27,712 matches
-
1988 Netanyahu s-a întors în Israel și s-a alăturat partidului de centru-dreapta Likud. Ca unul din favoriți în alegerile interne preliminare din partid, el a fost ales în al 12-lea Knesset pe lista Likudului și numit ministru adjunct de externe, pe lângă titularul ministerului, Moshe Arens, iar ulterior David Levy. Cu acesta din urmă, ce se distinsese mai ales ca activist de partid și sindical, s-a înțeles mai puțin bine și între cei doi au apărut atunci primele
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
au apărut atunci primele semne de rivalitate. După ce a participat la delegația condusă de premierul israelian Itzhak Shamir la convorbirile de pace de la Madrid din 1991, a abandonat ministerul de externe pentru o funcție creată pentru el, cea de ministru adjunct pe lângă cabinetul primului ministru. După înfrângerea Likudului în alegerile parlamentare de la începutul anului 1992 și dupa retragerea lui Itzhak Shamir în 1993, Netanyahu a fost ales cu mare majoritate ca lider al acestui partid, învingându-i pe ceilalți candidați -David
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
de polițiști și civili arabi palestineni, precum și 16 militari israelieni. Și arabii israelieni au declanșat demonstrații de solidaritate cu frații lor de dincolo de linia verde. In 2009 Netanyahu a format un cabinet foarte mare, având 30 miniștri și 9 miniștri adjuncți, asemănător cu primul guvern al lui Ariel Sharon. În cursul acestei guvernări, Netanyahu a înghețat vreme de zece luni construirea de așezări evreiești pe teritoriul Cisiordaniei, apoi a reluat-o. A trebuit să facă față la expedițiile așa-numitelor "flotile
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
interne și al dezvoltării Neghevului. In coaliție a intrat și Partidul clerical ultraortodox așkenaz „Iudaismul unit al Torei”, care deține între altele, ministerul sănătații (rabinul Yaacov Litzman), pentru prima dată, conform hotărârii Curții Supreme,în calitate de ministru, și nu de ministru adjunct, cum obișnuiseră până atunci reprezentanții acestui partid nesionist. Factorul cel mai liberal din guvern este reprezentat de lista Kulanu (Noi toți) condusă de Moshe Kahlun, fost membru al Likudului, și cu o platformă socială, care a devenit ministru de finanțe
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
la vremea să, si este posibil ca de aceea el să aibă o afinitate către Cercetași. Dumbledore s-a reîntors la Hogwarts după 75 de ani de la absolvire, pentru postul de profesor de Transfigurare, iar mai târziu a devenit Director Adjunct, în care calitate a început să atragă potențiali elevi. Una dintre sarcinile lui Dumbledore a fost să-l găsească pe Tom Marvolo Riddle/Tomas Dorlent Cruplud, pe când acesta încă nu era Lordul Voldemort/Cap-de-Mort, și să-i ofere un loc
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
Uniunii Tineretului Muncitoresc. După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent, în anul 1952, lucrează în Ministerul de Interne, până în 1974, ca specialist în învățământul militar. Aici îndeplinește mai multe funcții (șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de direcție), urcând în ierarhie până la funcția de șef al direcției învâțământ al Ministerului de Interne. Între anii 1974-1977 a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri a Ministerului de Interne. Mai târziu, din această instituție vor lua naștere Academia
Iulian Vlad () [Corola-website/Science/306075_a_307404]
-
Și-a început cariera în 1979, deținând diverse funcții în cadrul a două companii românești, Policolor și Chimica / Romferchim până în 1991. Între 1991 și 1993, Mariana Gheorghe a lucrat pentru Ministerul Finanțelor din România, unde a deținut funcția de Director General Adjunct, Departamentul de Finanțe Internaționale. Începând cu 1993 a lucrat pentru Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, mai întâi ca Bancher Asociat, Bancher Principal și mai apoi Bancher Senior pentru Europa de Sud-Est, Regiunea Caspică și Caucaz. După privatizarea Petrom în
Mariana Gheorghe () [Corola-website/Science/306107_a_307436]
-
ură și a rasismului"" . El l-a catalogat pe Liberman ca fiind ""un politician foarte periculos și sofisticat care și-a câștigat voturile prin incitarea la ură rasială"". Liberman nu a fost gasit vinovat de de rasism de către procurorul general adjunct al statului Israel, care însă a admis că Biroul Procuraturii protestează față de conținutul declarațiilor lui Liberman. Tibi a protestat cu vehemență la numirea ca ministru a lui Lieberman, descriindu-l ca ""rasist și fascist"". Ministrul laburist Ophir Pines-Paz, care a
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
General pe toată durata mandatului său. Lăură Kövesi este fiica procurorului Ioan Lascu, care a deținut din 1980 până în 15 ianuarie 2010 funcția de șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș. Fratele ei, Sergiu Lascu, a devenit în 2010 director general adjunct al Direcției Tehnologia Informației și Comunicare din Transgaz. Lăură Kövesi a absolvit învățământul preuniversitar la Mediaș, unde a evoluat că baschetbalista la "Club Sportiv Școlar Mediaș". De acolo a fost selecționată în echipa națională de baschet feminin-cadete a României, cu
Laura Codruța Kövesi () [Corola-website/Science/306160_a_307489]
-
septembrie 1924, Bârzava, Arad - d. 8 noiembrie 2006) a fost un dirijor român. A studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii în 1954. În 1964 dirijează prima audiție, în țară, a poemului simfonic "Vox Maris" de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii
Iosif Conta () [Corola-website/Science/306162_a_307491]
-
de Doctor în Economie, la aceeași Academie. A urmat cursuri post-doctorale la Harvard University între 1990-1991. În 1994 a absolvit Advanced Management Program la Harvard Business School. - A îndeplinit funcția de ministru al finanțelor între anii 1997-1998 și de ministru adjunct al finanțelor în 1992. A fost economist - șef al Băncii Naționale a României (BNR) în intervalul 1992-1997. În diverse perioade, a fost cercetător invitat la Russian Research Center (Harvard University), Woodrow Wilson Center (Washington, D.C.), NATO Defense College (Romă), Fondul Monetar Internațional (FMI
Daniel Dăianu () [Corola-website/Science/306214_a_307543]
-
acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu” și director adjunct al Institutului de istorie a P.M.R. (1955). În anii '50 a condus numeroase prelucrări și a fost un actor principal în înscenările și procesele din anii 1958-1960. Între 1956 și 1968 a fost șeful secției de propagandă și agitație a
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
și om politic român. A fost licențiat în drept, litere și filozofie al Universității din București, a obținut doctoratul în științe economice la Universitatea din München cu Lujo Brentano, exponent al noii școli istorice germane. Ion Angelescu a fost director adjunct la Direcția de statistică din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, director al Contabilității generale a statului și a datoriei publice în Ministerul de Finanțe, secretar general în Ministerul de Finanțe, expert în tratativele de pace cu Puterile Centrale din 1918, director
Ion N. Angelescu () [Corola-website/Science/306252_a_307581]
-
Arta Operativă și Doctrină. Având absolvită și Academia Tehnică cu diploma de inginer, Spiroiu a lucrat ca cercetător științific, coordonator al programelor de dezvoltare a tehnicii blindate și autovehiculelor militare (1970-1981), iar apoi a devenit șef al Secției Dezvoltare (1981-1986), adjunct al șefului (1986-1990) și șef (1990) în Direcția Tehnică Tancuri și Auto a Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. În perioada Revoluției din decembrie 1989, avea gradul de colonel inginer. El a condus unitatea motorizată care a mutat arhiva CC al PCR
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
Naționale. Îndeplinește apoi funcțiile de adjunct (1981-1986) și apoi prim-adjunct (1986-1989) al ministrului apărării naționale. În paralel, a fost președinte al Federației Române de călărie și pentatlon modern (1971-1990). La data de 17 decembrie 1989, având funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima revoluția. Ceaușescu a fost foarte mulțumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timișoarei. Întors la București în noaptea de 21-22 decembrie
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
Mihail (n. 1971, Târnova, județul Arad) este un general român care a îndeplinit funcția de director adjunct al Serviciului Român de Informații. În perioada 20 iulie-4 octombrie 2006 s-a aflat la conducerea interimară a Serviciului Român de Informații, de la demisia lui Alexandru Radu Timofte din această funcție și până la numirea lui George Maior. În timpul mandatului lui
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
Construcțiilor în Guvernul Petru Groza (4). A fost avansat la gradul de general-maior (cu o stea). La data de 18 martie 1950 generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului apărării. În octombrie 1951 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu două stele), devenind prim-adjunct al ministrului apărării. În acei ani și-a completat pregătirea militară, absolvind la Academia Militară un curs superior special (1953). A
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
majore. La data de 17 iunie 1962, este numit în funcția de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major, apoi a îndeplinit funcțiile de comandant al Armatei a III-a, dislocată la Cluj (25 noiembrie 1964 - 17 iunie 1965) și adjunct al ministrului forțelor armate și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei (1965-1974). În anul 1965, a devenit membru al CC al PCR. În perioada 29 noiembrie 1974 - 16 iunie 1976, generalul-locotenent (cu 2 stele) Ion Coman a îndeplinit funcția
Ion Coman () [Corola-website/Science/304872_a_306201]
-
concurs a ocupat, în 1961, postul de conferențiar, iar apoi pe cel de profesor universitar la specialitatea Economie Mondială. Activitatea didactică și științifică s-a împletit cu cea practică prin exercitarea unor funcții importante. În anii '70 a fost ministru adjunct al Ministerului Turismului. Aici a avut o contribuție importantă la dezvoltarea și promovarea turismului românesc ca o ramură importantă a economiei României prin crearea Institutului de Cercetări pentru Turism de care se simțea mare nevoie pentru a promova un turism
Mihail Părăluță () [Corola-website/Science/305478_a_306807]
-
18 decembrie 2003 a fost deferit justiției de Parchetul Național Anticorupție (ulterior DNA), după ce procurorii au obținut avizul legal pentru declanșarea urmăririi penale. Alături de el au mai fost trimise în judecată alte trei persoane: Ioan Truță Enea (fost secretar general adjunct și consilier în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației - MAA) - pentru deturnare de fonduri și complicitate la luare de mită în formă continuată, Silvia Căpitanu (fost director general al Direcției Integrare Europeană și Cooperare Internațională din MAA) - pentru deturnare de fonduri, și
Ioan Avram Mureșan () [Corola-website/Science/305483_a_306812]
-
nucleare (Toronto, 1982). După absolvirea Facultății, Alexandru-Octavi Stănescu a lucrat, în perioada 1969-1983, la I.M.U.A. București, ocupând pe rând posturile de inginer stagiar, inginer șef, director tehnic și director general. Între anii 1983-1989, a deținut funcția de ministru adjunct în cadrul Ministerului Industriei de mașini-unelte, electrotehnică și electronică (redenumit în 1985 ca Minister al Industriei Electrotehnice). După Revoluția din decembrie 1989, Alexandru-Octavi Stănescu a continuat să lucreze în cadrul Ministerului Industriei, deținând funcții de secretar de stat în perioadele 6 iulie
Alexandru-Octavi Stănescu () [Corola-website/Science/305487_a_306816]
-
a fost ales ca deputat de București în legislatura 1996-2000, pe listele partidului PNȚCD. A îndeplinit funcția de Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe, ca Șef al Departamentului pentru relațiile cu românii de pretutindeni. În prezent este director general adjunct al Muzeului Țăranului Român. În octombrie 2015, a fost numit președintele comitetului de inițiativă pentru exercitarea inițiativei legislative a cetățenilor de revizuire a art. 48(1) din Constituția României. Mihai Gheorghiu s-a născut la data de 16 august 1967
Mihai Gheorghiu () [Corola-website/Science/305489_a_306818]
-
în comuna Radovanu, județul Călărași). Din 1976 până în 1999 și-a desfășurat activitatea la Comsuin Ulmeni (denumire inițială: ISCIP Ulmeni), începând ca muncitor, apoi ca șef de fermă, Director Tehnic și Director General. În perioada 1988-1990 a fost și Director Adjunct la Direcția Agricolă a județului Călărași. În legislatura 2000-2004 a fost Deputat în Parlamentul României din partea PSD. Din 2004 până în 2016 a fost Director Tehnic la Nutricom SA Oltenița. Dumitru Boabeș a intrat în viața politică în 1999 prin înscrierea
Dumitru Boabeș () [Corola-website/Science/305500_a_306829]
-
se pierdea vremea", rememorează acele vremuri Mișu Negrițoiu . În mai 1997, demisionează din Parlament și trece în sectorul privat, la banca anglo-olandeză ING Barings, cu funcția de corporate finance manager. În anul 1999 este promovat ca vicepreședinte și director general adjunct al băncii ING România. La 1 august 2006, Mișu Negrițoiu a preluat poziția de director general al ING Bank România și de președinte al Comitetului pe Țară al ING România, grup financiar care include banca ING Bank România, compania de
Mișu Negrițoiu () [Corola-website/Science/305498_a_306827]
-
Corul Sindicatului Învățământ din București (1949-1951). A fost asistent la Facultatea de Filosofie din București (1948-1952). Din 1954 a fost șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi profesor la catedră de dirijat de cor la Conservator (din 1960, iar în ultimii ani profesor consultant). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române. Maestrul Constantin Marin a fost membru
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]