270,960 matches
-
Vasile Georgescu-Bârlad (1884 - 1962) a fost un avocat, filantrop și om politic român, victimă a regimului comunist. S-a născut la 1 noiembrie 1884 în comuna Băcani, județul Tutova, din părinți agricultori. Tatăl sau avea propria gospodărie în localitatea Valea Căldării, comuna Crâng. Urmează cursurile Liceului Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad iar apoi cursurile Facultății de Drept din București, absolvind în 1907. Ca student, a făcut parte din conducerea Uniunii Studenților Români. Se înscrie în Ordinul Avocaților din județul
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea viitorului stat. Ertuğrul s-a născut la sfârșitul secolului al XII-lea în Ahlat, o localitate din extremitatea estică a Anatoliei, situată pe țărmul nordvestic al Lacului Van. Era al doilea fiu al lui Suleyman Șah, beiul tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. În 1230, i-a succedat tatălui său ca șef al tribului Kayı
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
luptele acestora cu bizantinii. Kayqubad I, Sultanul de Rum, l-a răsplătit pentru serviciile aduse cu pământuri situate în Karaca Dağ, o zonă montană din apropiere de Angora (Ankara de astăzi). Mai târziu, Ertuğrul a primit de la Sultanul de Rum localitatea Söğüt și ținutul înconjurător, pe care el le cucerise de la bizantini în anul 1231. S-a stabilit definitiv acolo, împreună cu tot tribul Kayı. A murit în 1281, fiind înmormântat la Söğüt. Fiul său, Osman I, considerat de istorici ca fiind
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
află în districtul judiciar din Innsbruck și este un punct important de trecere al frontierei între Austria și Mittenwald în Germania. este situat la pasul de același nume la granița cu Bavaria, la intersecția de Seefeld in Tirol către Garmisch-Partenkirchen. Localitatea se află pe lângă râului Isar, câțiva kilometri vest de izvoarele ei, la sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca o pădure ostilă între Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza locum" într-un document privind clădirea unei biserici cu mănăstire. Aceasta a fost sfințită pe numele lui Sf. Petru și subordinată diecezei Freising. În Evul Mediu Scharnitz a fost o
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
29 octombrie 1656, bucata de teritoriu din împrejurarea de Scharnitz inclusiv zonei Porții Claudia a fost schimbată cu una în jurul muntelui "Kienleithenkopf" și a moșii "Karolingerhof" precum dreptul de trecere în valea "Hinterau". În sfârșit, pe 28 mai 1766, apartenența localității Scharnitz cu Porta Claudia a fost confirmată definitiv la Tirol. În anul 1845, s-a stabilit la Scharnitz " Prima fabrica de asfalt tirolez". Cu acest asfalt a fost pavat și centrul orașului Innsbruck. Scharnitz întreține legături strânse cu orașul partener
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o linie de tram-tren, pusă în serviciu pe 20 noiembrie 2006 între localitățile Aulnay-sous-Bois și Bondy din deparamentul Seine-Saint-Denis. Ea a fost construită prin transformarea și dublarea liniei Coquetiers deschisă în 1875, pe care o urmează în întregime. A fost prima linia franceză de tram-tren, concept ce se va dovedi util odată cu prelungirea
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Buciu, din echipa Tudor, marcând, astfel, cea de-a treia victorie consecutivă a lui Chirilă ca antrenor. Înscrierile pentru cel de-al șaselea sezon au început în decembrie 2015, iar preselecțiile au avut loc în primăvara anului 2016, în următoarele localități, în paralel cu preselecțiile pentru primul sezon "Vocea României Junior": Preselecțiile au avut rolul de a selecta concurenții care urmau să participe la etapa audițiilor pe nevăzute, filmată la începutul lunii iulie la studiourile Kentauros din Ștefăneștii de Jos. Primul
Vocea României (sezonul 6) () [Corola-website/Science/335223_a_336552]
-
Hidrocentrala reversibilă de pe Nistru (în ) este o (CHR) aflată în construcție pe cursul superior al Nistrului, lângă localitatea Respopini (raionul Secureni), din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca parte a "Complexului hidroelectric de pe Nistru" (în ), centrala a fost planificată în anii 1970, împreună cu două baraje (Nistru I și II) și o centrală nucleară (nerealizată). În 1983, Nistru II, barajul care
Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru () [Corola-website/Science/335244_a_336573]
-
18 ani). A primit o educație aleasă, având cunoștințe economice, administrative, agronomice, dar și în domeniul limbilor străine. Ia de soție pe Sultana Nistor, descendenta unei familii boierești cu proprietăți funciare în zona de nord a actualului județ Vrancea (în preajma localităților Adjud, Panciu, Soveja). Vor avea împreună 10 copii, dintre care 6 ating vârsta maturității. Din anul 1856 intră în viața politică a țării, ca reprezentant al tecucenilor în Cameră și Senat, militând pentru constituirea unui sistem sanitar accesibil păturilor largi
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
zisă și "Legiunea Arieșului") sub comanda prefectului Simion Balint și "Legiunea Crișana de Zarand" având prefect pe Ioan Buteanu. Cartierul general al prefectului Legiunii Auraria-Gemina, Avram Iancu, era instalat în clădirea în care funcționează în prezent Muzeul Avram Iancu din localitatea Câmpeni, județul Albă. Avram Iancu a condus această mare unitate militară de la înființare, la 2 septembrie 1848, până în toamna anului 1849, după ce a fost înăbușita Revoluția Maghiară din 1848 și armata maghiară s-a predat trupelor țariste și austriece. Programul
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
fost numit ca prim director al Muzeului Național de Istorie Naturală și Antichități din București. Muzeul Național a fost înființat prin decretul dat în data de 3 noiembrie 1834 de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. Carol Wallenstein s-a născut în localitatea Gospic de lângă Zagreb, Croația de astăzi, în familia lui Ioan Vella de unde și particula " de Vella" a numelui său. Carol a fost adoptat de către domnul Wallenstein care a devenit tatăl său vitreg. Studiile de pictură le-a făcut la Academia
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
Maestrul s-a născut în localitatea Xianyou, Provincia Fujian în anul 1966. A început viața sa monastică în Mănăstirea Guanghua, localitatea Putian, Provincia Fujian în anul 1982 și mai târziu a primit hirotonisisrea (inițierea) de la Maestrul Dinghai. După aceasta, l-a urmat pe Maestrul Yuanzhuo pentru
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
Maestrul s-a născut în localitatea Xianyou, Provincia Fujian în anul 1966. A început viața sa monastică în Mănăstirea Guanghua, localitatea Putian, Provincia Fujian în anul 1982 și mai târziu a primit hirotonisisrea (inițierea) de la Maestrul Dinghai. După aceasta, l-a urmat pe Maestrul Yuanzhuo pentru a învăța despre budism. În 1991, a obținut o diplomă de master în cadrul Academiei Budiste
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
este o comună în districtul Inn din cantonul elvețian Graubünden. Cele unsprezece localități sunt situate pe valea Engadina de Jos, de-a lungul râului Inn, la poalele munților Sesvenna. Inițial o zonă retoromană, majoritatea populației vorbește astăzi dialectul alemanic al limbii germane. Spre deosebire de comunele învecinate, locuitorii din sunt în majoritate catolici. Pietre de
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
au fost găsite în zona Tarasp. Aceasta indică faptul că în zonă se realiza în Epoca de piatră o procesare a alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
Devi Arundale a fondat aici în anul 1936 Kalakshetra, o organizație culturală de promovare a culturii și artelor tradiționale. Recensământul din 1931 menționa Adyar-ul ca un sat "zamindari" din districtul Chengalpet. Adyar a fost inclus în metropola Chennai în 1948. Localitățile suburbane componente ale Adyar-ului sunt Gandhi Nagar, Kasturibai Nagar, Nehru Nagar, Indira Nagar, Venkatarathnam Nagar, Padmanabha Nagar, Bhaktavatsalam Nagar, Parameshwari Nagar, Jeevaratnam Nagar, Shastri Nagar, Karpagam Gardens, Besant Nagar și Arunachalapuram.
Adyar, Chennai () [Corola-website/Science/335302_a_336631]
-
Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
drumul Severinului), „La Rasoviceanu” (ieșirea pe drumul Craiovei), „La Chițu Mille”, „La Gică Coți”, „La Plăveți”, „La Caramete” (peste podul Jiului), „La Mitu Antonescu”, „La Bodega Călinoiu” (frecventată de oamenii politici, de intelectualii orașului și de invitații de seamă ai localității), „La Dincă” (lângă gară), „La Sârbu cel Mic”, „La Pătruț” (în bariera Romaneștilor). La aceste cârciumi au cântat lăutarii orașului sau ocazional alții vestiți din județ. Și la Târgu Jiu, în reședința Gorjului, au fost cântate întâi balade. De aici
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
maestrului Kalmann. Între anii 1963-1965, a fost angajat la Orchestra „Taraful Gorjului”, dirijată de Nicu Novac. Lăutarii de la Peșteana-Jiu au fost neîntrecuți instrumentiști și soliști, în repertoriul cărora figurau balade, cântece lungi și jocuri populare locale. Înainte de anul 1900, în localitate a cântat lăutarul Stângaciu, poreclit astfel întrucât cânta la vioară cu mâna stângă. Alături de el a cântat bracistul român Costache al lui Bălă. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, la Peșteana-Jiu a fost cunoscută
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
chitaristul Ioniță, zis Mataloi. Amândoi erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea a vioristului Ion Prună, zis Gogănel, (n. 1875 - d. ?). Din formația lui Gogănel au mai făcut parte: Eugenia Prună (chitară și voce), Dumitru Mihu zis Bilan (chitară), I. Baranc zis Bucătar (braci
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea a vioristului Ion Prună, zis Gogănel, (n. 1875 - d. ?). Din formația lui Gogănel au mai făcut parte: Eugenia Prună (chitară și voce), Dumitru Mihu zis Bilan (chitară), I. Baranc zis Bucătar (braci) și Grigore Strinu zis Cotoi
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Prima localitate după ieșirea Sohodolului din Chei este Runcu. Aici în timpurile vechi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au cântat mai mult balade. Unele dintre acestea au fost publicate în culegeri sau înregistrate de către
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
primăvara anului 1931, muzicologul Constantin Brăiloiu s-a deplasat la Runcu, sfătuit de salariatul său Dumitru Petcu, fratele rapsoadei Maria Arbagic, la care Brăiloiu a fost cazat. Satul Runcu era o zonă etnografică bogată, iar Constantin Brăiloiu a făcut în localitate înregistrări la fonograf cu tuburi de ceară, acționat manual. În centrul atenției înregistrărilor cercetătorului s-a aflat lăutarul Niculae Zlătaru. Brăiloiu a înregistrat cu formația lui Zlătaru cântecele: „Of, dor, dor, dor”, „Bună-i brânza”, „Ionele, puiule”, „Cântecul Popii Runcanu
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
natal, care a publicat cărți în ediții îngrijite din punct de vedere estetic. Apreciat ca ziarist și ca personalitate în viața multiculturală și socială a Timișoarei, Kastriener s-a afirmat și ca un reprezentant de frunte al comunității evreiești din localitate. Alături de dr. Adolf Vertes, președintele Comunității evreilor, și alții, a făcut parte din fondatorii și promotorii Liceului izraelit din Timișoara, care a luat ființă după unirea Banatului la România.În 1929 a fost ales membru al Societății literare maghiare „Arany
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]