27,707 matches
-
română Armata Electronică Siriană), cunoscută și că "Syrian Electronic Soldiers", este un grup de hackeri cibernetici pro-guvernamentali, aliați cu președintele Sirian Bashar al-Assad. Folosind atacuri asupra serverelor, deteriorare, și alte metode, ei se orientează în special asupra grupurilor politice de opoziție și site-uri occidentale, inclusiv agenții de știri și organizațiile pentru apărarea drepturilor omului. Armata Electronică Siriană(ȘEA) este prima armata publică, virtuală din lumea arabă ce lansează deschis atacuri cibernetice asupra oponenților săi, desi natură exactă a relației sale
Syrian Electronic Army () [Corola-website/Science/329972_a_331301]
-
politici și militari externi statali și non-statali l-au acordat pentru a încuraja etnicii ucraineni din nordul Basarabiei - minoritari etnic și politic, să-și valorifice posibilitatea de autodeterminare. Sub raport social, evenimentele au avut loc într-un context caracterizat de opoziția unor segmente ale populației la schimbările cu caracter economic, instituțional și social care s-au manifestat sau care urmau să apară în contextul includerii teritoriului basarabean în Regatul României. Orașul Hotin, la acea dată reședința județului Hotin din România Mare
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
înființat curtea de la Gyulafehérvár.. Stările feudale și-au pierdut cu această reorganizare orice influență asupra treburilor statului. Sașii, deși cu o atitudine prohabsburgică, au încetat să se manifeste activ din punct de vedere politic și au adoptat o poziție de opoziție pasivă. Péter Haller, magistratul regale de la Szeben, a fost singurul sas prezent la curtea de la Gyulafehérvár. Secuii erau la rândul lor slab reprezentați la curte. Sprinitorii regelui Ioan al II-lea Zápolya nu erau în general originari din Transilvania, dar
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
dar era obligat să respecte legislația Uniunii polono-lituaniene, care îi interzicea să își demită cancelarul. Zamoyski pe de altă parte îl trata pe rege ca pe un pion al politicii sale, socotindu-l un străin ignorat față de problemele statului. În opoziție cu politica acestuia, Zamoyski era avocatul toleranței religioase împotriva puterii și a influenței crescânde a Bisericii romano-catolice și a iezuiților și a avertizat asupra inutilității implicării Uniunii polono-lituaniene în războaiele dinastice pentru succesiunea la tronul Suediei în condițiile în care
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
o astfel de nominalizare: Roman Polański, Jerzy Kawalerowicz, Jerzy Hoffman, Jerzy Antczak și Agnieszka Holland. De asemenea este important de menționat că în timpul anilor 1980, Republica Populară Polonă a instituit legea marțială pentru a îndepărta și cenzura toate formele de opoziție împotriva regimului comunist, inclusiv în cadrul unor domenii ca radioul sau cinematografia. Un film notabil care a apărut în această perioadă a fost filmul lui Ryszard Bugajski din 1982 numit "Interogatoriul" ("Przesluchanie"). Acest film descrie povestea unei femei nefericite, Tonia (interpretată
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
intervenției militare în Cehoslovacia a țărilor ce semnaseră Pactul de la Varșovia. În decembrie 1981 protestează împotriva introducerii Legii Marțiale în Polonia ("stan wojenny w Polsce"), prin care guvernul Republicii Populare Polone impune restricții drastice, într-o încercare de a elimina opoziția de pe scena politică. În 1990 devine cetățean onorific al Cracoviei (primește "Honorowe Obywatelstwo Stołecznego Królewskiego Miasta Krakowa").. În 1996 se întoarce în Polonia. În 2002 supraviețuiește unui accident vascular cerebral, însă devine afazic. Prin urmare, îi era imposibil să se
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
l-a înlocuit. Inițial, Alia a încercat să urmeze calea lui Hoxha, însă în Europa de est schimbări profunde deja se începuseră: Mihail Gorbaciov a apărut în Uniunea Sovietică cu glasnost și perestroika. Regimul totalitar a fost presat de către Statele Unite, Europa și opoziția poporului. După ce Nicolae Ceaușescu a fost executat în Revoluția din 1989, Alia a înțeles că el putea să fie următorul dacă nu implementa schimbări radicale. El a semnat Tratatul de la Helsinki (care fusese semnat de către alte țări în 1975) care
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât slujitor cât și protector. Se pare că Iordan avea intenția de a prelua poziția avută de tatăl său față de suveranii pontifi și să revină la relații de opoziție față de ducele de Apulia din dinastia Hauteville, dat fiind că Grigore al VII-lea a vizitat Capua la numai trei luni după moartea lui Richard, iar Iordan, probabil la îndemnul papal, a început să întrețină o stare de revoltă în
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
el a efectuat presiuni asupra colegiului cardinalilor în sensul de a-l alege pe Desideriu de Montecassino ca succesor al lui Grigore al VII-lea. În același timp, Roger Borsa l-a eliberat pe prefectul imperial al Romei aflat în opoziție cu pretențiile lui Iordan și ale curiei papale, care refuzase confirmarea candidaturii arhiepiscopale a lui Roger pentru scaunul de Salerno. Manevra a avut efectul invers și Desideriu, presat de Iordan să accepte, a fost ales papă sub numele de Victor
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
să crească prețurile, acest fapt a dus la o altă serie de proteste publice. Acest ciclu vicios a fost în cele din urmă întrerupt când în 1978 a fost ales Karol Wojtyła ca Papa Ioan Paul al II-lea accentuând opoziția față de comunism în Polonia. La începutul lunii august 1980, lanțul de proteste au rezultat în înființarea sindicatului independent „Solidaritatea” (în ) de electricianul Lech Wałęsa. Creșterea opoziției a determinat guvernul condus de Wojciech Jaruzelski să declare legea marțială în decembrie 1981
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
1978 a fost ales Karol Wojtyła ca Papa Ioan Paul al II-lea accentuând opoziția față de comunism în Polonia. La începutul lunii august 1980, lanțul de proteste au rezultat în înființarea sindicatului independent „Solidaritatea” (în ) de electricianul Lech Wałęsa. Creșterea opoziției a determinat guvernul condus de Wojciech Jaruzelski să declare legea marțială în decembrie 1981. Însă, datorită reformelor inițiate de Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică, presiunea tot mai mare din partea Occidentului și frământările continue, comuniștii au fost obligați să negocieze cu
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
false — printre aceștia se număra Witold Pilecki, organizatorul rezistenței de la Auschwitz; și alți numeroși lideri ai Armia Krajowa și ai Consiliul Național al Statului. Mulți luptători ai rezistenței au fost uciși pe cale extrajudiciară, sau obligați să plece în exil. Membrii opoziției au fost la rândul lor prigoniți de mijloacele administrative. Deși persecuția continuă a fostelor organizații anti-naziste de către securitatea statului, i-a obligat pe mii de soldați să se întoarcă în păduri, măsurile întreprinse de Ministerul Securității Publice din Polonia (UB
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Unității Naționale a fost înființat și îi cuprindea pe predecesorul Partidului Muncitoresc Unit Polonez și pe aliații săi de stânga. Pe 19 ianuarie 1947, au avut loc primele alegeri parlamentare prin care PPR avea candidați proprii și prezența simbolică a opoziției Partidului Popular Polonez deja lipsit de putere datorită controlului deținut de guvern. Rezultate au fost aranjate de însuși Stalin pentru a-i satisface pe comuniști. Prin falsificare alegerilor, candidații regimului au obținut 417 din 434 de locuri în parlament ("Sejm
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
din 1947. În următorii doi ani, comuniștii și-au monopolizat puterea politică în Polonia. Partidul Socialist Polonez ("Polska Partia Socjalistyczna", PPS - condus într-un timp de Piłsudski) s-a divizat în această perioadă datorită implicării staliniștilor de a-și elimina opoziția. Politicienii comuniști sprijineau o facțiune a PPS-ului condusă de Józef Cyrankiewicz, care l-a vizitat personal pe Stalin în idea de a fuziona partidele, pentru a-și asigura poziția pe viitor. În 1948, comuniștii și facțiunea lui Cyrankiewicz au
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
de culoare roșcat cafenie închisă, "sepia", slăbirea tonurilor fiind determinată de cantitatea de apă cu care e îmbibată pensula, rezultând un efect de transparență. Procedeul se folosește de obicei în combinație cu o altă tehnică liniară, laviul modelând „tăietura”, adică opoziția dintre albul fondului și negrul urmei de peniță prin unul sau mai multe tonuri intermediare. Procedeul a fost folosit din secolul al XV-lea, opere deosebite în această tehnică fiind realizate, de-a lungul timpului, de pictori precum Leonardo da
Laviu () [Corola-website/Science/328124_a_329453]
-
de Sicilia a considerat că ducatul îi revine de drept. Cu toate acestea, lui i s-a opus majoritatea nobililor normanzi din Italia de sud, bucurându-se de sprijinul papei Honoriu al II-lea. Un punct de sprijin pentru această opoziție îl putea reprezenta singurul principe independent din sudul Italiei, contele Iordan de Ariano, însă acesta a murit și el la 12 august 1127. Moștenitorul său era principele Iordan al II-lea de Capua, la a cărui moarte prematură fiul său
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
acestora ca toți cei care ar fi urmat să participe în campania împotriva lui Roger ar fi fost absolviți de păcate, dând astfel acțiunii un caracter cruciat. Comanda lui Robert s-a dovedit infructuoasă, astfel încât Rainulf a devenit curând conducătorul opoziției față de dinastia Hauteville. Atunci când Roger a sosit în peninsulă cu o armată, Rainulf a încercat organizarea rezistenței, în special în Troia, însă a trebuit să renunțe atunci când Roger amenința cu invazia propriile sale teritorii. În cele din urmă, negocierile rebelilor
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
contele Alexandru de Conversano. Papa Calixt al II-lea a intervenit pentru a intermedia eliberarea principesei Constanța în 1120, care a fost nevoită să recunoască titlurile lui Grimoald. Pe parcursul conflictului, Grimoald a fost ales conducător în 1121, aflându-se în opoziție față de ducele Guillaume al II-lea de Apulia, suzeranul legal asupra Bari. El a utilizat mai întâi titlul de "dominus" sau "dominator", precum în "barensium dominator" în octombrie 1121. În iunie 1123, o diplomă de inspirație bizantină îl numește ca
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
ale lui Guiscard. Până în 1068, Trani s-a aflat totuși în mâinile fratelui lui Petru, Godefroi, care s-a dovedit loial față de Robert Guiscard. Godefroi a murit însă în acel an, drept pentru care Petru a revenit la putere, continuând opoziția față de Guiscard. De asemenea, Petru a activat și ca regent al comitatului de Taranto în numele fiului lui Godefroi, Richard. Petru a căutat ulterior sprijin din partea împăratului bizantin Mihail al VII-lea Ducas. El a fost astfel recunoscut ca supus al
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
acel moment în campania asupra musulmanilor din Sicilia, ca duce de Apulia. Conform cronicii lui Amato de Montecassino, Petru a acceptat atunci comanda lui Richard I de Capua. Abelard, fiul lui Umfredo, și Robert Arenga s-au raliat și ei opoziției față de Guiscard, toți recunoscând comanda lui Richard de Capua. În războiul care a urmat (pe care Amato îl plasează înainte de revenirea lui Guiscard din Sicilia, dar pe care Guglielmo de Apulia îl datează după aceasta) Petru, alături de fratele lui Abelard
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
literaturii franceze (Histoire de la litterature francaise jusqu'a Malherbe, 1892), Florescu a desfășurat și o insistentă activitate jurnalistică. Membru al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul", „Tranzacțiuni literare și științifice", „Revista contimporană", „Stindardul") și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
a unei conspirații bizantine. El a fost succedat de către fratele său Umfredo după un scurt "interregnum". Caracterul rebel al cavalerilor normanzi a atras mânia papei Leon al IX-lea, drept pentru care principala provocare pentru Umfredo a constituit-o rezolvarea opoziției papale. În 18 iunie 1053, Umfredo a condus armatele normanzilor împotriva forțelor combinate ale papei și ale Imperiului occidental. În bătălia de la Civitate, normanzii au distrus armata papală și l-au capturat pe Leon al IX-lea, pe care l-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
desfășurată alături de Roger Bosso a condus la capturarea cu ușurință a Messinei în 1061: oamenii lui Roger au debarcat pe nevăzute pe timpul nopții și au surprins armata sarazinilor în dimineața următoare. Trupele lui Guiscard au debarcat fără a mai întâmpina opoziție și au găsit Messina abandonată de inamici. Guiscard a fortificat imediat Messina și s-a aliat cu Ibn at-Timnah, unul dintre rivalii emirului de Sicilia, Ibn al-Hawas. Armatele lui Guiscard, ale fratelui său și ale aliaților musulmani au pornit în
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
lui Grigore al VII-lea, care cândva îl excomunicase pentru uzurparea unor teritorii ale Papalității. După Marea Schismă dintre catolici și ortodocși din 1054, atmosfera tensionată pe plan religios a servit întăririi alianței lui Guiscard cu Papalitatea, rezultând într-o opoziție normando-papală față de Imperiul Bizantin. Căsătoria din 1051 cu Alberada de Buonalbergo (n. 1032 - d. după iulie 1122), de pe urma căreia au rezultat doi copii: Căsătoria din 1058 sau 1059 cu Sichelgaita, din care au rezultat următorii copii:
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Marin Sebastus a fost un membru al dinastiei Sergio din Ducatul de Neapole și al familiei Capuano din Amalfi. El a avut titlul bizantin de "sebastos" atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]