270,960 matches
-
În localitățile de pe cursul Bistriței gorjene, la fel ca în cele de pe apele vecine, Tismana și Jaleș, cu care Bistrița se întâlnește în Jiu, întâi au fost cântate baladele. Folcloriștii păstrează în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
zis Marius (vioară), cu Gheorghe Trohonel (braci), cu basistul Pantelimon Pobirci zis Mon (n. 1934 - d. 2009), cu Maria Falcoe (chitară și voce), soția lui Mon și cu Constantin Falcoe zis Vișan (bas). Lăutari cunoscuți au cântat și la Brădiceni. Localitatea a fost centru comercial și reședință de plasă, având instituții administrative și judecătorești. La Brădiceni au cântat lăutari importanți, precum Nicolae Falcue și Ion Ciulei. Banda vioristului Nicolae Falcue (n. 1892 - d. 1960), a fost foarte vestită în zonă. Acesta
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
făceau parte soția, solista și chitarista Aurelia Ciulei, solista și acordeonista Ana Țambu zisă Anișoara, bracistul Gheorghe Trohonel din Peștișani și basistul Constantin Jula (n. 1914 - d. 2001). Lăutari importanți au fost și în satul Telești, cel mai cunoscut din localitate fiind vioristul și solistul vocal Ioniță Țambu (n. 1903 - d. noiembrie 1956), fiul lăutarului Constantin Țambu zis Umbreluță. Banda sa a fost alcătuită inițial din bracistul Gheorghe Falcoe, chitarista Elisabeta Trohonel și basistul Trifon Trohonel. Concomitent cu creșterea faimei lui
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
nu au fost încă montate, iar stațiile nu au fost încă amenajate. În 2004 a fost aprobat Planul Pegasus, care sugera măsuri pentru sporirea mobilității în Vestul Flandrei. Printre ele, construcția a câteva linii noi de tramvai spre suburbiile și localitățile din estul Antwerpenului, utilizându-se și unele din tunelurile abandonate în anii 1980, inclusiv stațiile Opera, Astrid, Drink și Morckhoven. La sfârșitul anului 2009, a fost anunțată o nouă linie de tramvai care să conecteze orașul Antwerpen cu localitatea Ekeren
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
și localitățile din estul Antwerpenului, utilizându-se și unele din tunelurile abandonate în anii 1980, inclusiv stațiile Opera, Astrid, Drink și Morckhoven. La sfârșitul anului 2009, a fost anunțată o nouă linie de tramvai care să conecteze orașul Antwerpen cu localitatea Ekeren. În 2013, a fost făcut public planul de a lansa un serviciu de suprafață între stațiile de tramvai Astrid și Park & Ride Ruggeveldlaan din Wommelgem, cu o singură oprire subterană, la Zegel. Serviciul a fost pus în funcțiune pe
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
(n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov - d. ?) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România. S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov. Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto). Pe
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din 2-3 membri: vioristul (primaș), chitaristă (care era și solistă vocală) și basistul. Între primele formații de lăutari din localitate au fost: banda lui Coadă și Polina Tîrleanu, născuți înainte de 1900 și banda lui Ion Bălășoiu (n. 1880 - d. 1961), viorist, care era surd, de unde și porecla Surdu. El cânta cu soția sa, Marița Bălășoiu, care era solistă vocală și
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Pe valea râului Amaradia, în Podișul Oltețului se întâlnesc numeroase localități cu lăutari care au cântat inițial la vioară, bas, chitară și vuvă și rapsozi care au cântat la fluier, caval sau cimpoi. Satele de pe Amaradia au fost mult timp izolate și depărte de civilizație, fapt ce a înlesnit păstrarea unor
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
parte Barbu Gruia (vioară), Ioana Ciucurescu (chitară și voce) și Costică Ciucurescu (bas) din Târgu Logrești. Un alt loc cu lăutari importanți și vestiți este Târgu Logrești. În prima jumătate a secolului al XX-lea, cel mai vestit lăutar din localitate a fost Dumitru Ciucurescu. Banda de lăutari a lui Dumitru Ciucurescu (n. 1904 - d. 1977), viorist primaș, a cântat la București în perioada 1939-1940, la restaurantul din zona Gării de Nord cunoscut sub denumirea „La trei păduchi”. Formația sa mai cuprindea pe
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
se află la intrarea în Peștera Ialomiței, din Munții Bucegi, în localitatea Moroieni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
ar fi aparținut unor evrei sau comunități evreiești - acuzație niciodată dovedită, însă etc.) și obligată să aibă „domiciliul forțat” la Ciucea, fiind obligată până în 1957 să meargă regulat la postul de miliție, pentru a declara că nu a plecat din localitate. În realitate, "Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale", angrenat într-o multitudine de acțiuni și manifestări sociale și de caritate, a venit deseori și în sprijinul populației evreiești, fie concret, cu ajutoare materiale și medicamente, fie prin intervenții la factorii
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
emprès Ponthoise”", astăzi Pontoise) sub ocupație britanică, în timpul Războiului de 100 de Ani (1337-1453), pe 1 aprilie 1431/19 aprilie 1432, în anul în care a fost arsă pe rug Ioana d'Arc, într-o familie modestă originară din Bourbonnais (localitate care ar aparține în zilele noastre districtului Allier din Franța centrală), cu numele de "de Montcorbier", "Des Logos", sau "Des Loges", ca fiu al unei mame pioasă și analfabetă și al unui tată curelar, de care a rămas orfan din
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
nu-și lua riscuri, Villon a fugit din Paris, spre locul de origine a familiei sale, Bourbonnais și a fost condamnat în contumacie. În ianuarie 1456 regele Carol al VII-lea și-a petrecut un concediu la curtea sa din localitate, ocazie folosită de poet pentru a cere și a obține - pe baza a două mesaje care susțineau legitima apărare a poetului, unul, din partea protectorului său, G. de Villon și un al doilea, de la avocatul întocmit de acesta, Pierre Fournier („Semincerul
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Jipa Al. Ionescu (n. 26 iunie 1912 în Urziceni - d.1944) a fost un aviator militar român. A urmat Cursurile Școlii primare din localitate,apoi Liceul Militar și Școala de Ofițeri, specialitatea aviație. În decursul celui de-al doilea război mondial, a luptat pe Frontul de Est și de Vest. În perioada iunie-iulie 1944 a făcut parte din Grupul 6 Bombardament-picaj,instruindu-se la
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
50 tone bombe ,creând condiții pentru ofensiva generală. Într-una din aceste ieșiri, patrula a II-a din Escadrila 74 bombardament a Grupului 6 a executat un atac violent asupra unei concentrări de trupe de infanterie și blindate în zona localității Copăceni. După lansarea bombelor ,piloții au trecut la atac cu armamentul de bord,distrugând numeroase blindate și dezorganizând unitățile militare germane.În această misiune a căzut la datorie lt. aviator Jipa Ionescu,pilotul prim al avionului Stukas 16 și mitraliorul
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
pierderea lor,care au luptat cu atât elan fiind nelipsiți de la nici o misiune.Grupul pierde prin moartea acestor camarazi un echipaj valoros,greu de înlocuit". Trupul neînsuflețit al aviatorului Jipa Ionescu,adus la Urziceni,a fost înhumat în cimitirul din localitate,la capătul său străjuind elicea unui avion.În semn de pios omagiu pentru sacrificiul suprem al acestuia ,o stradă din municipiul Urziceni a primit numele eroului. În memoria lui, la inițiativa Unității Militare din Alexeni, Ministerul Apărării Naționale a hotărât
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
și, după lovitura de stat care a adus la putere dinastia Komyr, provincia a cunoscut un avânt economic deosebit facilitat de apelarea la serviciile Case de cartografi Anturasi. Capitala acestei provincii situate la sud de Nalenyr este Kelewan, Orașul Ilustrat, localitate care a fost capitala Imperiului. Având ca simbol Ursul, Principatul este condus de dinastia Telanyn. Acestea sunt situate în sud-vestul Erumvirinei și cuprinde Principatele: Ceriskoron, Gloysan, Hyreoth, Miromil și Moryth. Regiunea se întinde la nordul Deseirionului și este populată de
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
decese. În vara anului 1951, în spatele infirmeriei, în fiecare zi erau aliniate în pielea goală patru-cinci cadavre. În iarna 1952-1953, în fiecare noapte mureau patru-cinci deținuți. Investigațiile Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) Constanța în registrele de decese ale localităților aflate de-a lungul Canalului indică un număr de 6355 de "lucrători la canal" (eufemismul pentru deținuți) decedați în perioada 1949-1953. Dorind să impună impresia generală că acțiunea violentă de reeducare este dezvoltată exclusiv de către deținuți, Securitatea a hotărât limitarea
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Sfânta Sofia, Palatul Topkapî, Muzeul de Artă Musulmană, Muzeul Militar, , diferite moschei. În 25 octombrie depășesc foarte greu Munții Taurus, printr-o șa, la înălțimea de 1750 m, plafonul pe care îl pot atinge avioanele încărcate. Ies la Mediterană deasupra localității (vechea "Seleucie"). Trec peste Mersina și fac formalitățile vamale la Adana. Ocolesc și ajung la Alep. A doua zi decolează, trec pe lângă Baalbek și pe lângă locul Bătăliei de la Kadesh și fac escală la pentru a remite un mesaj de la atașatul
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
la Fort-Lamy, în Ciad, făcând o escală la Abéché. De aici, tot pe ploaie, zboară la Fort-Archambault, survolând Fort Brettonet, și în continuare, spre Bangui, survolând Fort Crampel. Furtuna îi obligă să devieze cursul și ajung la fluviul Oubangui în dreptul localității Kouango de unde se îndreptă spre Bangui. Aici se odihnesc două zile. La 24 martie ajung la Bangassou, unde au de prospectat terenuri de aterizare. În ziua următoare, pe ploaie, ajung la Juba, iar după încă o zi parcurg 1300 km
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Calea ferată Brașov-Întorsura Buzăului este o linie de cale ferată secundară din România. Este simplă, neelectrificată și leagă localitățile Brașov și Întorsura Buzăului. Construcția ei a durat 9 ani; proiectarea a început în 1922, construcția tunelului de pe traseu s-a efectuat între 1924-1929, iar inaugurarea liniei a avut loc la data de 25 iunie 1931. Pornind din Brașov, magistrala
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
început în 1922, construcția tunelului de pe traseu s-a efectuat între 1924-1929, iar inaugurarea liniei a avut loc la data de 25 iunie 1931. Pornind din Brașov, magistrala 403 împărtășește primii 7 kilometri cu magistrala 400 (Brașov - Siculeni - Satu Mare), până în localitatea Hărman. Până aici, linia este electrificată și, cu excepția a 900 de metri de la legătura cu zona de Triaj (Brașov) până în Hărman, simplă. Traseul se îndreaptă apoi spre est, prin localitatea Budila, iar după aceea are un parcurs ascendent (120 de
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
primii 7 kilometri cu magistrala 400 (Brașov - Siculeni - Satu Mare), până în localitatea Hărman. Până aici, linia este electrificată și, cu excepția a 900 de metri de la legătura cu zona de Triaj (Brașov) până în Hărman, simplă. Traseul se îndreaptă apoi spre est, prin localitatea Budila, iar după aceea are un parcurs ascendent (120 de metri în 7 kilometri, circa 1.7%) până în Teliu. Linia traversează șoseaua cu un impresionant viaduct, iar apoi face trecerea în județul Covasna (pe raza căruia se află Întorsura Buzăului
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
dislocări ale malurilor și a alte fenomene geomorfologice locale. În București, intensitatea seismică a fost V-VI grade pe scara Mercalli, provocând panică în rândul populației. Provincia bulgărească Dobrici a fost, de asemenea, grav afectată de tsunami. În mai multe localități (printre care și Balcic) casele au fost luate de șuvoaiele de ape.
Cutremurul din Marea Neagră (1901) () [Corola-website/Science/331675_a_333004]