28,267 matches
-
de genial diferiți.Cum să încorporezi pe atît de inegalii și atît de diferiții Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri acum cîteva decenii. Ce a mai rămas din ea? Mai cu seamă că, fără discernămînt, sub umbrela denominativă își făcuseră loc tot mai mulți intruși, atît de străini stilistic de întrucîtva legitimii Soulages, Manessier, Bazaine. (Comică, în altă ordine de idei, clonarea progresivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de străini stilistic de întrucîtva legitimii Soulages, Manessier, Bazaine. (Comică, în altă ordine de idei, clonarea progresivă a optzecismului literar autohton în mai toate județele.) Dar Școala de la Tîrgoviște? În afară de frumosul climat emulativ, ivit în atmosfera sufocată de comunism a deceniului șapte, prin convergența spirituală a cîtorva scriitori de excepție, ce poate spune... conceptul? E, de altfel, de presupus amuzamentul unor ironiști ca M.H. Simionescu, Costache Olăreanu sau, și mai și, Alexandru George, de cîte ori au fost plasați în umbra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că ghilimelele conțin și cîtimea de cinism aferent. Extrapolînd un pic chestiunea, să observ ceea ce se vede cu ochiul liber, adică agresiva ofensivă a actualei puteri neocomuniste, care, debarasîndu-se de ultimele redute ale unei opoziții anemiate de infiltrările securiste ale deceniului încheiat, impune în toate planurile vieții sociale un climat dictatorial-clientelar de cea mai periculoasă perspectivă pentru țară. Cum cu acută luciditate îl definea, într-un recent dialog televizat Gabriel Liiceanu, numind viciul autonociv al puterii actuale, care neînvățînd nimic din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pretenții. Ca-n regimul cozilor: se dă ulei... Cînd un analist de talia lui Adrian Cioroianu lasă impresia prin ora lui de istorie t.v. că dorește să clarifice momente "controversate" ale comunismului românesc (deși, nu știm cum, dar după deceniul fericitei desprinderi de comunism, dialogurile cu baronii încă viață ai fostei nomenclaturi ne plasează, vrînd-nevrînd, în coșmar), cînd, deci, teleastul istoric ne îmbie astfel, atunci teleatenția noastră se justifică oarecum, iar curiozitatea aflării unor culise imunde ale dictaturii ne așază
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comportamental: Catargi-Musceleanu. Primul, de mult omologat maestru de rang al picturii românești, celălalt, dotat oricum, dar nu mai mult decît onest mim al realului. Ei bine, ce-și vor fi spunînd unul altuia cei doi binecunoscuți de mine acum două decenii pentru că opusul vioi-cîrcotașului postimpresionist (Musceleanu) era un Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iliescu din rațiuni legitimare bate constant moneda revoluției autentice, operă a poporului suveran, nu-i așa?, condus de eroul providențial. Cînd se știe foarte bine, cînd în straturile informe ale populației nu se știe tot așa de bine, că în deceniul nouă, scenariul european era deja parafat la Washington și la Moscova. Și că Bucureștiul evident, original prin obtuzitatea unui dictator rudimentar și megaloman, asta determinînd și vărsare de sînge trebuia să-și însușească datele scenariului, chiar să imite acte oricum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
raportată la antecesoarele ei nu mai seamănă, evident, cu a predecesorilor. Nu mai seamănă în exercițiul ei vizibil, dar nu stă prea departe de ele, dacă ne dăm seama că își extrage seva din același mental colectiv, alteratul mental al deceniilor colectivismului. Asumarea rolului paternal într-o populație buimăcită de corupție cu tot eclatantul, deliciosul număr prooccidental/proamerican al fostului activist întreține sentimentul unei interminabile cantonări într-o Românie neindentificabilă. Pînă și recentul ton dur al ambasadorului american diagnostic irefutabil ajunge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîștigă teren, cu atît creația pierde în substanța ei intrinsecă. Paradoxul pare cumva facil și oarecum exterior procesului, dar îl abordăm doar pentru a-l plasticiza, pentru a-l face, cumva, mai elocvent. Nu numai că domeniul cunoaște, de cîteva decenii, emergența obstinată a genurilor neconvenționale de altfel, de neevitat într-o lume ieșită bine din normele tradiționale dar chiar expresiile ei pictura, grafica, sculptura își consumă experiențele, multe din ele excepționale, într-o devălmășie stupefiantă, suficientă parcă sieși tocmai prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le de la canonul european. Dar ce-a mai rămas, în fond, din sonora găunoșenie? Pentru că sucombarea dictaturii dejist-ceaușiste nu a însemnat, implicit, și cea a proteinelor care au întreținut molohul. Deceniul scurs ne-a arătat, slavă domnului, ce greu se vindecă multîncercatul organism. Să restrîngem, deocamdată, endoscopia la zona pe care o simțim mai apropiată preocupărilor noastre. Și să vedem cum/ în ce fel clone ale artistului-cetățean se mișcă încă printre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest artist exemplar a avut curajul să strige. 24 august Printre figurile marcante care mi-au pigmentat anii începutului se află autorul Țării de piatră, de foc și de pămînt (1939), dar și al insurgentului Jurnal de sex (1929). În deceniul șapte, inconfundabilul personaj întreținea, în presa bucureșteană, un serial cu voiajele (optimiste) pe întinsurile patriei și, venind rîndul Iașilor, cel ce fusese desemnat/ primise sarcină să-l însoțească era junele pe post de desenator la unicul "organ" local. (Dacă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale începutului la cele care umplu acum expoziția distanța pare enormă. Pare, doar. Pentru că ochiul atent va descoperi, surprins, cum tenta plată și vie de pe peretele Voronețului s-a păstrat, spectaculos, în aceeași tentă plată și vie de pe pînzele-mi următoarelor decenii. Zburătorii și Călătorii de pe șevaletele ce întrerup din loc în loc seria gri a marilor pînze cu Desculții lumii respiră tocmai prin tenta lor voronețiană. După momentul vernisajului, vă invit într-un scurt exod. Să mă însoțiți, trecînd printre figurile ilustre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui reale. Unul dintre cazurile notorii de vocație ce se respectă pe sine, dincolo de trilurile de sirenă ale tuturor tentațiilor, e al poetului Gellu Naum. Cîteva bune decenii cele ale răului comunist omul acesta, care gustase rafinat din meniul unei comuniuni de prim-rang european întru surrealism, s-a menținut cu demnitate în umbra a ceea ce fusese în tinerețea sa deja notorie și doar de abia cînd nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
menținerea unui pol politic în stare să contracareze, nu-i așa, obrăznicia formațiunii aflate acum la putere, percepută ca fiind, da, de dreapta. Cea care, oroare!, fluturînd doctrina liberalismului, ar atenta la sănătatea nației, văzută ca același monolit muncitoresc al deceniilor colorate roșu. Culmea e că nu numai nostalgicii perdanți de-acum ai pesedismului pozează în apărători ai unui fantomatic pol de stînga, vezi doamne, slăbit în urma pierderii alegerilor, ci și minți pretins analitice ale prezentului cantonate într-o rudimentară lecție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocabularul științific - demersuri care s-au bazat în principal pe teorii și analize din antropologie, psihologie, istoria religiilor, simbologie, psihanaliza și filosofia artei - nu au dus totuși la o lectură sistematizată a fenomenului în sine până foarte târziu, în ultimele decenii ale secolului XX, după studiul de arhetipologie din 1960 datorat lui Gilbert Durand. Am recurs la o selecție critică a bibliografiei, dată fiind varietatea lucrărilor dedicate obiectului de studiu în general, dar și perioadei medievale - care diferă ca încadrare temporală
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Jerzy Topolsky), în încercarea de a ajunge la imagini viabile ale trecutului. În cadrul unei astfel de episteme a fost posibil să inserez o nouă propunere teoretică cu privire la imaginar. Cum noțiunea de mental, difuză și ambiguă, nu mai răspundea în ultimul deceniu presiunilor de ordin metodologic din cadrul domeniului, am căutat să valorific și să resituez mentalitățile (structuri ideatice care se bazează pe micro-narațiuni colective) în ansamblul procesului de imaginare. Noțiunea de imaginar are capacitatea de a ordona "spațiul" mentalului colectiv, nu altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și acceptabil, corespunzător credințelor și istoriei mitizate; se ajunge astfel la o nouă structură internă, parte din rețeaua deschisă și potențial activă. Thomas și școala internațională de cercetători ai imaginarului care îi stau alături conciliază două metode afirmate în ultimele decenii în studiul imaginii, respectiv semiotica narativă și mito-critica propusă de Durand. Imaginea, fie literară, fie iconografică, are o "gramatică", o "declinare", un "stil" propriu. Figurile care polarizează imaginarul sunt: pe de o parte, metonimia și metafora − prima, prin deplasarea sensului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
foarte înalt, în cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de altfel, destul de conservatoare, atât formal, cât și tematic sau argumentativ. Datorită gândirii cosmopolite a lui Alexandru Duțu s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil, la summum-ul performanțelor sale locale, implicit și la epuizarea seturilor sale de argumente. Studiile culturale, ca și studiul mentalităților, au pus în relație textul cu alte forme artistice, în special cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cazul istoricului Stelian Brezeanu sau al literatului Ovidiu Pecican). Niciun Paul Zumthor pe teren românesc, indiferent cum am privi lucrurile. În majoritate copleșitoare, interpretarea textelor vechi este limitată la performanțele istoricilor literari. Printre ei, cel mai sonor nume al ultimelor decenii − și datorită volumelor publicate aproape anual − este cel al profesorului Dan-Horia Mazilu. Reevaluându-și lecturile din prima parte a carierei științifice, autorul a atenuat sau a nuanțat anumite teze care i-au asigurat atunci notorietatea, fapt ce poate fi în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să le mulțumesc celor care în spațiul nostru cultural reprezintă Editura Institutul European din Iași, pentru că întotdeauna mi-au întâmpinat propunerile de editare cu încredere și au făcut cu putință, în felul acesta, o colaborare care împlinește în curând un deceniu. Viorel CERNICA Introducere 1. Precizarea problemei acestei lucrări. Observații de metodă Pentru cei mai mulți dintre noi, nu există nici o îndoială în privința recunoașterii unor "intenționalități" cu sens de prealabil prezente în structura cunoașterii (sensibile sau inteligibile, a priori sau a posteriori, comună
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceea a rostirii finale a unor "judecăți de valoare" (sau de evaluare), care nu sunt altceva după cum pretinde Gadamer decât prejudecățile de la care demersul "interpretului" a pornit? Vom reuși aceasta prin logicizarea pre-judicativului, fapt semnificativ pentru tematicile logice ale ultimelor decenii?5 Aceasta este o cale mai degrabă indirectă, cred, dar încercarea ei reprezintă o dovadă a punerii sub critică a preeminenței formale a logos-ului însuși, așadar o previziune asupra înseși "originii originare" a întregului sistem al logos-ului formal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărul, este chiar ceea-ce-este? Cum ne raportăm la maxima: "La lucrurile însele!", care, deși este semnificativă în cea mai mare măsură în mediile fenomenologice, poate fi luată ca veritabilă regulă de metodă a căutărilor pe calea filosofiei din ultimele câteva decenii? Dacă presupunem ceva care depășește propriul lucrului, atunci unde ne oprim? Și, de fapt, ce mai căutăm? O cercetare a fenomenului în constituția sa de dat și nimic ne-ar putea indica o anumită cale pentru a găsi răspunsuri potrivite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este extensia operațională și tematică a analiticii existențiale heideggeriene la alte proiecte filosofice decât cel în care este realizat modelul ei ca atare. Ideea din urmă pune pe o cale de înțelegere și fenomenologia postheideggeriană (pe cea franceză din ultimele decenii, de exemplu), nu doar proiectele filosofice anterioare analiticii existențiale heideggeriene, cum este cel kantian. Și tocmai prin aceasta se poate întări dovada privind sensul constitutiv al operaționalității judicative pentru analitica existențială; însă într-un mod cu totul relativ. Scoaterea la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în judicativ și întru non-judicativ. Bineînțeles, constituirile fenomenale originare legate de acest "alt-ceva" se vor muta într-un alt "atelier" decât cel al judecății, fără ca aceasta din urmă să-și piardă orice sens. Trebuie admis că experimentele filosofice din ultimele decenii, propuse și de pe pozițiile "tehnice" ale filosofiei analitice și de pe cele "istorice" sau "descriptive" ale filosofiei continentale, au condus către stabilizarea unei atitudini de forțare a granițelor dictaturii judicativului, prin dezvăluirea unor aporii consubstanțiale unor modele de filosofare mai vechi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte, date fiind cercetările din filosofia limbajului și cele din semantica logică, teoriile semnificației, ale referinței, ale adevărului etc. din ultimele decenii, este clar că o "sintactică" pură este imposibilă. În ciuda ideii despre imposibilitatea unei sintactici pure, fenomenul autonomizării expresiei nu poate fi nesocotit. Așa încât, este firesc să ne întrebăm ce se întâmplă cu "gândul", odată autonomizată expresia, acestea două luate, deocamdată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca porcine semisalbatice, în partea de sud și est a țării, în special în Delta Dunării. Populația de mistreți este de aproximativ 57.000 de porcine, conform estimărilor din perioada 2006-2007. 3.2. Pesta porcină clasică a evoluat în ultimele decenii atât în exploatațiile profesionale de porcine, cât și în exploatațiile nonprofesionale, dar până în anul 2001 nu a fost modificată internațional. România a apărut în această perioadă pe lista țărilor îndemne de pesta porcină clasică, în care se practică vaccinarea. După
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184047_a_185376]