27,369 matches
-
propriei lor identități ideologice. Durkin (1995) arată că dezvoltarea identității este un proces care se poate prelungi dincolo de adolescență, până în tinerețe inclusiv, datorită influențele ulterioare ale mediului. În general, nu toate cercetările sprijină ideea conform căreia cei mai mulți adolescenți trăiesc o autentică criză de identitate (Feldman și Elliot, 1990). La rândul lui, G. Allport elaborează o teorie centrată pe ideea dezvoltării stadiale a Eu-lui, din copilărie până în adolescență, realizând distincția dintre Eu (Proprium) ca ”formă de organizare dinamică a proceselor subiective prin
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
gradului său de autonomie izvorăște din prestigiul profesorului. Greu de suportat sau chiar de nesuportat este autoritatea abuzivă, arbitrară, care vrea cu tot dinadinsul să subordoneze, să-și afirme puterea. O astfel de autoritate stârnește nemulțumirea, chiar revolta. „ O autoritate autentică se întemeiază îndeosebi pe trei calități ale educatorului: competența sa profesională (cât de mult știe să-și „transmită“ știința) bunăvoința (calitatea de a veni în întâmpinarea trebuințelor copilului, acesta să simtă că educatorul său vrea să-i sprijine devenirea) obiectivitatea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
educatorul său vrea să-i sprijine devenirea) obiectivitatea în aprecierea rezultatelor școlare și a întregului comportament al elevului. În cazul unei astfel de autorități educatorul își atrage stima și chiar dragostea elevului. Numai o astfel de autoritate - întemeiată pe un autentic prestigiu dă încredere elevului în dascălul său, stimulează comunicarea dintre ei și receptivitatea fațo de valorile pe care acesta din urmă i le propune spre asimilare. În aceste condiții apare deseori tendința elevului de orice vârstă de a-ți lua
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
nimeni nu este atotștiutor. Diferența este că, în caz de îndoctrinare, autoritatea este impusă nu propusă. 4. A preda plecând de la prejudecăți. Prejudecata este o paradigmă ce comandă atitudini ulterioare: răspunsuri, obiecții, evaluări. Gândirea nu mai este ghidată de premise autentice, ci de o cauzalitate externă. Un învățământ bazat pe prejudecăți, de orice fel ar fi ele, este un învățământ tendențios. În acest caz îndoctrinarea se exercită asupra conținutului predat și nu a formei de predare. 5. A preda, pornind de la
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a mesajului. Competența comunicațională este gradul în care oamenii țin seama de caracteristicile celor cărora li se adresează, producând mesajul astfel încât să fie înțeles așa cum intenționează să fie înțeles. Locul desfășurării relației de comunicare profesor-elev este clasa. O comunicare este autentică dacă fiecare personalitate se angajează total și exprimă cu sinceritate emoțiile, ideile, experiențele, acceptând însă și sentimentele, ideile, experiențele celorlalți, putând astfel să le înțeleagă, să le modifice să coopereze la nevoie cu partenerii pentru atingerea unui scop comun! Pentru
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
democratic - liberală. Profesorul aparținând acestui tip tratează elevii ca pe niște parteneri reali în învățare, își face timp pentru a le asculta problemele și întrebările, dă dovadă de adaptabilitate și spirit de cooperare, lărgește libertatea elevilor, este adeptul unui dialog autentic. Elevii, la rândul lor, sunt liberi să-și aleagă observațiile și să le interpreteze (G. de Landsheere și colab. apud S. Marcus, 1999, p. 112). Astăzi se recurge din ce în ce mai puțin la simpla expunere a cunoștințelor, mai ales în sistemul de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Pe lângă aspectele menționate mai sus, profesorul trebuie să aibă o Înaltă ținută morală, deoarece, spre deosebire de alte profesii, el reprezintă un model. Personalitatea profesorului influențează formarea elevilor și reușita lor școlară. Profesorii autoritari și cei de tip laissez-faire nu dezvoltă relații autentice cu elevii, În primul caz existând un zid Între profesorul de la catedră și elevul din bancă, anihilat În libertatea lui, iar În cel de-al doilea caz, o libertate nedirijată la fel de periculoasă pentru personalitățile În formare ale elevilor. „Relația clasică
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
de această epocă agitată, se încheiase războiul chino-japonez. Yoko Sazuki crește și se maturizează într-o familie de intelectuali. Primește o educație aleasă în familie și într-un pension, urmează cursurile Conservatorului, cântă cu pricepere, fără să fie un talent autentic, după cum i-a spus profesorul ei. Nu se simțea nici iubită, nici înțeleasă, nu se putea lega de o carieră muzicală. În salonul mamei, era admirată, cocheta cu bărbații; flirta cu nonșalanță, știa că, în zorii iubirii, bărbatul divinizează femeia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Pentru Corneille, în schimb, dacă acțiunea este veridică, nu este cazul să ne facem griji pentru verosimilul ei. Acest mare cititor al lui Plutarh împrumută majoritatea subiectelor sale din istoria romană care îi oferă un rezervor inepuizabil de evenimente eroice autentice. Numai când acțiunea este rodul invenției autorului fie că acesta falsifică istoria sau fabrică complet o ficțiune -, acesta trebuie să lucreze pentru a o face să fie verosimilă. Fidel lui Aristotel asupra acestui punct, el consideră că autorul dramatic poate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este ireductibilă. El nu admite amestecul de tonuri decât dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
model mai îndrăzneț și mai viu, imagini. Iar toate acestea sunt desigur mai pline de acțiune, din punct de vedere teatral vorbind, și lasă o urmă mai profundă în memoria publicului. Compunerea unui personaj, când este însoțită de o transpunere autentică, de un fel de reîncarnare, este un lucru de seamă. Și fiindcă ceea ce se așteaptă de la actor, când urcă pe platou, este crearea unei imagini autentice, și nu scoaterea în evidență a unei personalități deosebite, este necesar ca fiecare din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai profundă în memoria publicului. Compunerea unui personaj, când este însoțită de o transpunere autentică, de un fel de reîncarnare, este un lucru de seamă. Și fiindcă ceea ce se așteaptă de la actor, când urcă pe platou, este crearea unei imagini autentice, și nu scoaterea în evidență a unei personalități deosebite, este necesar ca fiecare din noi să devină capabil să o facă. Cu alte cuvinte, toți actorii care sunt în același timp și artiști, creatori de imagini, trebuie să-și construiască
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în cazul poeziei. În sumar intră poeme de V. Voiculescu (A doua tinerețe, Lui Nicu Condiescu), Ion Vinea (Neurastenie), Al. A. Philippide (Părul) și versuri ale unor autori mai tineri, care, în parte, vor reuși să se impună ca talente autentice: Dimitrie Stelaru, George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Ștefan Stănescu, Constantin Bivolaru, Ion Ronda, Ana Luca ș.a. Lui Dimitrie Stelaru i se acordă o atenție deosebită. După o prezentare entuziastă făcută de Eugen Jebeleanu, unde este caracterizat drept „prieten al fantomelor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
, revista a Teatrului Național din București, apărută neregulat între ianuarie 1941 și decembrie 1943, apoi între 1944 și 1946. Publicație densă, T.N. își propune să cultive valorile teatrale autentice. Colaborează cu versuri Ion Pillat (Epidaur), V. Voiculescu (Actorul), Adrian Maniu, Horia Furtună, Dimitrie Stelaru, Ben Corlaciu, D. Gherghinescu-Vania, Teodor Scarlat, Iulian Vesper, Traian Lalescu, Teodor Al. Munteanu, V. Copilu-Cheatră, Grigore Bugarin, Ovid Caledoniu, Virgil Carianopol, Victor Eftimiu, Al. Raicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290110_a_291439]
-
Horia, Aron Cotruș, Horia Stamatu, Basil Munteanu ș.a. Născută dintr-un impuls polemic fast, ampla monografie Titu Maiorescu în fața instanței (2002) abordează aspecte din viața intimă a omului de cultură, din jurnalul și din corespondența sa, confruntate constant cu documente autentice și aducând la lumină secvențe biografice mai puțin sau deloc cunoscute. Sunt revelate relațiile cu francmasoneria și activitatea francmasonică a Junimii, un capitol anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
aspecte. Momentul apariției este foarte recent În comparație cu durata evoluției culturale, poate 100 000 de mii de ani pe lângă 2 milioane și jumătate; este un moment În care umanitatea paleolitică parcursese deja un drum lung. Și mai recentă este prima explozie autentică de manifestări religioase: mai puțin de 50 000 de ani. Cadrul spațio-temporal nu ar fi complet fără avertizarea asupra faptului că teatrul originilor este redus la Lumea Veche și, cel mult, Australia, pentru că Americile au fost - până la proba contrarie - atinse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
000 de ani. Cadrul spațio-temporal nu ar fi complet fără avertizarea asupra faptului că teatrul originilor este redus la Lumea Veche și, cel mult, Australia, pentru că Americile au fost - până la proba contrarie - atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unul). Cei care au făcut săpăturile au observat resturi de animale și obiecte de piatră În contact cu unele cadavre și trei puțuri mici, rectangulare, care conțineau unelte din silex și oase arse (Bergounioux, 1958). Acestea ar putea fi ofrande autentice, dar există pericolul unei asocieri false, având În vedere că săpăturile nu au fost impecabile (Leroi-Gourhan, 1964). Femeia era atât de Încovoiată, Încât este posibil ca ea să fi fost pusă În această poziție Înainte de a se instaura rigor mortis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simple practici magice pentru fecunditate sau vânătoare. Imaginile și semnele par a fi legate de o rețea de echivalențe și opoziții, după cum multe grote au fost folosite În funcție de reguli precise (Ucko, Rosenfeld, 1967). După Leroi-Gourhan, grafismul trădează o logică, un autentic limbaj simbolic: trădează chiar un sistem religios. Se pune problema unei concepții religioase bazate pe opoziția și complementaritatea a două principii, cel masculin și cel feminin, identificate figurativ și simbolic, primul, cu calul, iar al doilea, cu bizonul sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uniformitatea imaginilor mitice și a simbolurilor care unesc primele societăți agrare din zona Europei sud-orientale. Asemănările sunt atât de accentuate, schemele conceptuale și grafice atât de recurente În spațiu și timp, Încât ne pot duce cu gândul la o religie autentică, prima (În Europa) În cadrul căreia, printre altele, se pot recunoaște divinități. Între paleolitic și neolitic, se pare că omul a personificat ființele supraumane și a creat, În acest fel, „zeii”. Acesta este al doilea „mare sistem” despre care trebuie discutat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbesc numai treizeci de mii de statuete, modelate sau sculptate În cele mai diferite materiale (printre care pentru prima dată aurul și arama), ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale și boabe, un fel de infanticid votiv, rituri inițiatice (vechea semnificație „liminală” a grotei!) și picturi ezoterice pe pereții de calcar (Skeates, apud
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o oarecare măsura moștenirea mentală a Europei arhaice: pasiunea pentru reprezentare, teme mitologice, consacrarea casei, statuete feminine. În ceea ce privește insulele autentice, arhipelagul maltez este bine cunoscut pentru Înflorirea autonomă a unei religii exprimate nu numai În divinitate, credințe și sisteme cultuale, ci și În temple imense, osuare subterane și sculpturi uimitoare. Idolul dominant (divinitatea centrală?) este o creatură obeză asexuată, un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu, În Întrupări succesive, iar natura divină a suveranului Îl separă pe acesta de restul umanității și Îl plasează totodată ca mijlocitor legitim Între această lume, al cărei stăpân este, și lumea zeilor. Din acest motiv, el este unicul preot autentic, care deleagă altora practicarea cultului, dar rămâne adevăratul responsabil; mai mult, el este responsabil și de realizarea ordinii cosmice pe care egiptenii o numesc maatxe "maat" (J. Assmann,1989), personificată, de asemenea, Într-o zeiță; maat este ceea ce regele trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]