27,369 matches
-
administrației civile. Marele preot al lui Amon este capul Întregului cler egiptean și deținător al unei puteri enorme. Desigur, cultele locale rezistă, dar se produce și o regularizare a ritualului 1, pe care o cunoaștem acum În amănunt din texte autentice și care, În linii mari, transpune În aluzii mitologice diferitele momente ale serviciului cotidian, analog celui care se poate gândi pentru o ființă umană (astfel, În momentul deschiderii tabernacolului În care este păstrată imaginea divină, ridicarea zăvorului reprezintă scoaterea degetului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultul pe Amonxe "Amon". Acesta a fost probabil amestecat cu un cult local mai vechi, ajungându-se la o formă particulară care Îl reprezenta lui Amon ca berbec și care a avut șansa de a ajunge să contamineze cel mai autentic centru al cultului amonian, Teba, care importă berbecul ca animal sacru al zeului. Această legătură Între Amon din Teba și Amon din Napata oferă probabil justificarea invaziei și este evocată mereu. Desigur, statul teban, ca stat de drept divin administrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destinate cultului, constituind un fel de „capele private”. Au fost găsite câteva edificii de acest tip, fiind mai mult sau mai puțin bine identificate, Începând Încă din calcolitic. În casele de cult se desfășura o religiozitate privată, individuală și familiară autentică. În timp ce casele de cult constituiau un fenomen privat, templele, ca edificii publice, se bucurau de cea mai mare atenție nu numai din partea preoților, ci și din partea suveranilor din toate timpurile, atât pentru construirea, cât și pentru restaurarea lor. Templele dețineau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corpus-ul textelor luviene figurează unele divinități comune luvienilor și hitiților, cum ar fi zeul furtuniixe "zeul furtunii", Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a", zeul/lună, Armaxe "Arma", și zeița magiei, Kamrușepa. Altele par a fi În mod autentic luviene, preluate ulterior În panteonul hitit: zeul-Soarexe "Soare", Tiwatxe "Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viitoare În schimbul favorurile obținute: ...voi veni și voi face pentru Lelwanixe "Lelwani", stăpâna mea, o statuie de argint a lui ¾attușili, mare ca ¾attușili, cu capul, mâinile și picioarele de aur... (KUB XXI 27 + III 39’-41’). Aceste dovezi de autentică devoțiune sunt atenuate uneori de o viziune concretă și realistă a relațiilor om-zeu, În care interesele zeilor apar strâns legate de cele ale hitiților Înșiși: Ce lucru ați făcut voi, zeilor? Ați lăsat șsă intreț molima și țara lui ¾atti
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de argint și cea de bronz și precedau imediat apariția oamenilor pe pământ, cu care nu aveau totuși legături de sânge. Cu toate acestea, nu puține familii nobiliare din epoca arhaică făceau apel la un erou strămoș, așa cum erau Eteobutazii, autenticii urmași ai lui Butesxe "Butes", sau Eumolpizii, urmașii lui Eumolpusxe "Eumolpus", la Eleusis, ori Cinyrazii, urmașii lui Cinyras, În Cipru. Spre deosebire de zei, nemuritori și fără bătrânețe, eroii sunt muritori; hrana lor nu este ambrozia, după cum nectarul nu este băutura lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acțiunile simbolice pe care cetățenii Romei, atât bărbați, cât și femei, le săvârșesc În poziția lor socială și În diferitele lor funcții și roluri (personae), subliniază și Întăresc granițele biologice, sociale și politice, ca și depășirea lor. Ele creează o autentică identitate pentru grupuri deosebite Între ele prin vârstă, noblețe, sex, apropierea sau depărtarea teritorială, bogăție sau putere; legitimează asemenea granițe și, În același timp, reprezintă acel lucru În care se regăsesc toți (commune) și binele public (salus publica). Romanii au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultuale particulare, venerarea unor zeități specifice, ba chiar și până și calendare speciale. Cetățenii romani din cetățile italice au „două patrii” (duae patriae), una de naștere, deci naturală, cealaltă de drept, Întrucât au cetățenie romană (civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria) a familiei Tulii Cicerones. Această localitate e marcată de sacralitate, Întrucât la Arpinum ei se află nu numai obârșia și stirpea, alături de multe „urme” ale strămoșilor lor, dar și sacra, adică mormintele, altarele și edificiile familiei (Cicero, De
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este indubitabil faptul că erupția misteriilor În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă a unor comunități de credincioși, bărbați și femei, comunități Înzestrate cu funcții sacre sau chiar sacerdotale de diferite tipuri, rămâne un fenomen nou, de autentică amprentă elenistică. Două episoade pot dobândi funcția de expresii emblematice ale celor mai vechi forme inițiatico-ezoterice ale fenomenului, supus deja unei instituționalizări mai mult sau mai puțin profunde, dar Încă bogat În Încărcătură transgresivă și deci primejdioasă În ochii autorităților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cealaltă parte, printre numeroși alți factori, trebuie luată În considerare intervenția unei religiozități populare ca suport și stimul sau teren de propagandă, dar, În orice caz, factor decisiv pentru evaluarea Întregului tablou. Se discută despre prezența unui sentiment religios autentic drept cauză a omagiilor de tip divin aduse mai Întâi suveranilor elenistici și, mai târziu, Împăratului roman sau despre un simplu oportunism politic din partea indivizilor, a comunităților și chiar a surselor puterii, care ar fi manipulat Într-o măsură mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei care au vrut să se recunoască În Învățătura lui, ca Împăratul Iulian și Proclus, fără să renunțe la exigențele și la metodele cercetării raționale, a vrut să privilegieze momentul religios sub profilul speculației teologice și al practicii rituale, de autentică emblemă teurgică. Corectă apare Într-adevăr caracterizarea făcută de un interpret autoritar (Dodds, 1959, pp. 335-369) ca „prim scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea recunoaște - rod al unor convenții artificiale și al unor stilizări laborioase - reflecția unor momente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al III-lea d.Hr., deja maniheul (cf. Schaeder, 1930, pp. 274 sqq.): Într-adevăr, pentru un zoroastrian, principala trăsătură a maniheismului, În special negativă și periculoasă, trebuie să fi fost tocmai faptul că acesta se prezenta ca un interpret autentic al adevăratei religii a lui Zoroastruxe "Zoroastru". Culegerea de texte care formează scrierea sacră a zoroastrismului poartă propriu-zis numele de „Avesta”, În pahlavi Abest³g, cu o etimologie incertă. Printre explicațiile care s-au dat acestui termen, trei au un grad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comunității parse. Deși a plecat ortodox și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din care nu lipsesc Însă unele contradicții firești amalgamării noului cu vechiul (cf. Boyce, 1979, pp. 213 sq.). Străbătută de dialectici interne, cea mai mare parte a comunității parse s-a străduit, deși În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar și victime umane, și de femeile ucise cu ocazia riturilor funerare. În plus, știm că În perioada creștinării regiunilor slave victime umane au fost și prizonierii creștini, cu toate că nu se știe dacă În aceste cazuri a fost vorba despre autentice sacrificii cu motivații religioase sau, mai probabil, de pedepse aplicate celor care practicau evanghelizarea cu forța armelor. 2. RELIGIA BALTICILORTC "2. RELIGIA BALTICILOR" 1. Izvoareletc "1. Izvoarele" Dacă izvoarele pentru religia slavilor sunt puține, cele legate de religia balticilor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cerești, pentru Îmbunarea căruia se obișnuia, cu timp În urmă, să se aducă jertfe umane, iar acum, jertfe de animale. După cum se observă, Încă din epoca antică exista o mare nesiguranță În privința identificărilor. Numele din fragmentul lui Lucanus sunt desigur autentice. Teutatesxe "Teutates" (rectius: Toutatisxe "Toutatis") apare la dativ (Toutati) În câteva Înscripții latine din Gallia; Esusxe "Esus" este unul dintre zeii amintiți pe monumentul nautae Parisiaci (Duval, 1987, II, 1, p. 14); Taranisxe "Taranis" (rectius: Taranusxe "Taranus") este atestat Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a centralizat la Ierusalim. Conform legii din Dt 12, sacrificiile puteau fi aduse doar pe altarul templului din Ierusalim. Celelalte sanctuare erau declarare „în afara legii”. Și în timpul perioadei post-exilice, templul din Ierusalim pretindea să fie unicul loc de cult autentic și legitim. Textul din 1Rg 5-8 care descrie construirea templului lui Solomon și inaugurarea cultului are deci scop confirmarea drepturilor și prerogativelor templului din Ierusalim împotriva altor sanctuare rivale, precum cele din nordul Israelului. Aceasta nu înseamnă că totul a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
literare, „Carpații”, 1959, 26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale lui Nicolae Novac și N. S. Govora, în culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise și vădind un autentic talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și lasă să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză organică a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
condiția poetului damnat, această lirică a înstrăinării și a disperării, e similară cu aceea a lui Octavian Goga sau a lui Aron Cotruș, modele pentru cei trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic, mesajul particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
alege, care mă privesc, dar pe care sunt împiedicat să le iau, deși puteam să le iau singur. Ești umilit când altcineva decide pentru tine într-o privință în care se cuvenea și puteai decide singur. În plus, orice umilire autentică trebuie să emane dintr-o sursă identificabilă și să mă vizeze în mod explicit. Afirmația, de pildă, că ai fost „umilit“ de natură rămâne un simplu fel de a vorbi.) Umilința este un hotar impus: în locul unei limite pe care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ea este așteptarea înfrigurată a desăvârșirii acestui scenariu, frică dramatică, desfășurată. Spre deosebire de frica cealaltă, care nu a părăsit sfera instinctului și pe care o împărtășesc cu tot ce este animal, frica aceasta a intrat în ordinea libertății și este frica autentic umană. Ea este acompaniamentul necesar al oricărei hotărâri luate în „spaimă și cutremur“. Din clipa în care, dând dovadă de curaj, m-am hotărât, am riscat sau m-am expus unei primejdii implacabile, se naște în mine frica. Doar cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ști ce este frica“ nu e un semn al prezenței curajului, ci al ignorării primejdiei, iar cel care nu cunoaște frica nu cunoaște, deopotrivă, curajul. Căci a avea curaj înseamnă a ști ce este frica - și a te hotărî. Frica autentică este un instinct negociabil la nivelul libertății. Pentru că face parte din economia hotărârii primejdioase și a curajului, pentru că se naște odată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul agentului puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai mult despre prestigiul și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]