3,039 matches
-
Stalin a acordat sprijin simpatizanțlor comuniști din întreaga lume, cel mai notabil exemplu fiind cel al războiului civil spaniol. Mărturii din timpul acestui război civil, în mod special cele ale lui George Orwell din cartea lui, "Omagiu adus Cataloniei", îi zugrăveau pe simpatizanții lui Stalin ca făcând parte din aceleași forțe contrarevoluționare care reprimau orice opoziție a stângii "adevărate". Afirmațiile troțkiștilor conform cărora sprijinul lui Stalin în războiul civil spaniol a fost condiționat de suprimarea oricărei activități revoluționară care s-ar
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
Vianu evidențiază relația autor-narator-personaj, atât de întâlnită în proza lui I.L. Caragiale: „Pătrunzând în actualitatea sufletească a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligați să ne reprezentăm pe autorul care o reflectă. Distanțele dintre acesta și oamenii pe care-i zugrăvește este suprimată, prin fuziune simpatetică, încât viața interioară a acestora nu este «produsă». Ideile și sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultăm pe autor vorbindu-ne, ci «vedem» oarecum personajele gândind și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
de regizorul Diethard Klante pentru televiziunea germană. Rolul lui Ekkehard este jucat de actorul austriac Gabriel Barylli, iar cel al ducesei Hadwiga de actrița slovacă Zdena Studenková. Filmul prezintă o altă imagine a evului mediu decât cea pe care o zugrăvește Scheffel în romanul său. În romanul lui Scheffel oamenii se bucură de viață; în film oamenii sunt timorați de pericolele care îi amenință și le face viața nesigură dincolo de zidurile cetăților. Diferența se datorește faptului că romanul istoric al secolului
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
răcnet războinic, care a cutremurat cerul și pământul. Minerva era simbolul atributelor unite ale părinților ei. Ea personifica forța moștenită de la Iupiter, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Minerva a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Minerva și Neptun cu prilejul
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
biserica. În timpul nopții, au văzut cu toții o lumină puternică în biserică. Dimineața au avut surpriza și bucuria să vadă pe scândura care fusese goală, chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Așa a devenit Sf. Gheorghe patronul mănăstirii, numită Zografu, adică icoană zugrăvită prin minune. Arsă și prădată de mai multe ori, în secolele XIII-XIV, a fost reînnoită de împărații bizantini Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) și Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391). Ruinată din cauza condițiilor
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
țăranului începe să apară în arta românească în secolele XIX și XX și aceasta sub influența romantismului francez. Dacă Nicolae Grigorescu (care a murit chiar în 1907) a reprezentat idilic viața rurală, Ștefan Luchian este primul artist plastic român care zugrăvește dramele cu care se confruntau țăranii din perioada Belle Époque. Astfel, tabloul "La împărțitul porumbului", expus în 1906, devine un simbol al modificării modului în care este văzut țăranul în pictura română. Surprinzând momente semnificative și dramatice ale răscoalei, operele
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
li s-a permis să adune spicele rămase pe câmp după recoltă și este acuzat de un realism exagerat de radical. Alți critici apreciază în schimb meticulozitatea autorului în elaborarea temei, descoperind inițierea unei noi tendințe în artă. Millet a zugrăvit cu un talent incontestabil munca și oboseala fizică a acestor țărănci. În planul al doilea al tabloului se desfășoară secerișul, la care nu iau parte personajele principale din pictură, dovadă a nedreptății vieții țărănești. În 1867, cu ocazia Expoziției Universale
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
a impresionismului. Gama coloristică a pictorului este foarte bogată. Așază alături culoarea cald-roșiatică a pereților și tonurile luminoase ale cerului, precum și verdele vegetației. Tabloul intitulat "Angelus" este lucrarea cea mai cunoscută a lui Millet, în care artistul a dorit să zugrăvească pioșenia țăranilor vremii sale. Valoarea lui a crescut de la 1000 de franci, când a fost vândut pentru prima dată în 1860, la 800.000 de franci în 1890, când a fost recuperat pentru Muzeul Louvre din Paris. În tabloul "Păstorițe
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
poetice. Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. La cererea sa, a fost înmormantat în Port Royal, dar dupa distrugerea localitații, rămășițele sale pământești au fost mutate la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris. Teatrul lui Racine a zugrăvit pasiunea ca o forță fatală ce îl distruge pe cel care o poseda. Găsim aici teoriile janseniste: fie omul primește grația divină, fie este fără griji, nimic nu îi poate schimba destinul, este condamnat din naștere. Realizând idealul tragediei clasice
Jean Racine () [Corola-website/Science/304261_a_305590]
-
apă. Carbonatul de plumb (alb) a fost folosit și de către acrițele japoneze geisha și în vest în fondul de ten de albire. Și în România vopselele pe bază de pigment din plumb au fost interzise. Vopseaua de plumb din casele zugrăvite înainte de 1980 trebuie dată jos folosind măști adecvate. Trebuie aici menționat că dacă vopseaua nu se decojește ea nu este periculoasă. Numai când se decojește este periculoasă dacă se stă zi de zi în acea cameră pentru că poate fi inhalată
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
timpului, și cum femeile sunt forțate de către societate să permită bărbaților să le consume echilibrul emoțional. "Orlando" (1928) este de o altă calitate comparativ cu toate celelalte romane ale Virginiei Woolf, așa cum sugerează și subtitlul: "O biografie". El încearcă să zugrăvească caracterul unei persoane reale, și este dedicat lui Vita Sackville-West. El are menirea să o consoleze pe Vita, pentru faptul că s-a născut fată și pentru pierderea casei familiale, deși prezintă de asemenea o tratare satirică a vieții și
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
este ceva mai mic. Pe unul dintre ele sunt reprezentați domnitorul Lăpușneanu și soția sa, Ruxandra; în partea de sus, deasupra coroanelor, sunt scrise cu litere chirilice cuvintele: ""Alexandru V.V. Lăpușneanu"" și ""Ruxandra Doamna"", iar în partea dreaptă jos: ""Sau zugrăvit la leat 1827, iulie 19"". În al doilea tablou este reprezentată Domnița Sultana, în calitate de ctitoră, ea oferind biserica Mântuitorului; în dreptul chipului său este scris cu litere chirilice: ""Soltana Domnița"", iar în partea stângă jos, sub biserică: ""Sau zugrăvit la leat
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
jos: ""Sau zugrăvit la leat 1827, iulie 19"". În al doilea tablou este reprezentată Domnița Sultana, în calitate de ctitoră, ea oferind biserica Mântuitorului; în dreptul chipului său este scris cu litere chirilice: ""Soltana Domnița"", iar în partea stângă jos, sub biserică: ""Sau zugrăvit la leat 1827, iulie 20"". În al treilea tablou este pictat domnitorul Alexandru C. Moruzi, în timpul domniei căruia s-a înființat seminarul. Mobilierul actual al bisericii este confecționat din lemn de stejar sculptat; o parte din mobilierul anterior (catapeteasma, strana
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
pereții exteriori. Pictura interioară data din vremea lui Ștefan cel Mare, în tiomp ce pictura exterioară pare a fi realizată, după toate probabilitățile, în vremnea lui Petru Rareș. Un călător polonez menționa în anul 1636 că biserica din Vaslui este ""zugrăvită atât în interior, cât și pe dinafară"". Aflat în trecere prin Moldova ca secretar al patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep descria în anul 1650 astfel pictura exterioară: "“Jur împrejurul bisericii sunt bolți și arcuri pictate și icoane
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
reparată; posibil că tot atunci se ridică tribuna (balconul). În anul 1948 biserica, greco-catolică, a fost dată de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1961 a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice. În 1981 pereții sunt spoiți (zugrăviți cu var). Ultima restaurare s-a făcut între anii 1990-1991, pe cheltuiala credincioșilor ortodocși din parohie. Având dimensiuni modeste: 17 m lungime, 7 m lățime și 47 de m înălțime, biserica din Plopiș se remarcă prin proporțiile sale bine echilibrate
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
Prima parte a romanului, "Bloomsbury", se petrece la Londra. Narațiunea pare să se concentreze asupra preocupărilor intelectuale și aventurilore erotice ale unui grup de tineri, dintre care fac parte și cei trei eroi principali, adăpostiți în aceeași pensiune "Phopham". Naratorul zugrăvește, cu un remarcabil simț de observație, moravurile tipice epocii de decadență ale veacului, moravurile unor tineri care se pregăteau pentru posturi înalte în țările lor de origine. Paradoxul situației este că deși eroii romanului au o cultură literară, muzicală și
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
nu mai sunt aceleași" cu "Craii de Curtea-Veche", unul din romanele preferate ale lui Fărcășanu, arătând că ambele descriu viața boemă a unui grup de intelectuali. Dar un paralelism mai profund poate fi pus în evidență de faptul că ambele zugrăvesc sfârșitul unei lumi și tocmai din această analogie iese însă în evidență și deosebirea dintre cele două romane. Mateiu Caragiale descrie sfârșitul vieții eroului său principal, care își văzuse dorințele împlinite și care murea fericit. ""Pașadia... a mai avut norocul
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
dintre om și animalul credincios. "Baltagul" este considerat ca fiind o monografie a satului prezentând aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare. Datele din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare românești. Romanul a fost ecranizat într-un film "film omonim", regizat de Mircea Mureșan după un scenariu propriu. Premiera oficială a filmului a avut loc în octombrie 1969. Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
pisanie, tot în chirilică, de data aceasta cu vopsea neagră pe fond alb, se referă la pictura monumentului: „Zugrăvitusau această Sfântă biserică pe vremea înălțatului împărat Franțiscus al doilea și cu blagoslovenia arhiepiscopului Ștefan Avocumovici. S-au început a se zugrăvi la anul 1804 și s-au sfârșit la anul 1806, în luna lui decembrie, în 19". Lăcașul din Curtea, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva", este cea mai spațioasă biserică de lemn păstrată în Banat: lungimea 18,60 m, lățimea 7,20
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
executată pentru prințul din Ferrara, Alfonso I d'Este. Se știe că în anul 1529 Tiziano i-a făcut unele corecturi. Tabloul este ilustrarea unei scene mitologice cu privire la Priapus, așa cum o povestește Ovidiu în calendarul său poetic numit ""Fasti"". Bellini zugrăvește cu iscusință profesională perfectă figurile, cutele bogate ale veșmintelor și peisajul. Culorile par mai orbitoare decât în oerele anterioare. Scena este iluminată din două puncte diferite - metodă des întâlnită la Bellini: prima sursă de lumină esta situată deasupra copacilor din partea
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
de Sto. Amaro, Lisabona. Cele mai multe azulejo prezintă alegorii ori scene din mitologie, scene biblice, scene din viața sfinților sau scene de vânătoare. În aceeași biserică a Sfanțului Roque, putem întâlni punctul de diamant în azulejos ("ponta de diamante") cu carouri zugrăvite în efectul "trompe l'oeil" și grotesc, în stilul atelierelor de ceramică din Sevilia. Acest grotesc cu reprezentări bizare a fost folosit până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, azulejo ecosez ("azulejos enxaquetado") a fost
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
colaborat timp de cincisprezece ani cu Mișu Popp și Barbu Stănescu, împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Biserica Curtea Veche, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Biserica Sfântul Gheorghe Nou, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Mănăstirii Radu Vodă). Singur, a zugrăvit Biserica Sfântul Nicolae din Brașov, Biserica din Negoiești, Biserica Madona Dudu și Biserica Sfântul Ilie din Craiova. Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la "Școala Centrală" din Craiova, iar după Revoluția din 1848 a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mentorul său Zaharia Carcalechi. Există chiar ecouri în presa acelor ani. Astfel, "Curierul românesc" a publicat în septembrie 1830, faptul că Lecca s-a întors după trei luni de călătorii la București și că: "... Lecca, în vremea călătoriei sale, a zugrăvit toate ruinele românilor pe care le-a vizitat" și că toate aceste "zugrăveli" vor putea fi văzute în paginile "Bibliotecii românești". Cu ocazia călătoriei sale prin Principate, Lecca a întocmit un album de călătorie în care și-a scris impresiile
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mare și cade în bucle pe umeri, în timp ce o barbă fină dă rotunjime bărbii. Ștefan cel Mare are ochii plini de energie, luminoși și expresivi. Domnitorul pare a fi desprins dintr-o icoană bizantină prin compararea desenului cu chipul domnitorului zugrăvit la Mănăstirea Zografu. Portretul realizat de Lecca în acest desen nu este conform tipului obișnuit al epocii, practic, el fiind unul ieșit din comun. Costumul lui Ștefan iese puternic în evidență demonstrând că reprezentarea este a unui adevărat domnitor, în
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în 1848 a revenit de la Viena și Mișu Popp, cu care Constantin Lecca s-a împrietenit și pe care l-a îndrumat și protejat. Tradiția orală a brașovenilor, preluată de către Barbu Theodorescu, spune că Mișu Popp și Constantin Lecca au zugrăvit multe biserici din mărginimea Brașovului. Constantin Lecca a plecat în 1851 la București și împreună cu Mișu Popp și asociatul lor Barbu Stănescu din Câmpulung au pictat, într-o perioadă care se derulează pe aproape zece ani, mai multe biserici: Biserica
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]