270,960 matches
-
terenul mare al localității. De menționat este faptul că jucătorii jucau desculți. De la acest micro- centru de fotbal au ajuns la echipele de seniori ale localității următorii: Ioan Vidolman, Ilie Solomie, Mircea Pofetiu, Romul Popețiu, Ioan Gordobici. Activitatea fotbalistică a localității Pecica continuă după reîmpărțirea administrativ-teritorială, adică după desființarea regiunii Banat, în campionatul județului Arad, cu rezultate modeste. A. S. „Progresul”își schimbă numele în A. S. „Aurul Negru”, care aparține de Schela de Producție Petrolieră Pecica, și activează în campionatul județean. Peste
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
și activează în campionatul județean. Peste puțin timp își schimbă numele în „West-Petrom” Pecica/Arad ,continuând aceeași activitate în campionatul județean. Apoi, în 1986-1987, echipa ajunge în Campionatul Național de Fotbal, în divizia „C”. Cum s-au petrecut lucrurile? În localitatea Zădăreni/Arad activa o echipă în divizia „C” sub sigla „Petrolul” Zădăreni. Prin buna înțelegere dintre cele două cluburi, divizionara „C” este transferată la Pecica, unde condițiile materiale erau net superioare. Această echipă de divizia „C” își continuă activitatea la
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
al Zarandului, director al Gimnaziului greco-ortodox Brad între 1884-1891 și deputat în Dieta de la Budapesta între 1905-1918. S-a născut ca fiu al preotului Gheorghe Damian din Zlatna, fost tribun în oastea lui Avram Iancu. A urmat școala elementară în localitatea natală (1862-1866), clasele I-IV de gimnaziu la Brad (1866-1870) și clasele V-VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870-1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874-1877), iar între 1978-1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe
Vasile Damian () [Corola-website/Science/335627_a_336956]
-
de zi pe armata pentru reușita refacerii unui tendon rupt la un cal, fapt considerat atunci ca fiind o performantza chirurgicală. În februarie 1956, li s-a nascut băiatul, iar după absolvirea facultății, Eleonora a primit o repartiție într-o localitate situată departe de Iași, situație care nu le mai permitea să fie împreună. Pentru a evita acest lucru, Andrei a luat decizia radicală de a demisiona din armată în martie 1957, soția ajungând în satul Dobrun din județul Olt, ca
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Linkeroever (în ) este un cartier al orașului Antwerpen din Regiunea Flamanda a Belgiei. Cartierul are aproximativ 15.000 de locuitori și este situat pe malul stâng al râului Schelde. La început Linkeroever s-a aflat în componență localității Zwijndrecht, dar a fost alipit orașului Antwerpen pe 19 martie 1923. Odată cu modificarea din 1983 a constituției Belgiei și introducerea districtelor, Linkeroever a devenit parte a districtului Antwerpen. Din punct de vedere istoric Linkeroever aparține regiunii Waasland, însă se deosebește
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
considerente de interes național, guvernele israeliene laburiste, si apoi, cele de centru-dreapta, și-au dat asentimentul pentru înființarea de așezări dincolo de „linia verde” (linia veche de armistițiu din 1949). În 2011 numără 22 așezări cu circa 70,000 locuitori. Majoritatea localităților, cu excepția așezărilor Beitar Ilit și Efrat, fac parte, din punct de vedere administrativ, din Consiliul regional Gush Etzion. Gush Etzion a fost numit astfel după Shmuel Tzvi Holzman, care și-a ebraizat numele în Etzion (Holz = lemn, în ebraică „Etz
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
face prin est, circa 8 minute distanță cu automobilul pe noua șosea „Herodion” care leagă Muntele Homa (Hâr Homa) cu așezările din estul lui Gush Etzion, de asemenea prin șoseaua 60 dintre Ierusalim și Intersecția Gush Etzion, iar spre restul localităților și dinspre vest - prin șoseaua care leagă Beit Shemesh cu Nes Harim. sau prin Intersecția Etziona din direcția Intersecției Ela. În anul 1927 evrei ultraortodocși din Ierusalim și un grup de evrei veniți din Yemen au înființat, la sud de
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
ruinele kibuțului Masuot Itzhak a fost întemeiata așezarea Bat Ain.În anul 1969 a luat ființă așezarea Alon Shvut, în care au locuit elevi și rabini ai Ieșivei Hâr Etzion. De atunci au mai fost înființate numeroase alte așezări. Majoritatea localităților din zona aparțin Consilului regional Gush Etzion. Beitar Ilit are statutul de oraș, iar Efrat are statut de consiliu local. Simbolul zonei Gush Etzion este stejarul solitar din centrul regiunii, de pe care se putea vedea înainte de 1967, de pe teritoriul Israelului
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
de la „hand” + „werpen”, adică „mână tăiată”. Totuși, există cercetători care resping toate cele trei variante. Într-o lucrare voluminoasă din 2007, clasicistul Alfred Michiels susține că zona în care este situat orașul se numea în trecut „Andouerpis”, iar că numele localității provine din limba celtă și înseamnă „cei care trăiesc pe ambele maluri”. În perioada medievală orașul a atins vârful dezvoltării sale economice în timpul domniei lui Carol Quintul. Simultan cu comerțul a înflorit și industria: șlefuirea diamantelor, tipăritul cărților sau rafinarea
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
albanezului”), apărută în luna noiembrie 2001, la București. A scris și tradus un mare număr de volume dedicate Albaniei și poporului albanez, relației acestora cu România. Născut la Brăila, a urmat Școala generală nr. 8 și Liceul Nicolae Iorga din localitate. Despre copilăria trăită în urbea lui Panait Istrati și în bălțile Dunării, în atmosferă cosmopolita a „orașului cu salcâmi”, va scrie în românele „Întâlnirea de la plopul ars” și „Comoara lui Mitana”. În vara anului 1970 devine student al Facultății de
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
13:55 și 14:50. Nici un echipaj de bombardiere nu a reușit să lovească țintele. La ora 14:35 au decolat nouă bombardiere Bristol Beaufort din cadrul escadrilei 42 condusă de W.H Cliff. Când cele nouă bombardiere au ajuns deasupra localității Manston în jurul orei 14:50 au găsit aici avioanele Hudson ale escadrilei 407 RCAF, care zburau în cerc. Celor două grupuri le-a luat aproape 30 de minute ca să se organizeze într-o formațiune de atac ordonat. În zonă au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de lângă Zermatt, în apropierea graniței dintre Elveția și Italia; acolo se aflau medicul cardiolog Roger Godel și soția sa, Alice, prieteni de familie din Paris, care erau pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Își petrecea timpul plimbându-se prin localitate și citind. Eliade a început să scrie la Täsch o nuvelă pe care o va intitula ulterior „Pe strada Mântuleasa...”. "„Am început-o, ca atâtea alte cărți, fără să știu ce se va întâmpla în capitolul următor. Descopeream acțiunea pe măsură ce
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Armatei de Nord. La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul „Grupului Oituz” a hotărît regruparea forțelor și mijloacelor, constituind șase detașamente tactice ("Slănic", "Cernica", "Oituz", "Stăneica", "Măguricea" și "Cașin"), corespunzătoare direcțiilor de interzis din fâșia de apărare, iar ca rezervă, în raionul localităților Grozești și Mănăstirea Cașin, a păstrat patru batalioane de infanterie și Brigada 4 Cavalerie. Comandantul Armatei de Nord a trimis ca întărire Diviziei 15 Infanterie, Regimentul 29 Infanterie din Divizia 8 Infanterie, cu mențiunea de a fi folosit doar „în
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Alții s-au deplasat și așezările lor finale au fost fondate cu ajutorul generalului [[Andrew Hadik]]. Această grupă a păstrat tradițiile lor și sunt cunoscuți cu numele de [[secuii din Bucovina]]. Armata a pus capăt autonomiei secuilor în anumite privințe. Autoguvernarea localităților a fost grav afectată de către grăniceri. În comunitățile locale, cu toate acestea, multe dintre tradiții s-au păstrat, mândria secuilor și dorința lor puternică pentru libertate rămâneau. Ei și-au organizat viața lor proprie, au stabilit reguli pentru construirea de
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
(în ebraică:חברון Hevron, în arabă:الخليل - Al Halil sau Al Halil al Rahman - „Prietenul Celui Milostiv”) este un oraș în sudul Cisiordaniei, în Palestina istorică sau Eretz Israel, așezat în Munții Iudeei, la 35 km sud de Ierusalim. Localitatea se află la o altitudine de 927 m, în mijlocul zonei Muntelui , care este o parte a Munților Iudeei. Orașul are o populație de 202.172 locuitori (2014). După numărul de locuitori, Hebron este cel mai mare oraș din Cisiordania și
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
El găzduiește, de asemenea, două instituții arabe de învățământ superior: Universitatea Hebron și Universitatea Politehnică a Palestinei. Orașul vechi este caracterizat de numeroase ulicioare, case de piatră cu acoperișul plat și vechile bazare. În imediata apropiere a Hebronului se află localitățile arabe ad-Dhahiriya, Dura și Yatta. Guvernoratul Hebron este are populația cea mai mare dintre guvernoratele din teritoriul Autorității Naționale Palestiniene: 600,364 locuitori (2010) Numele ebraic Hebron (se citește Hevron) este legat de rădăcina semitică „hbr” care se regăsește în
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
evrei din Hebron au fost,se pare,deportați în exilul babilonean.( Carter). O parte s-ar fi întors după cucerirea persană (538 î.Hr.) (Nehemia 11:25). În perioada elenistică s-au găsit aici morminte grecești cu menționarea zeului edomit Kos, localitatea cunoscând o influență edomită. Edomiții sau idumeii,probabil sub presiunea nabateenilor, au înaintat prin Neggev până în sudul Iudeei, și au dominat la un moment dat HebronulDupă unii cercetători Hebronul ar fi fost chiar inclus în provincia vecină Idumea (Edom) (Jericke
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Persanii au distrus numai biserica, prezervând sanctuarul peșterii, ca semn de bunăvoință fata de evrei, despre care se spune că ar fi avut o prezență importantă în armata sasanidă.(Salaville 1910) Se pare că Hebronul a fost una din ultimele localități care au fost cucerite de arabi în secolul al VII-lea, fără a se lovi de rezistență, și de aceea el nu este menționat în niciuna din povestirile tradiției cuceritorilor arabi. . Tradiția musulmană atribuie lui Solomon construirea sanctuarului (Hayyez, ulterior
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
numit un episcop al orașului și în partea de sud a Sanctuarului Patriarhilor s-a clădit o nouă catedrală catolică a Sfântului Avraam. (Locul era supanumit și Peștera Sfântă - Sancta Caverna sau Sancta Spelunca, în greacă „ageion spelaion” ) În 1170 localitatea a fost vizitat de călătorul evreu Beniamin din Tudela (Binyamin MiTudela), care a cunoscut-o și sub noul ei nume francez, Saint Abram de Bron. Beniamin din Tudela relata în jurnalul său: În fruntea oștilor musulmane comandantul kurd Salah ad
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece rivalitatea lor punea in pericol stabilitatea în regiune, asigurata prin tratatele cu
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
administrației lui Ibrahim pașa în 1841, șeful local Abd ar-Rahman Amr a reluat în mâinile sale frânele puterii în oraș ca șeic al Hebronului. Din cauza taxelor exorbitante în bani peșin pcare le-a impus, majoritatea evreilor din Hebron au părăsit localitatea si s-au stabilit la Ierusalim. În 1846 guvernatorul otoman (serasker) al Ierusalimului, Kıbrıslı Mehmed Emin Pasha, a organizat o campanie militară împotriva șeicilor rebeli ai Hebronului. Soldații săi au primit permisiunea să jefuiască și ei orașul. Se zvonea ca
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a atașat din anul 2001, când a publicat „Anotimpurile mele”, urmată de „După 45 de ani” (2001) și „După 70 de ani, cugetări și constatări” (eseuri, 2008), în colaborare. În anul 2003 a publicat monografia „Oameni sub vremi la Baineț” (localitatea sa natală), fiindu-i conferit în anul 2010 de către administrația locală titlul de Cetățean de Onoare al comunei. A publicat, de asemenea, „Note de călătorie”, rezultată în urma deplasărilor în Canada, privind aspecte importante ale activităților economice, sociale, culturale etc. din
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
Editura Agora cu sprijinul Organizației Bacău a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, a fost structurată în două părți distincte. Prima este o prezentare generală a județului Bacău, „Județul Bacău - istorie și actualitate”, în care regăsim monografiile tuturor localităților si a celor mai importante intreprinderi, instituții și organizații băcăuane. În cea de a doua, regăsim județul Bacău evocat printr-un veritabil dicționar de schițe biografice ale personalităților considerate reprezentative.
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
(n. 13 decembrie 1836, Schrobenhausen - d. 6 mai 1904, München) a fost un pictor german care a aparținut mișcării realismului în artă. s-a născut în localitatea bavareză Schrobenhausen în data de 13 decembrie 1836. Tatăl său a fost de meserie zidar și a dorit pentru fiul său o carieră în domeniul construcțiilor. Franz a urmat cursurile gimnaziale în localitatea Landsberg și ulterior pe cele ala Politehnicii
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
realismului în artă. s-a născut în localitatea bavareză Schrobenhausen în data de 13 decembrie 1836. Tatăl său a fost de meserie zidar și a dorit pentru fiul său o carieră în domeniul construcțiilor. Franz a urmat cursurile gimnaziale în localitatea Landsberg și ulterior pe cele ala Politehnicii din Augsburg. La Augsburg a luat contact cu opera lui Johann Baptist Hofner care a făcut picturi cu animale, Lenbach a început să facă studii și mai multe încercări pentru aprofundarea picturii. La
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]