27,984 matches
-
teatrului baroc spaniol : "dragostea", "religia" și "onoarea". Onoarea este în mod special o temă mulțumită căreia Calderón s-a făcut remarcat, cu opere precum „"El alcalde de Zalamea"” („"Primarul din Zalamea"”), în care are loc un conflict între onoarea individuală (demnitatea umană) a unui țăran înstărit, Pedro Crespo, a cărui fiică a fost violată de un căpitan de orgine nobilă, și onoarea corporativă ("esprit de corps") a căpitanului. Onoarea, ca patrimoniu al spiritului înfruntat cu justiția, cazul "Primarului din Zalamea", sau
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
rudele unei victime au dreptul să ucidă autorul crimei, prevedere incompatibilă cu legile unui stat modern, inclusiv majoritar musulman. În materie de egalitate a sexelor, articolul 6 al declarației de la Cairo prevede că ""femeia este egală bărbatului în termeni de demnitate umană"": în demnitate însă nu înseamnă și în drepturi, deoarece Coranul prevede (surata 4, versetul 34) că femeile au datoria să fie supuse bărbaților lor, iar aceștia din urmă au dreptul, în caz de comportament necorespunzător, să le bată, iar
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
au dreptul să ucidă autorul crimei, prevedere incompatibilă cu legile unui stat modern, inclusiv majoritar musulman. În materie de egalitate a sexelor, articolul 6 al declarației de la Cairo prevede că ""femeia este egală bărbatului în termeni de demnitate umană"": în demnitate însă nu înseamnă și în drepturi, deoarece Coranul prevede (surata 4, versetul 34) că femeile au datoria să fie supuse bărbaților lor, iar aceștia din urmă au dreptul, în caz de comportament necorespunzător, să le bată, iar mai departe (surata
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
apoi subclasificate: cei care aveau propriul lor atelier, cei care lucrau în ateliere și artizani hoinari (care aveau grade individuale). În categoria artizanilor sau a meseriașilor (shokumin), făuritorii de săbii se ridicau adesea, datorită talentului și îndemânării lor, la o demnitate socială deasupra stării lor. Din secolul al XVII-lea s-au încetățenit „cinci meserii principale”: cei care făceau acoperișe, tăietorii de lemne, zidari, cei care tencuiau clădiri și dulgherii. În cei 250 de ani de pace Tokugawa (1603-1868), în care
Artizanatul în Japonia medievală () [Corola-website/Science/308198_a_309527]
-
nu apare din neant. El figurează în Sfatul Țării în timpul domniei lui Neagoe Basarab semnând ca Bădica (Badea) Mare Postelnic, începând cu iunie 1517 , mai apoi, începând cu septembrie 1520 să urce la rangul de comis. Va rămâne în această demnitate până la moartea lui Neagoe Basarab și, probabil, pe tot parcursul scurtei domnii a fiului acestuia. Problema succesiuni dinastice după moartea marelui voievod se acutizează constatându-se în perioada septembrie 1521-august 1525 nu mai puțin de 11 încăunări a 5 pretendenți
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
dirijorale, sârguitori în păstrarea și continuarea unui stil inconfundabil al acestei formații corale. Repertoriul Coralei Patriarhiei este vast, preponderent religios și liturgic, din paleta largă componistică - de la piese clasice la cele contemporane - fiind riguros selectate partiturile care se încadrează cu demnitate în spațiul liturgic al Catedralei Patriarhale. Efortul unei asemenea corale este substanțial; două repetiții săptămânal și concertul (răspunsurile litrugice) din fiecare duminică și sărbătoare solicită corul cel puțin ca într-un concert susținut de orice formație profesionistă pe scenă, totul
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
al Capitalei, îndeplinind această funcție până la 23 februarie 1937. Printre realizările sale se numără înlocuirea gardienilor publici analfabeți. La data de 23 februarie 1937, este numit subsecretar de stat la Ministerul de Interne în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3), ocupând această demnitate până la 28 decembrie 1937, ministru de interne fiind chiar primul ministru Gheorghe Tătărescu. Este înaintat la gradul de general de brigadă la 10 mai 1937. Revine la 1 februarie 1939 în funcția de subsecretar de stat la Ministerul de Interne
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
peisaje din Bucium, flori și multe portrete de evrei săraci dintre care s-a remarcat, "Aparul". Cel mai reușit portret a fost cel al Adelaidei Neuschotz, soția baronului Jacob de Neuschotz. Adelaida a fost înfățișată în mărime naturală, plină de demnitate, cu chip luminos și blând, cu rochie albă cu dantelă și cu multe accesorii decorative. Compoziția se remarcă printr-o strălucire sobră. Această lucrare a fost prezentă mai târziu la expoziția internațională de la Berlin. Expoziția din 1901, din cauză că Octav Băncilă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Chesturii Municipiului Tiraspol, în prezent, avocat în orașul Rădăuți, România." Tatăl său a particpat la luptele din primul război mondial și a murit înainte ca fiul să împlinească 1 an. Este crescut de mamă într-un spirit de muncă, drepatate, demnitate, aspecte care îi vor marca viața și îl vor influența în momentele de cumpănă din viața sa. Datorită stării materiale precare, obține o bursă care-i permite să studieze la Liceul din Coșmani, județul Rădăuți. Urmează apoi Facultatea de Drept
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
Gyula (sau Geula/ Gyla / Iula / Jula) a fost un conducător al tribului omonim maghiar, numele semnificând și o importanță demnitate cu caracter laic. A fost tatăl Șaroltei, mama primului rege maghiar, Ștefan I. Gyula/Geula este menționat de unguri (cronică lui Anonymus, capitolul "De morte Gelou") că voivod "dux magnus et potens" în Transilvania. Conform cronicii lui Anonymus, Gyula a
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
Însă ultima parte a confesiuni îl dovedește tocmai pe militant. Pentru că numai acesta, și nu cugetătorul de cabinet, simte chemarea să "îndrumeze lumea". Autodefinirile sale conțineau însă și un adevăr. Stere nu era un politicianist avid de putere, nu voia demnitățile conducerii. De aceea, poate, a și fost mereu înfrânt. El elabora doctrine, proiecte, programe, strategii. Chiar și acestea, însă deși elaborații teoretice, îl trădează din plin pe militant. Pentru că, nu-i așa?, s-a zbătut, aproape cu fanatism, să le
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
N.A.T.D.C.U. - Comisia de specialitate pentru confirmarea titlurilor de profesor universitar, conferențiar universitar, cercetător științific gradul I și cercetător științific gradul II (din 2006). În anul 2006, prof. dr. Tudorel Toader a fost numit de către Camera Deputaților pentru a ocupa demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României, până la data de 7 iulie 2007, pentru durata restantă a mandatului, în locul devenit vacant ca urmare a demisiei judecătorului Constantin Doldur la 7 aprilie 2006. Numirea sa ca judecător a fost propusă de către
Tudorel Toader () [Corola-website/Science/306623_a_307952]
-
Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990. Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaților în demnitatea de judecător al Curții Constituționale a României pentru un mandat de șase ani, care a expirat în anul 1998. El a contribuit la punerea bazelor organizatorice și funcționale ale acestei instituții, precum și la crearea și perfecționarea jurisprudenței Curții Constituționale și
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
(n. 18 aprilie 1953, București) este un jurist român, care a deținut demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României (1998-2001). s-a născut la data de 18 aprilie 1953 în orașul București. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București (1976), ca șef de promoție. După absolvirea Facultății, a fost repartizat ca
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
studii și articole în țară și în străinătate și a susținut peste 25 de comunicări științifice în țară și în străinătate. Prin Decretul nr. 240 din 26 iunie 1998, Lucian Mihai a fost numit de către președintele României, Emil Constantinescu, în demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de 9 ani. El a fost ales în același an și în funcția de președinte al Curții Constituționale. A demisionat îniunie 2001 din funcția de judecător al Curții Constituționale și
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
demisionat îniunie 2001 din funcția de judecător al Curții Constituționale și la cea de președinte al acestei instanțe. Lucian Mihai și-a justificat decizia de demisie prin motive de natură profesională. Funcția de președinte a Curții Constituționale reprezintă a cincea demnitate în cadrul statului român, iar demnitatea de judecător a Curții este mai înaltă decât aceea de ministru. "Am demisionat din proprie inițiativă. Gestul se datorează unor probleme de ordin profesional și mai ales personal. Indiferent de ce zvonuri se vor lansa, declar
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
de judecător al Curții Constituționale și la cea de președinte al acestei instanțe. Lucian Mihai și-a justificat decizia de demisie prin motive de natură profesională. Funcția de președinte a Curții Constituționale reprezintă a cincea demnitate în cadrul statului român, iar demnitatea de judecător a Curții este mai înaltă decât aceea de ministru. "Am demisionat din proprie inițiativă. Gestul se datorează unor probleme de ordin profesional și mai ales personal. Indiferent de ce zvonuri se vor lansa, declar cu toată răspunderea că nu
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]
-
(n. 2 septembrie 1938, comuna Dolhești, județul Suceava) este un jurist român, care a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României (1992-2001). A deținut funcția de Avocat al Poporului între mai 2001 și mai 2011. s-a născut la data de 2 septembrie 1938, în comuna Dolhești (județul Suceava). După absolvirea Liceului de băieți
Ioan Muraru () [Corola-website/Science/306624_a_307953]
-
legii electorale din 1990; membru în Comisia parlamentară pentru redactarea proiectului Constituției României (1990-1991); membru în Comitetul Director al Institutului Român pentru Drepturile Omului; membru al Senatului Universității din București. În anul 1992 a fost numit, de către Camera Deputaților, în demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de 9 ani. De asemenea, în perioada 1995-1998, a îndeplinit funcția de președinte al Curții Constituționale. Mandatul său de judecător a expirat în anul 2001. După expirarea mandatului de judecător
Ioan Muraru () [Corola-website/Science/306624_a_307953]
-
cabinet individual, în cadrul Baroului București. El a fost membru în Consiliul Superior al Magistraturii de la înființarea acestei autorități publice până la numirea în funcția de procuror general financiar. În iunie 2001, Nicolae Cochinescu a fost numit judecător de către Senatul României pentru demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de 9 ani. La 7 iunie 2001, el a depus jurământul ca judecător al Curții Constituționale, alături de Petre Ninosu, Șerban Viorel Stănoiu și Ioan Vida. Soția sa, Alexandrina Cochinescu, a
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
modelul le era furnizat de societatea adulților, pe el îl imitau, fie că era vorba de alegerea anuală a conducătorului din ziua de 28 decembrie, care tocmai de aceea purta numele de episcopul inocenților, sau putea să ia titlul altei demnități, de pildă, abatele tineretului, căpitanul tinereții etc., fie că întreprindeau acte mai însemnate, unele chiar nedorite. De pildă, când în secolul XII au început să se ridice primele catedrale gotice, iar nevoia de mână de lucru a făcut ca autoritățile
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
aveau legătură cu religia. Principalul motiv al polonezilor era dorința de răzbunare împotriva Germaniei după încheierea războiului polono-lituaniano-teutonic din 1409 - 1411. Jan Žižka a oferit coroana Boemiei lui Vladislav II Iagello, dar regele Poloniei, sfătuit de consilierii săi, a refuzat demnitatea. Coroana a fost mai apoi oferită marelui duce al Lituaniei, Vitold. Acesta a acceptat cu condiția ca husiții să accepte la rândul lor reunirea cu Biserica Romano-Catolică. În 1422, Žižka a oferit coroana nepotului regelui Poloniei, Sigismund Korybut, ca regent
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
1996. Între timp, revigorează împreună cu Vladimir Voronin, Ivan Calin și alte câteva persoane Partidul Comuniștilor, devine membru al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Este ales în anul 1998 ca deputat al acestei formațiuni politice în Parlamentul Republicii Moldova, fiind reales în această demnitate la alegerile parlamentare din anii 2001, 2005, aprilie 2009, iulie 2009. În calitate de deputat, Stepaniuc a îndeplinit funcțiile de membru în Comisia juridică pentru numiri și imunități (1996-1998), președinte al Comisiei parlamentare pentru tineret, sport și turism (1998-2001), președinte al Comisiei
Victor Stepaniuc () [Corola-website/Science/306778_a_308107]
-
Parlament. În 2009 renunță de a se mai implica în politică. Din 2009 este producător general la STS în Moldova. În noiembrie 2011 deschide Școala de televiziune pentru copii, adolescenți și tineri. În 2015 a participat la fondarea Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”. Pe lângă limba română care-i este maternă, Angela Aramă mai vorbește foarte bine limba rusă și la nivel mediu limbile engleză și franceză. A fost căsătorită cu Constantin Leahu de care divorțat în 2008. Împreună au doi copii
Angela Aramă () [Corola-website/Science/306782_a_308111]
-
Atanasie”, de către arhiepiscopul grec "Ștefan Stefanopoli". A fost angajat în serviciul Cancelariei mitropolitane din Blaj (1882-1886), profesor la Academia Teologică de acolo (1886-1888), ocupând catedra de teologie dogmatică; a fost secretar mitropolitan (1888-1895), canonic mitropolitan (din 1895), având și alte demnități în cadrul Mitropoliei Blajului. A fost cofondator al ziarului bisericesc-politic „Unirea”, apărut la Blaj, alături avându-i pe Vasile Hossu, Alexandru Grama, Victor Smighelschi și "Izidor Marcu". "Augustin Bunea" a publicat un mare număr de lucrări privitoare la istoria Transilvaniei și
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]