27,712 matches
-
(n. 8 iunie 1926, comuna Scornicești, județul Olt - d. 1 octombrie 2002, București) a fost un general al Armatei Române, politician comunist și ministru adjunct al apărării în timpul regimului comunist condus de fratele său, Nicolae Ceaușescu. s-a născut la data de 8 iunie 1926, în comuna Scornicești (astăzi oraș) din județul Olt. Era fratele lui Nicolae Ceaușescu, viitorul președinte al Republicii Socialiste România. A
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
al Direcției organizatorice din Consiliul Politic Superior al Armatei, departamentul politic al Ministerului Apărării Naționale. Este avansat în mai 1977 la gradul de general-maior, apoi în decembrie 1982 la cel de general-locotenent (cu 2 stele). Îndeplinește apoi funcțiile de secretar adjunct (1979-1983) și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei și adjunct al ministrului apărării naționale (aprilie 1983 - decembrie 1989). În luna ianuarie 1990 a fost trecut în rezervă. În decursul serviciului militar a fost implicat în vânzarea către Statele Unite ale
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
a. (octombrie 1955 - iulie 1957) El a îndeplinit funcția de secretar al Consiliului Politic Suprem al Armatei (iunie 1960 - iunie 1965), urmat de Ion Coman. A fost numit în 1968 în funcția de consilier militar al șefului statului. A devenit adjunct (august 1968), prim-adjunct ( noiembrie 1970) și șef secție al CC al PCR (1971), secretar al CC al PCR (1972 - iunie 1973), membru al CC al PCR (din 1972), membru al Consiliului de Apărare (1972-1973) și prim-secretar al Comitetului
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
De asemenea, a fost anunțată înființarea de așezăminte ale ICR în țară, în timp ce scopul înființării ICR fusese promovarea României în afara țării. În 9 ianuarie 2012, a reieșit că Marga își numise nepoata (Eunicia Maria Trif) în funcția de secretar general adjunct la ICR, după ce aceasta îi fusese și consilieră la Ministerul Afacerilor Externe. În martie 2013 ICR, sub conducerea sa, a respins finanțarea unor proiecte culturale naționale de rezonață, precum Festivalul International TIFF de la Cluj, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]
-
Comisia Superioară de Medicină Legală și Expert evaluator la Academia Română și la Consiliul Național al Cercetării Știinșifice din Învățământul Superior (CNCSIS). A fost Redactor coordonator al revistelor „Romanian Journal of Legal Medicine” și „Romanian Journal of Anatomy”, precum și Redactor șef adjunct al revistei „Morphology Embriology”. În 1975 a introdus în anatomia patologică din România, clasificarea Kiel pentru limfoamele maligne. În anii 1979-1980 a publicat primele cazuri de tumori stromale gastro-intestinale, accentuând aspectul lor morfologic heterogen. A identificat și publicat în anii
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
a îndeplinit această funcție în timpul mandatelor lui Javier Pérez de Cuéllar și Boutros Boutros-Ghali, până în august 1994. În calitate de consilier al Secretariatului General, principala responsabilitate a lui Andrei Filotti era ca, la ordinul Secretarului General sau al unuia din Secretarii Generali Adjuncți, să efectueze diferite misiuni, legate de expertiza sa tehnică, pe lângă guvernele țărilor membre ale Națiunilor Unite. Dintre acestea sunt de menționat misiunile efectuate în Maroc, Siria, India, Madagascar, România și alte țări, în scopul identificării necesităților de asistență ale țărilor
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
29 infanterie), care a format un detașament mixt cu care a încercat să oprească devastările și crimele, locotenentul lăsându-l pe caporalul T.R. Izu Abramovici să-și păzească propria casă și soția. Se distinge și atitudinea locotenent-colonelului Alexandru Marino, comandant adjunct al Regimentului 29 infanterie, care "”i-a lovit (pe soldații vinovați) cu arma în cap și-a trimis pe evrei acasă””. Care a fost reacția armatei asupra incidentului de la Dorohoi? Documentul care semnalează incidentul de la Dorohoi este prezentat in extenso
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 obține premiul întâi la sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al "Ateneului literar" al liceului din Temuco și secretar adjunct al "Asociatiei elevilor" din orașul Cautin. Pregătește două cărți - "Insulele ciudate" și "Osteneli zadarnice" - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material pentru lucrarea "Crepuscular". În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma "Institutul
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
absolvit Facultatea de Finanțe și Contabilitate din cadrul A.S.E. București. După absolvirea Facultății, în octombrie 1975, Emil Ghizari a fost încadrat ca inspector la Banca de Investiții. Este transferat în octombrie 1980 pe postul de cercetător științific și apoi de Director adjunct la Institutul de Finanțe, Prețuri și Relații Valutare Internaționale. A obținut titlul științific de doctor în economie. În septembrie 1990, Emil Ghizari este numit în funcția de prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României, având printre atribuțiile principale operațiunile de piață derulate de
Emil Iota Ghizari () [Corola-website/Science/305832_a_307161]
-
În anul 1986 a absolvit Institutul Căilor Ferate din orașul Dnepropetrovsk (Ucraina), obținând calificarea de inginer de căi ferate. După absolvirea Institutului și-a început activitatea în profesia absolvita, conform specializării, în funcția de acar superior, persoana de serviciu, șef adjunct, șef în domeniul exploatării căilor ferate din Moldova. În perioada 1997-1998 a îndeplinit funcția de prim-vicedirector general al Căii Ferate din Moldova. După o scurtă perioadă în care a fost șef al stației de cale ferată din Tighina, a revenit
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
mijloc, dar destul de înstărită. El a fost al doilea dintre cei trei fii ai lui Albert Speer și Luise. În 1918, familia s-a mutat definitiv la casa lor de vară, Schloss-Wolfsbrunnenweg, în Heidelberg. Conform lui Henry T. King, procurorul adjunct de la Nürnberg, care mai tîrziu a scris o carte despre Speer, “Dragostea și căldura au lipsit din copilăria lui Speer”. Speer a vrut să devină matematician, dar tatăl său a spus că dacă Speer ar alege această ocupație el ar
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
Hitler, de la care proveneau majoritatea ordinelor operaționale, deorece el se numise "Oberster Befehlshaber der Wehrmacht" (Comandantul suprem al forțelor armate) și "Oberbefehlshaber des Heeres" (șeful OKH). Alfred Jodl era "Chef des Wehrmachtführung" (Șeful statului major) al lui Keitel, în timp ce șeful adjunct era Walter Warlimont. OKW a fost incriminată dar achitată în timpul proceselor de la Nürnberg de acuzația de a fi o organizație criminală. Keitel și Jodl au fost condamnați la moarte prin spânzurare. Jodl a fost mai târziu achitat postum în 1952
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
aprilie 1936, Societatea de Difuziune Radiotelefonică devine . În 1937, Societatea se dotează cu o organigramă: un Consiliu de Administrație, care fixa principiile de organizare și conducere; un Comitet de direcție, care controla activitatea Societății; o Direcție Generală, care includea Directorii adjuncți și Secretariatul general (arhiva și registratura); o Direcție a programelor vorbite și muzicale; o Direcție tehnică; Direcția contencios; Direcția administrativă; Direcția comercială. Exista un Președinte și un Director general numit de Consiliul de Administrație. Pe 31 decembrie Societatea Română de
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
circa 300 de elevi. Baza tehnico-materiala a acestei instituții a fost pusă de primul ei director, A. Șova, care pentru merite deosebite în munca s-a învrednicit de titlul onorific,Invațaror emerit. În lista intiimergatorilor figurau numele învățătorilor: Cucoș Vasile-director adjunct, Guzun Nina, Cornovanu Valentina, Morari Raisa, Șova Maria,Istrate Eudochia,Nastas Eleonora,Voinițchi Vera, Aftinescu Alexandra, Coșcodan Vera, Melinte Tamara, Morcov Eugenia, Ciolacu Zinaida, bibliotecara Burac Ana, instructoarea de pioneri Lilia Lopatenco. O activitate de lungă durată 1988-2011 în calitate de director
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
din Bălți. A lucrat profesoară de franceză la facultatea de limbi străine a Inst. Ped. din Bălți, traducător-interpret la Asociația ABCdava, profesoară de istorie a artelor la Colegiul Republican de Arte Plastice "A. Plămădeală", colaborator științific, șefă de secție, director adjunct la Muzeul Național de Arte din Chișinău, coordonator, șefă de secție la Ministerul Culturii. Publică numeroase articole în mass-media republicană și în diverse cataloage, pliante și buclete. Autoare de scenarii și prezentatoare de emisiuni "În lumea artelor". Lecții și prelegeri
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
La data de 7 decembrie 1999, cabinetul Voronin cere votul de învestire a Parlamentului, dar nu obține decât 48 de voturi din cele 52 necesare. Pe lista cabinetului Voronin, pentru funcțiile de vicepremieri erau propuși Dumitru Braghiș, pe atunci ministru adjunct al Economiei și Reformei, și deputatul comunist Valerian Cristea. Căderea la vot a echipei lui Voronin s-a datorat faptului că deputații creștin-democrați au refuzat să voteze un guvern comunist. În acel moment, Republica Moldova trecea printr-o criză politică fără
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]
-
pe întreaga perioadă de activitate a actualului Parlament. Proiectul a fost respins de majoritatea grupurilor parlamentare. În această situație, Petru Lucinschi a propus la 15 decembrie 1999 un al treilea candidat pentru funcția de premier al Republicii Moldova: Dumitru Braghiș, ministrul adjunct al Economiei și Reformelor. În eventualitatea respingerii și a acestei candidaturi, Parlamentul urma să fie dizolvat și s-ar fi declanșat procedura alegerilor anticipate. În urma consultărilor purtate de premierul desemnat cu reprezentanții tuturor forțelor politice din Republica Moldova, s-a luat
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]
-
raionul Orhei). A absolvit Institutul Politehnic din Chișinău, specialitatea - economist. După absolvirea Institutului a activat în calitate de colaborator științific la Institutul de Economie al Academiei de Științe a Moldovei. Între anii 1974-1987 deține funcțiile de economist, specialist al secției financiare, șef adjunct al secției investiții în complexul agroindustrial. În perioada 1987-1990, Șlopac este vicedirector al Trustului de construcții-montaj “Moldselihozmontaj”. Pe parcursul anilor 1990-1991 deține funcțiile de președinte al Direcției asigurări de stat pe lângă Ministerul Finanțelor. Din anii 1991 este președinte al Societății Internaționale
Eugeniu Șlopac () [Corola-website/Science/305317_a_306646]
-
a devenit membru al Biroului Permanent al PNL sector 1 și secretar al Comisiei PNL pentru mediul de afaceri, privatizare și politici concurențiale. În 2006 a fost aleasă vicepreședinte al PNL Prahova. De asemenea, în 2000 a fost director executiv adjunct al campaniei electorale pentru alegerile generale, iar în 2004 a fost implicată în programe de sprijin în campania pentru alegerile locale. Între 2004-2006 a fost deputat în Parlamentul României, circumscripția Călărași. Aleasă în Parlamentul European în data de 7 iunie
Adina Ioana Vălean () [Corola-website/Science/305318_a_306647]
-
externe Corneliu Mănescu. Din 2003, aceasta este judecător la Curtea Supremă de Justiție. După izbucnirea Revoluției din decembrie 1989, Petre Ninosu a fost unul dintre organizatorii Consiliului Frontului Salvării Naționale. În februarie 1990 a fost numit în funcția de director adjunct al Direcției Legislație și Studii din Ministerul Justiției. În urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Petre Ninosu a fost ales ca deputat de Neamț pe listele FSN. În legislatura 1990-1992, el a deținut funcția de președinte al Comisiei juridice a
Petre Ninosu () [Corola-website/Science/305324_a_306653]
-
secției de Management implementare proiecte de investiții al Romgaz S.A. Apoi, din 1998 până în 1999 a fost director de exploatare al S.C. Distrigaz Nord S.A., secția Implementare proiecte de investiții distribuție gaze naturale. Între anii 1999-2000 a fost Director General Adjunct al S.N.G.N. Romgaz S.A, perioada în care Romgaz îngloba în mod integrat activitățile de producție, transport, distribuție, furnizare, cercetare și proiectare gaze naturale. În anul 2000 a devenit primul președinte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale
Iulian Iancu () [Corola-website/Science/305315_a_306644]
-
(n. 2 martie 1945, Godinești, județul Gorj) este un om politic din România. a fost profesor de istorie la Liceul Pedagogic din Târgu-Jiu din anul 1997 și apoi director adjunct. Tot din anul 1997, a fost conferențiar la Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, iar după anul 2000, profesor universitar. Nicolae Mischie a fost ales membru al Camerei Deputaților din România în legislaturile 1990-1992 (din partea FSN) și 1992-1996 (din partea PDSR
Nicolae Mischie () [Corola-website/Science/305342_a_306671]
-
1985-1989), a fost detașat ca inginer principal la administrația Canalului Dunăre-București. A fost membru al Partidului Comunist Român și activist UTC în cadrul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor. În anul 1990 a revenit la Ministerul Transporturilor, promovând succesiv și ocupând funcțiile de director general adjunct, director general și consilier al ministrului. Între 1997-1998 a ocupat funcția de secretar general adjunct al Guvernului în Guvernul Victor Ciorbea și apoi de secretar general al Guvernului (1998-2000) în guvernele Vasile și Isărescu. La data de 23 mai 2006
Radu Stroe () [Corola-website/Science/305354_a_306683]
-
Partidului Comunist Român și activist UTC în cadrul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor. În anul 1990 a revenit la Ministerul Transporturilor, promovând succesiv și ocupând funcțiile de director general adjunct, director general și consilier al ministrului. Între 1997-1998 a ocupat funcția de secretar general adjunct al Guvernului în Guvernul Victor Ciorbea și apoi de secretar general al Guvernului (1998-2000) în guvernele Vasile și Isărescu. La data de 23 mai 2006 a fost numit în funcția de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului (în
Radu Stroe () [Corola-website/Science/305354_a_306683]
-
Chișinău. Se implică activ în mișcarea de eliberare națională din Basarabia chiar din anul 1988, numărându-se printre membrii grupului de inițiativă pentru crearea Mișcării Democratice din Republica Moldova (ulterior Frontul Popular din Moldova). În perioada 1990-1994 a fost redactor-șef adjunct al ziarului PPCD "Țara", iar între anii 1994 și 1999 a fost președintele executiv al Partidului Popular Creștin Democrat. Între anii 1998 și 2001 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova și șef al Delegației Parlamentare a Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară
Sergiu Burcă () [Corola-website/Science/305372_a_306701]