29,295 matches
-
de persoanele I și a II-a. Ele sunt verbe unipersonale; chiar dacă planul lui semantic este orientat, printr-un pronume personal în dativ sau acuzativ, către protagoniștii comunicării, verbul își păstrează forma de persoana a III-a: Mi-e teamă, dor, frig/ Ți-e teamă, dor, frig/ I-i(e) teamă, dor, frig. Sunt tot unipersonale, defective adică de persoanele I și a II-a, și verbele al căror conținut semantic nu poate fi raportat la ființe umane; acțiunea exprimată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II-a. Ele sunt verbe unipersonale; chiar dacă planul lui semantic este orientat, printr-un pronume personal în dativ sau acuzativ, către protagoniștii comunicării, verbul își păstrează forma de persoana a III-a: Mi-e teamă, dor, frig/ Ți-e teamă, dor, frig/ I-i(e) teamă, dor, frig. Sunt tot unipersonale, defective adică de persoanele I și a II-a, și verbele al căror conținut semantic nu poate fi raportat la ființe umane; acțiunea exprimată de aceste verbe este raportată la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chiar dacă planul lui semantic este orientat, printr-un pronume personal în dativ sau acuzativ, către protagoniștii comunicării, verbul își păstrează forma de persoana a III-a: Mi-e teamă, dor, frig/ Ți-e teamă, dor, frig/ I-i(e) teamă, dor, frig. Sunt tot unipersonale, defective adică de persoanele I și a II-a, și verbele al căror conținut semantic nu poate fi raportat la ființe umane; acțiunea exprimată de aceste verbe este raportată la un subiect, chiar agent-protagonist al acțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod obligator periodicitatea; între adverb și verb, este,ân acest sens, o relație de influențare reciprocă. Același verb a merge, însoțit de adverbul mereu, își întărește și absolutizează, la imperfect, caracterul durativ: „Numai Făt Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui.” (M.Eminescu) Nu numai conținutul lexical concret al verbului condiționează dezvoltarea unor valori aspectuale ale imperfectului, dar și conținutul său semantic (în sens larg). Verbele momentane, prin însăși natura planului lor semantic, nu pot prezenta caracter durativ la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale monomembre: „Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale monomembre: „Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e dor de cel ce-am fost cândva. Verbele (expresiile, locuțiunile) impersonale relative intră în relație cu un subiect, care nu reprezintă, însă, originea/cauza planului lor semantic, ci expresia sintactică a unui conținut semantic supus modalizării în procesul de actualizare prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior sau rămas implicit: „Putut-au oare atâta dor/ În noapte să se stingă/ Când valurile de izvor n-au încetat să plângă?” (M. Eminescu, I, p. 186) Adverbele de infirmare (nu, ba nu) și de confirmare (da, ba da) au natură anaforică; implică raportarea la enunțuri anterioare. În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi numai o componentă a enunțului, când este lipsită de unitate prozodică iar, din punct de vedere semantic și structural, unitatea și autonomia sunt relative: (1) „Nu crede tu vântule bătrânului foc călător (2) când cântă pe cale (3) că doruri el n-are Pe fața pământului.” (L. Blaga) Fraza este un enunț lingvistic în structura căruia se cuprind două sau mai multe nuclee predicaționale, între care se stabilesc sau care mediază diferite relații sintactice: „Porumbeii i-au slobozit / să-ncerce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportul dintre destinatar și această realitate: „N-auzi cum bat și cheamă / în soare, clopote mari de-aramă?” (M. Isanos) În funcție de modul de desfășurare a enunțării, enunțurile interogative sunt: • directe, cu verbul interogativ implicit: „O, drum și ape, nor și dor, / Ce voi fi când m-oi întoarce la obârșie, la izvor? / Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor?” (L. Blaga) sau explicit, în structura unor enunțuri complexe: „Cucu-ntreabă: Unde-i sora / Viselor noastre de vară?” (M. Eminescu) • indirecte; au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu) În enunțurile interogative totale adverbul oare este singurul element interogativ: „Putut-au oare-atâta dor / În noapte să se stângă Când valurile de izvor / N-au încetat să plângă?” (M. Eminescu) În limba veche avea același rol adverbul au, prezent și în poezia eminesciană, pentru caracterul său modalizator: „Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) „Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate.” (M. Eminescu) „Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul.” (M. Eminescu) „O oră să fi fost amici Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu) „Ci eu voi fi pământ În singurătate-mi.” (M. Eminescu) „Te-or întrece nătărăii De ai fi cu stea în frunte.” (M. Eminescu) • de persoană-număr: „Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare, Cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu predicatul analitic nu fac din predicatul stării o variantă de realizare a acestei categorii structurale de predicat; fără a fi subiect sintactic, termenul substantival din structura acestor expresii - unități lexicale verbale (verbe de stare) - ocupă poziția subiectului: mi-e dor, mi-e teamă. Situarea între esența semantică verbală și expresia nominală a acestor structuri, cu subiectul în ele înseși, un subiect specific fără a avea originea în protagoniștii actului de comunicare: e duminică, e frig, e iarnă, mi-e frică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a ploua este întrebuințat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: „Plouă ploaie rece de toamnă.” • expresiile impersonale absolute, alcătuite din verbul a fi (sau a se face) și un substantiv în nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teamă etc.), a (nu) fi nevoie, a fi păcat, a nu fi chip, a fi duminică (toamnă, primăvară, seară etc.) sau din verbul a fi și un adverb: a fi târziu (devreme etc.); • locuțiunile verbale a-i părea bine (rău
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aduce aminte că noi suntem acest element primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a visat încă din școală.” e. propozițional (propoziția completivă directă): „Ce-ai vrut să cânți? Ce n-ai știut să-nduri?” (A.E. Baconsky) f. multiplu: „O toamnă va veni și-o să-ți despoaie de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul și-ți va răpi petalele și zorile, lăsându-ți doar amurgurile grele și pustii.” (L. Blaga) „Copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește.” (M. Eminescu), „Mai copiez aici și unele părți din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemul pe: „Nu-i nimic, am să cumpăr altul.”, „Eu n-am văzut niciunul (din cele două filme).” c. morfemul-rădăcină; când se realizează prin pronume personale (forma scurtă): „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate / Numai eu știu să le-ascult.” (M. Eminescu) d. morfemul-rădăcină și morfemul pe33, când se realizează prin forma lungă a pronumelor personale sau reflexive: „Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!” (M. Eminescu) Expresie concretă a orientării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de agent, este expresia sintactică a autorului acțiunii verbale, din planul extralingvistic al enunțului, atunci când subiectul gramatical (sau alte funcții sintactice) reprezintă expresia lingvistică a obiectului pasiv al aceleiași acțiuni: „... Colonii de lumi pierdute (...) Sunt atrase în viață de un dor nemărginit.” (M. Eminescu, I, 132), „A trăit în nesiguranță, nesiguranță și teamă intuite de mine imediat ce ne-am întâlnit.” (P. Sălcudeanu, 270) Când determină adjective cu înțeles pasiv, complementul de agent exprimă, prin conținutul lexical al termenului în care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îl chemi.” • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: cum, de cum, în timp (vreme) ce, pe când, îndată ce, imediat ce, până ce, până să, înainte să, câtă vreme, cât timp, până (rezultând, prin elipsă, din sintagma până când): „Câtă vreme n-a venit, / M-am uitat cu dor în zare.” (T. Arghezi, 9) Cu excepția conjuncției cum și a locuțiunilor conjuncționale pe când, în timp (vreme) ce, câtă vreme, cât timp, după ce, toate celelalte sunt mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialei temporale. Când introduc circumstanțiale temporale, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totul indiferentă, ca și cum în viața și în eventuala lui moarte dv. n-ați avea nici un amestec.” (P. Sălcudeanu, 183), „Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți.” (M. Eminescu, I, 127), „Nevasta lui Bocioacă se uita la el parcă i-ar fi fost frate, nu alta.” (I. Slavici, Mara, 264), „Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al d-lui Caragiale...” (T. Maiorescu, 418), „Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele și împrejurările în privința cărora declarațiile date anterior se contrazic.” (C.P.P., 88), „... Mai încolo nu prea sunt fântâni, și din partea apei, mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apariție, dispariție, studiu etc.: „Cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți fi îndemnați a numi o idee fixă.” (M. Eminescu, P.L., 64) • un substantiv concentrând în conținutul său lexical planul semantic al expresiei impersonale din care face, de obicei, parte: sete, dor, frică, teamă etc.: „Și doar mă și sileam eu într-o părere, s-o fac a înțălege pe mama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei...” (I. Creangă, 77), „...Puținii care își arătaseră teama că lucrurile mergeau din rău
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său lexical planul semantic al expresiei impersonale din care face, de obicei, parte: sete, dor, frică, teamă etc.: „Și doar mă și sileam eu într-o părere, s-o fac a înțălege pe mama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei...” (I. Creangă, 77), „...Puținii care își arătaseră teama că lucrurile mergeau din rău în mai rău au preferat să fie prudenți și să tacă.” (O. Paler, Viața..., 109) • un substantiv format prin sufixul de agent - (i,ă) tor: „Spărgătorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația sintactică de coordonare adversativă, se distinge între: • o variantă obiectivă, prin care se exprimă existența sau instituirea unor diferențieri, mergând până la opoziție, dar pe fondul coexistenței componentelor (distincte sau opuse): Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă subiectivă, prin care se exprimă, de fapt, atitudinea subiectului vorbitor față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nou în România și mă bucur că se face la Ploiești, unde Eugenia Moldoveanu este o personalitate foarte apreciată, fiind una dintre marile cântărețe ale lumii. Să ne întoarcem la Sala Ateneu, unde, din când în când, melomanii vă duc dorul. Ce surprize le-ați pregătit pentru noua stagiune? Un lucru care mi se pare extraordinar de important în această stagiune e faptul că am declanșat o acțiune în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean și după o săptămînă de lucru în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
ocupă diferite poziții: inițială, finala, mediana; jocuri-exerciții de pronunțare/citire/scriere a cuvintelor în care sunetul învățat se află în poziție inițială identificarea altor cuvinte care încep cu același sunet; exerciții-joc de pronunțare/citire/scriere a structurilor reversibile (pod-dop, dud, dor); exerciții-joc de completare a unor structuri verbale (progresiv, prin adiție, ex. P-pa-pas-pasăpasăre). EXERCIȚII DE INTRODUCERE A SUNETULUI ÎN VORBIREA CURENTĂ exerciții de pronunțare, citire, analiza și sinteză fonetica, scriere a cuvintelor în propoziții simple și apoi dezvoltate; exerciții de citire
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]