274,383 matches
-
de aventuri și SF, contribuind la popularizarea științifică, dar și la inseminarea ideologică a ideilor materialiste comuniste. Literatura de aventuri științifico-fantastică a lui I.M. Ștefan este, în opinia criticului Mihai Iovănel, modestă și aservită ideologiei realismului socialist. Autorul descrie în cărțile sale, într-o manieră de inspirație sovietică, o societate a viitorului idealizată potrivit ideologiei marxiste (în "Sahariana"), expediții civilizatoare ale unor astronauți pământeni (în "Drum printre aștri" și "Robinsoni pe planeta oceanelor"), mobilizarea omenirii în fața unui atentat extraterestru asupra Terrei
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
Lumina purpurie"), conflictul între oameni și roboți (în "Cântecul Cibenei") sau producerea unui aliment revoluționar care să rezolve problemele de alimentație ale omenirii (în "P.G.-7 luptă contra cronometru"), criticând apartheidul și colonialismul (în povestirile din "Ultimul alb"). Conflictele din cărțile sale opun uneori personaje cutezătoare și cu un spirit constructiv și personaje cu un spirit negativist, în concordanță cu problemele ideologice ale epocii construcției socialismului. I.M. Ștefan a publicat, de asemenea, sub pseudonimele Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. și
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
cu un spirit constructiv și personaje cu un spirit negativist, în concordanță cu problemele ideologice ale epocii construcției socialismului. I.M. Ștefan a publicat, de asemenea, sub pseudonimele Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. și M. Ștefan, mai multe articole și cărți de popularizare tehnico-științifică și istorică ("Vecina noastră, Luna", "Adevărul despre năluciri", "Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descoperirilor românești", "„Semnele cerești” și tălmăcirea lor adevărată", "Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc", "Ghidul Cosmosului" ș.a
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
din istoria invențiilor și a descoperirilor românești", "„Semnele cerești” și tălmăcirea lor adevărată", "Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc", "Ghidul Cosmosului" ș.a), precum și literatură de aventuri pentru adolescenți ("Misiune specială", " Viața începe la Milogu"), a tradus cărți din limba germană și a prefațat mai multe cărți.
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
și tălmăcirea lor adevărată", "Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc", "Ghidul Cosmosului" ș.a), precum și literatură de aventuri pentru adolescenți ("Misiune specială", " Viața începe la Milogu"), a tradus cărți din limba germană și a prefațat mai multe cărți.
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
Literatura Română a Universității din București (1974-1978), secția română-portugheză. A lucrat ca profesor la școlile nr. 158 și 160 din București (1978-1986), redactor la ziarul "Scînteia", secția cultură-învățământ (1986-1989), redactor la ziarul "Adevărul" (1989-1990), secretar general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
din București (1974-1978), secția română-portugheză. A lucrat ca profesor la școlile nr. 158 și 160 din București (1978-1986), redactor la ziarul "Scînteia", secția cultură-învățământ (1986-1989), redactor la ziarul "Adevărul" (1989-1990), secretar general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
scris romane ("Contratimp", 1968; "Faruri de ceață", 1970; "Moartea a doua", 1971; "Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
în revistele în limba română "Viața noastră", "Adevărul", "Izvoare", "Facla", "Revista mea" și "Orient Expres". A îndeplinit o perioadă și funcția de redactor-șef la "Revista mea", după ce Adrian Zahareanu a vândut revista unui anume Himmelfarb. Într-o recenzie a cărții "Holocaustul uitat" de Ion C. Butnaru, intitulată „Să nu uităm!” și publicată în nr. 1149 din 10 mai 1985 al publicației " Revista mea", scriitorul afirma că „de la pașoptiști la Iuliu Maniu, poporul român s-a comportat cu bestialitate față de cetățenii
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
scris mai ales în limba arabă-evreiască, graiul arab al evreilor din Egiptul și Irakul medieval. s-a remarcat prin cunoașterea adâncă a textelor sacre ale iudaismului și a gândirii filozofice și a științelor din vremea sa, El este autorul unor cărți în probleme de filologie și gramatică ebraică, al unor poezii liturgice - piyutim, lucrări filozofice. Saadia Gaon a fost cel dintâi cărturar care s-a ocupat în mod sistematic de gramatica limbii ebraice, fiind influențat de cercetătorii gramaticii arabe care au
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
de deschizător de drumuri în toate genurile literaturii teologice evreiești. A fost primul comentator al Bibliei ebraice de după Talmud, a tradus Pentateuhul în limba arabă, a fost primul comentator al Mișnei și al Talmudului, și al doilea autor al unei Cărți de rugăciuni iudaice (Sidur Tefila), fiind precedat în aceasta doar de Amram Gaon. El a fost și primul autor de gramatici ale limbii ebraice, a scris cărți juridice și culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
primul comentator al Mișnei și al Talmudului, și al doilea autor al unei Cărți de rugăciuni iudaice (Sidur Tefila), fiind precedat în aceasta doar de Amram Gaon. El a fost și primul autor de gramatici ale limbii ebraice, a scris cărți juridice și culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la cartea „Sefer Yetzira” (una din cărțile fundamentale ale Cabalei și una din primele cărți care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot” și „Sefer Haemunot vehadeot” și este
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
de rugăciuni iudaice (Sidur Tefila), fiind precedat în aceasta doar de Amram Gaon. El a fost și primul autor de gramatici ale limbii ebraice, a scris cărți juridice și culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la cartea „Sefer Yetzira” (una din cărțile fundamentale ale Cabalei și una din primele cărți care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot” și „Sefer Haemunot vehadeot” și este considerată o carte de căpătâi. În această lucrare Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
fiind precedat în aceasta doar de Amram Gaon. El a fost și primul autor de gramatici ale limbii ebraice, a scris cărți juridice și culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la cartea „Sefer Yetzira” (una din cărțile fundamentale ale Cabalei și una din primele cărți care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot” și „Sefer Haemunot vehadeot” și este considerată o carte de căpătâi. În această lucrare Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice și teologice cunoscute până în vremea
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
El a fost și primul autor de gramatici ale limbii ebraice, a scris cărți juridice și culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la cartea „Sefer Yetzira” (una din cărțile fundamentale ale Cabalei și una din primele cărți care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot” și „Sefer Haemunot vehadeot” și este considerată o carte de căpătâi. În această lucrare Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice și teologice cunoscute până în vremea lui El a adăugat capitolului X al acestei
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la cartea „Sefer Yetzira” (una din cărțile fundamentale ale Cabalei și una din primele cărți care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot” și „Sefer Haemunot vehadeot” și este considerată o carte de căpătâi. În această lucrare Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice și teologice cunoscute până în vremea lui El a adăugat capitolului X al acestei cărți un articol "Maamar Haprishut hashlemá”, care este considerat primul text de teorie etică iudaică (musar
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot” și „Sefer Haemunot vehadeot” și este considerată o carte de căpătâi. În această lucrare Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice și teologice cunoscute până în vremea lui El a adăugat capitolului X al acestei cărți un articol "Maamar Haprishut hashlemá”, care este considerat primul text de teorie etică iudaică (musar). Saadia a scris și lucrări polemice - ca Disputa cu Aharon Ben Meir, response lui Hiwi Habalhi, o carte de response împotriva lui Anan Ben David
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
El a adăugat capitolului X al acestei cărți un articol "Maamar Haprishut hashlemá”, care este considerat primul text de teorie etică iudaică (musar). Saadia a scris și lucrări polemice - ca Disputa cu Aharon Ben Meir, response lui Hiwi Habalhi, o carte de response împotriva lui Anan Ben David, fondatorul karaismului, etc
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
și prezentat mai multe documente cu privire la Garda de Fier și la Corneliu Zelea Codreanu. Interesat de situația musulmanilor, el a condus la mijlocul anilor '80 revista Jihad, publicată în Italia și susținută de Ambasada Iranului de la Roma. A tradus mai multe cărți despre Islam, atacând de mai multe ori statul Israel. El a fondat editura "Edizioni all'Insegna del Veltro", în care a publicat studii de simbolism tradițional, traduceri comentate ale filozofilor greci, studii de istorie medievală și contemporană. În catalogul editurii
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
și defectele ecranizărilor în raport cu scrierea de inspirație. Activitatea de critic de teatru și film a profesorului Ștefan Oprea a fost recunoscută prin decernarea mai multor premii: Premiul de critică al A.T.M. (1982); Premiul revistei "Tomis" (1987); Premiul Salonului de Carte, Iași-Chișinău (1996); Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, A.I.C.T. (1997; 2001, secția română) și Premiul pentru întreaga activitate al Uniunii Teatrale din România (UNITER) (2012). De asemenea, a fost decorat în anul 2002 cu Ordinul național Pentru Merit
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
2009. În urma lucrărilor de modernizare, puterea instalată a acestui agregat a crescut cu 4,4MW, potrivit datelor Hidroelectrica. Tot aici se mai găsesc și unii din cei mai mari stâlpi de electricitate din lume - locul I - aceștia fiind atestați de Cartea Recordurilor; ei sunt confecționați din metal, la Drobeta Turnu Severin. Deasemenea, la 15 de km de Porțile de Fier II se afla Barajul Porțile de Fier II care a fost dat în folosință în 1984 fiind de tip „Baraj de
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
al scriitorului Jean Băileșteanu. A urmat școala elementară în comuna Sălcuța (1954-1961), Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1961-1965) și apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Centrala Cărții (1970-1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971-1981), cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista "Manuscriptum" (1981-1989), publicist-comentator la revista "Academica" (1990-1991), redactor responsabil al "Analelor
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994), apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române (1994-2008). A colaborat cu articole încă din anii studenției la "Scânteia tineretului", "Viața studențească", "Informația Bucureștiului". A debutat în activitatea de critic literar cu o recenzie a cărții "Contradicția lui Maiorescu" de Nicolae Manolescu, publicată în 1971 în revista "Tomis". A fost preocupat de specificitatea literaturii și a culturii române, căutând să identifice și să analizeze acele componente care conferă o identitate bine definită în context universal. S-
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
Nemuritorii de la Agapia" (1998), Fănuș Băileșteanu a elaborat volumul "Nihil sine Deo sau Cruciada literară a ecumenistului Constantin Virgil Gheorghiu" (2005), o primă monografie dedicată lui Constantin Virgil Gheorghiu în care sunt analizate ecourile internaționale ale romanului " Ora 25" („o carte existențialistă și, în bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al lui Ion Creangă)”, după cum o consideră criticul) și locul acestuia în literatura contemporană. Volumele "Eseuri" (1982), "Personalități culturale românești din străinătate" (1999), "Fețele rostirii" (2002) și
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
licența în 1953. După absolvirea facultății a lucrat în domeniul editorial, ocupând diferite funcții redacționale la Editura pentru Literatură, apoi redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1974), lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]