luat peste picior cu așa‑zisul meu tur cu ghid. OK, știu că zece minute din trei ore de făcut turul orașului nu e atât de mult, dar am văzut un pic din el, nu? Am ajuns până la Saks totuși, nu? — Da, zic sfidătoare. Da, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că nu ești unul dintre personajle shakespeariene. Însă uite ce faci! Îndeși marxismul într-o lanternă - pe care o folosești doar ca să-i examinezi pe ceilalți. Nu mă face să mă simt prost cu așa-zisele tale cunoștințe de literatură occidentală. Îmi aduci aminte de broscuța care trăiește pe fundul unui puț și care crede că cerul e doar atât de mare cât un inel. Îți vinzi trucurile ardeiate țăranilor analfabeți. Te faci de râs în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să plecați până nu ne terminați povestea sosirii! insistă Antonio cu aceeași undă de ironie În glas care o face pe Giulia să se simtă jenată. Cel mai dificil moment a fost așadar atunci când v-ați Întâlnit rudele... sau așa-zisele rude? — Nu, categoric nu! Acela a fost momentul derutant. Dar momentul cel mai neplăcut a fost la vamă. Stăteam, din ce În ce mai obosit, din ce În ce mai nervos, și așteptam să Îmi vină rândul la control. Acolo să vedeți control, dragii mei, pentru că citești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fost nemulțumit că mai pierzi o zi În Roma. Cred că din cauza oboselii erai surescitat ieri, ai vorbit mult mai mult decât de obicei și la un moment dat chiar ai deraiat... poate Îți mai amintești ce-ai spus, așa-zisa ta dilemă cu rudele, dacă era sau nu era familia ta. O metaforă, desigur, dar ei nu au luat-o așa, se vedea pe fețele lor că nu știu ce să creadă. Ochii lui măriți, cu albastrul mai decolorat, mai dezorientat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Aici totdeauna greșesc intrarea pe autostradă. Dar s-a făcut prea târziu ca să mai Îmi permit să mergem o oră, două În sens invers... * — ...Cum să Îți spuneam, nici nu am Înțeles de ce fusese nevoie de aceste memorii, dacă așa-zisa lui vină de a fi aparținut unei familii cândva Înstărite și de a fi fost fratele unui aviator devenit celebru Într-un război repudiat acolo nu se prescrie! Probabil firea activă a acestei ultime doamne Dobrotă a determinat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întâmplat, desigur, În copilărie, la Kom, să particip la aceste festivități, dar, Începând din adolescență, le-am privit cu alți ochi, am Înțeles că asemenea excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
niște chestiuni foarte interesante. Mă identific cu ea într-o oarecare măsură. Aș vrea să continue să vorbească, deoarece, dacă pune punctul pe i, probabil n-aș mai simți nevoia să mă confesez și eu. Mi-e groază de așa-zisa susținere. Cu toate astea, simt că n-am să mă descarc dacă nu-mi dau drumul la gură. Cam asta am vrut să vă spun. E nevoie probabil să fiu mai furioasă. Sună stupid, dar mă va ajuta cumva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu spumă, și tocmai ne ocupam cu niște lucruri foarte „fierbinți“. E Vanessa. Se repede peste peluză spre marginea de beton a piscinei. — Ăsta e șalul meu cel mai bun, strigă ea indignată, aplecându-se să ridice una dintre așa-zisele porți. Finn, tu ai pus ăsta pe marginea piscinei, ca să-l calce toată lumea în picioare? Uite în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care tocmai sărea să prindă mingea, se face că n-o aude. —Finn, cu tine vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat. Există un maestru, o Întreagă serie de ierarhii inferioare, până la sergenți, scutieri, la servitori și valeți. Fiecare cavaler va avea trei cai și un scutier, nici o podoabă de lux la harnașamente, șa, pinteni, arme simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asupra celui ce săvârșește opera. Papus, Martines de Pasqualli, Paris, Chamuel, 1895, p. 92) Veni și seara făgăduită. Ca și la Salvador, Agliè a fost cel care a venit să ne ia. Cortul În care avea să se desfășoare așa-zisa sesiune, sau gira, era Într-o zonă destul de centrală, dacă se poate vorbi de centru Într-un oraș ce-și Întinde limbile de pământ printre coline, până ce dau În mare, astfel Încât, văzut de sus, iluminat În timpul serii, pare un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sau poate, pe undeva, cochiliile acelea, qelippot, principiile distrugerii așteptau, viclene, la pândă. „Scârboase creaturi qelippot-ele astea”, zicea Belbo, „agenți ai diabolicului Fu Manchu... Și pe urmă? Și pe urmă, explica răbdător Diotallevi, În lumina Judecății Severe a lui Geburei, zisă și Pachad, sau Teroarea, sefirot În care, după Isaac Orbul, Își face de cap răul, cochiliile capătă o existență reală. „Ele sunt printre noi”, zicea Belbo. „Uită-te În jur”, zicea Diotallevi. „Dar se iese din ele?” „Se intră Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înec În sângele meu... Un ASP e un Autor pe Speze Proprii, iar Manuzio e una dintre acele Întreprinderi care, În țările anglo-saxone, se numesc vanity press. Cifră de afaceri foarte ridicată, cheltuieli de gestiune inexistente. Garamond, doamna Grazia, contabilul zis și director administrativ În colivia din fund și Luciano, expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am grăbit să-l liniștim. „Nu e pur exces de prudență din partea mea”, zise el, „dar n-aș dori să am de a face cu careva din OTO”. Apoi, răspunzând perplexității noastre: „Ordo Templi Orientis, bisericuța aia a ultimilor așa-ziși adepți ai lui Aleister Crowley... Văd că sunteți total străini de... Mai bine, așa n-or să fie prejudecăți din partea dumneavoastră”. Acceptă să ia loc. „Pentru că, vedeți, opera pe care vreau să v-o prezint acum dumneavoastră se situează curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fac apel la domnia voastră. Domnul Bramanti are, lucru cunoscut, raporturi cu abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe talpa picioarelor răstignirea ca să poată să calce pe Domnul nostru, mai bine zis al lui... Bon, eu Întâlnesc acum șapte zile acest pretens abate la librăria Du Sangreal, cunoașteți, el Îmi surâde, lipicios cum e obiceiul său, și el Îmi zice să ne Întâlnim noi, una din aceste seri... Dar ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar pe care au pierdut-o constructorii ciclotroanelor. De aceea, eu, unul, Îmi Întorc privirea către acest teatru al memoriei, fiu al altora, mult mai vaste, care au fascinat marile spirite ale trecutului, și știu. Știu, mai mult decât așa-zișii savanți. Știu că așa cum este jos, așa e și sus. Și nu există nimic altceva de știut.” Ne oferi țigări de foi cubaneze, de o formă curioasă, nu drepte, ci răsucite, ondulate, deși groase și butucănoase. Scoaserăm câteva exclamații admirative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar dacă lumea, cea inferioară și cea superioară, este un sistem de corespondențe În care tout se tient, e firesc ca și chioșcul și piramida, ambele fiind operă omenească, să fi reprodus inconștient În structura lor armoniile cosmosului. Acești așa-ziși piramidologi descoperă cu mijloace incredibil de complicate un adevăr linear, și mult mai străvechi, deja știut. Însăși logica cercetării și a descoperirii e perversă, pentru că e logica științei. Logica sapienței n-are nevoie de descoperiri, pentru că știe dinainte. De ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]